Da, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
a doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
este câte un om care mă surprinde prin frumusețea sufletului său, iar acest fapt este greu de descris și știu ce zic! tu, Mariana, ești una dintre acele persoane care vede lumea prin ochi creștini. și mi-e frică de faptul că un "mulțumesc frumos" ar fi prea puțin. de aceea îți spun: sunt onorat că ai transformat un moment de învins într-unul de învingător!
Sebi, mă bucur mult că ai văzut psalmul prin imaginile lui și apreciez semnul tău. cu drag!
Corina, tu m-ai surprins mereu. prin poezie, prin generozitate, prin simțul tău estetic, prin tonusul ridicat, prin ludic. și de fiecare dată ai făcut-o natural. îți sunt recunoscător pentru traducerea poemului pentru mere le coapte, iar acesta pleacă spre tine cu același drag. va fi motto-ul psalmilor din Antologie. sunt emoționat pentru cât timp îmi dai. seară frumoasă vouă, din suflet!
e greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
Ioana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
Otilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
faină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
jasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
well, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
Draga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Domnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
Pe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Domnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
si as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
si as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
domnule ion pascal vlad, alias zapada, m-ati impresionat. nu ca barbat, nu ca femeie, ci ca poet! mi-ar dori sa vorbim. id-ul meu il gasiti pe net, daca doriti...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
pentru textul : Fără să știi deimagine clară. am să admir mereu astfel de imagini mai ales pentru că haiku e ceva pe care nu-l simt decât în calitate de cititor.
pentru textul : Haiku dea doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
„curând // în al treilea Război Mondial”…
eu aș renunța la el.
pentru textul : Origini abandonate deeste câte un om care mă surprinde prin frumusețea sufletului său, iar acest fapt este greu de descris și știu ce zic! tu, Mariana, ești una dintre acele persoane care vede lumea prin ochi creștini. și mi-e frică de faptul că un "mulțumesc frumos" ar fi prea puțin. de aceea îți spun: sunt onorat că ai transformat un moment de învins într-unul de învingător!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deSebi, mă bucur mult că ai văzut psalmul prin imaginile lui și apreciez semnul tău. cu drag!
Corina, tu m-ai surprins mereu. prin poezie, prin generozitate, prin simțul tău estetic, prin tonusul ridicat, prin ludic. și de fiecare dată ai făcut-o natural. îți sunt recunoscător pentru traducerea poemului pentru mere le coapte, iar acesta pleacă spre tine cu același drag. va fi motto-ul psalmilor din Antologie. sunt emoționat pentru cât timp îmi dai. seară frumoasă vouă, din suflet!
e greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deIoana, apreciez analiza ta, macar este pe text si nu contine generalitati (doar un pic de patima si un pic de graba, scuzabile insa…) . Si, chiar daca mi-ai…desfiintat poezia, ca sa zic asa, macar ai punctat ce ai tu vazut acolo. Bine…si-acum sa-ti spun si ce consider eu ca nu ai vazut. In primul rand, nu ai vazut titlul. Prin el, anuntam ca fac o Recapitulare. (nu-mi propusesem sa revolutionez poezia…) O recapitulare a unor simboluri, nu a unor clisee. Iar simbolurile trebuie sa fie cunoscute, intr-adevar, altfel nu mai sunt simboluri. Ingerul negru, nu-i asa, este prezent in literatura cu mult inainte de Nichita…sa lasam putin deoparte orgoliul national si sa recunoastem asta. Optul rasturnat, simbolul infinitului, cifra 2 , ca simbol al perechii. <i>Copiii mei pribegiti/ prin intamplarile altora</i>…asta era intreaga metafora, si, iarta-ma , nu cred ca e cliseu. Cat despre primavera care-mi bate (musical) in geam, din nefericire, n-are cum sa-mi bata in usa de la intrare, stau la etajul 10, deci bate si ea unde poate…:) imi cer scuze, uitasem soarele care mi-a ramas in suflet (??) dar promit sa-l includ in alt text, sa nu se simta neglijat. :) Cu…simpatie, Adriana P.S. prefer analize oricat de drastice, unora lacunare si generale…chiar aparent binevoitoare.Deci, multumesc pentru interventie si te mai astept.
pentru textul : Recapitulare deOtilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că defaină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
da yester. probabil ai dreptate.
pentru textul : Refuz cu dor deputin prea retoric, dar finalul este de remarcat. toate bune.
pentru textul : delirul dejasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
pentru textul : jasmine deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa dewell, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
pentru textul : intersection deDraga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
pentru textul : Ruines de Rome deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec decorectează textul te rog. mulţumesc.
pentru textul : poemele mele deProbabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer demultumesc tuturor pentru participare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deCredeam că aici este și un text. Ar putea fi. Îl scrii?
pentru textul : if you go away deDomnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) dePaule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deÎntr-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai dePe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Domnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. denu stiu ce intelegi prin "forma naiva"(...), ar putea fi cel mult o licenta poetica, insa in context e inutila.
pentru textul : Marlena mea de... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
pentru textul : pictând o lacrimă deiata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
pentru textul : până la capătul... depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir desi as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
pentru textul : Bacoviană desi as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
Felicitări!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! dedomnule ion pascal vlad, alias zapada, m-ati impresionat. nu ca barbat, nu ca femeie, ci ca poet! mi-ar dori sa vorbim. id-ul meu il gasiti pe net, daca doriti...
pentru textul : Seară vieneză dePagini