îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
argumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
excelent. mai rar citesc așa ceva pe hermeneia. și mai aștept. nu îmi este clar dacă textul este proaspăt scris sau face parte dintr-o lucrare mai amplă dar este captivant ca un concert de pian. pînă la capăt. neîndoios o scriitură în care se simte atît talentul dar și o anumită experiență. poate chiar și o îndelungată aplecare spre lecturi.
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
Am spus o variantă postmodernă, nici douămiistă și nici postdouămiistă. 1-2 cuvinte pe un rând ar presupune ruperea ritmului (respirației) și de aici... Ce aduce nou versul "peste", dar "niciodată", dar "dincolo" etc.? Am înțeles că vrei să creezi o idee de vizual cu "via sepia" (bun titlul). Oferă-i și o formă viabilă în prezent. "peste un sărut nedorit nefericirea mea asemenea cărților pe care nu le-am scris sau nu le voi scrie niciodată din frica unei tăceri incomode întotdeauna dragostea ca orice cuvînt lung dincolo de presupuneri și ambiguități are nevoie de o pauză de respirație un vid între facerea de copii și facerea de morminte condamnîndu-mă la un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor" Despre filosofia poemului am aceeași părere ca și antecomentatorii mei.
Chiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
adriana, alina, silvia, paul, vlad m-au inseninat semnele voastre. ma bucura atentia si increderea cu care ma rasfatati si de care, logic, profit. si asta, pt ca va simt aproape. multumesc
Intr-o buna zi textul acesta va parasi cutia cu nisip gratios ca un peste mergand vertical pe coada lui bifurcata si solida. Acea zi eu o voi numi "ziua cand doi oameni au mers la pescuit desi nu stiau ca doresc sa faca asta" si apoi as sterge data ei din toate calendarele. Mai nou, asta se poate face chiar si electronic adica steril deci oarecum safe. Andu
Ma bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
mama ce-mi place!!! asteptam de mult sa citesc un astfel de poem. lunatic, dans la foulle, in spirala. sfarsitul l-as fi simtit un pic altfel, dar poemul are coerenta necesara, vartejul care sa produca si sa induca starile necesare. felicitari!
Bobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
este adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
Alina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: capabil, nu capabili, scuze :-)
pentru textul : un fragment întreg deîmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
îmi place poemul, asta este.
pentru textul : one way ticket dehahaha data viitoare mă plătești tu să te comentez, să zici mersi că deocamdată e free.
pentru textul : expoziția de corali deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
pentru textul : Cruzimi de1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
pentru textul : Încondeiez iubire demulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
pentru textul : El știe... deargumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
pentru textul : Ruines de Rome deVreau să ştiu care este motivul pentru care a fost radiat din pagina mea textul Poemul-blestem.
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deeste doar imaginea din oglindă...
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea deaceeaşi reflecţie statică ce persistă.
mulţumesc de trecere şi semn!
şi de sugestie!
e de prisos.
excelent. mai rar citesc așa ceva pe hermeneia. și mai aștept. nu îmi este clar dacă textul este proaspăt scris sau face parte dintr-o lucrare mai amplă dar este captivant ca un concert de pian. pînă la capăt. neîndoios o scriitură în care se simte atît talentul dar și o anumită experiență. poate chiar și o îndelungată aplecare spre lecturi.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deAm spus o variantă postmodernă, nici douămiistă și nici postdouămiistă. 1-2 cuvinte pe un rând ar presupune ruperea ritmului (respirației) și de aici... Ce aduce nou versul "peste", dar "niciodată", dar "dincolo" etc.? Am înțeles că vrei să creezi o idee de vizual cu "via sepia" (bun titlul). Oferă-i și o formă viabilă în prezent. "
pentru textul : via sepia depeste un sărut nedoritnefericirea mea asemenea cărților pe care nu le-am scris sau nu le voi scrie niciodată din frica unei tăceri incomode întotdeauna dragostea ca orice cuvînt lung dincolo de presupuneri și ambiguități are nevoie de o pauză de respirație un vid între facerea de copii și facerea de mormintecondamnîndu-măla un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor" Despre filosofia poemului am aceeași părere ca și antecomentatorii mei.Chiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
pentru textul : text cu oameni care nu mă surprind deTu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deadriana, alina, silvia, paul, vlad m-au inseninat semnele voastre. ma bucura atentia si increderea cu care ma rasfatati si de care, logic, profit. si asta, pt ca va simt aproape. multumesc
pentru textul : De la Vaslui citire deIntr-o buna zi textul acesta va parasi cutia cu nisip gratios ca un peste mergand vertical pe coada lui bifurcata si solida. Acea zi eu o voi numi "ziua cand doi oameni au mers la pescuit desi nu stiau ca doresc sa faca asta" si apoi as sterge data ei din toate calendarele. Mai nou, asta se poate face chiar si electronic adica steril deci oarecum safe. Andu
pentru textul : Cum tace un pește deMa bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă depoemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
pentru textul : Spartan despre patria mea deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu deMulţumesc, doamnă Luminiţa pentru vizită şi aprecierile Dv. Cezar
pentru textul : Haiku deSarbatori fericite tuturor "hermeneilor"! Multam Hermeneia ca existi! Sa ne citim cu bine!
pentru textul : Sărbători fericite! demama ce-mi place!!! asteptam de mult sa citesc un astfel de poem. lunatic, dans la foulle, in spirala. sfarsitul l-as fi simtit un pic altfel, dar poemul are coerenta necesara, vartejul care sa produca si sa induca starile necesare. felicitari!
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă deBobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
pentru textul : addicted dedupă cum te ştiu Adrian, eşti un avangardist prin excelenţă.
pentru textul : O fantomă la operă deBobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
pentru textul : puterea mea e în tine deeste adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III defelicitări. ar fi fost bine să pui și o poză.
pentru textul : Lansarea volumului de debut "Disectia Inocentei" deAlina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
pentru textul : Lacrimi de moarte dePagini