Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
cred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
ecoule
când îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
fuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
Anca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
hai sa fim seriosi. din principiu nu urmaresc sa dau lectii "de poezie" la nimeni. fiecare scrie asa cum vrea. dar asta nu inseamna ca ce scrie este neaparat si poezie chiar daca ii punem eticheta. tot din principiu nu urmaresc sa descurajez pe nimeni. imi doresc insa sa nu ne amagim ci doar sa incercam sa scriem simplu poezie si nu reţetare sau versificari.
textul de fata, pe linga faptul ca este oda evidentei si a redundantei nu te face sa vibrezi nici macar o secunda.
ma intreb ce era daca nu ne spuneai ca este vorba despre casnicie. poate ramineam si ne intrebam, raminea ceva mister, vraja. asa insa totul e CLAR. clar ca o banalitate antiromantica.
porumbar si adapostire. oare nu sint acelasi lucru.
ingeri invizibili. probabil ca cam toti ingerii sint mai mult sau mai putin invizibili. cel putin eu n-am vazut nici unul azi.
chestia cu locatia de munca m-a dat gata. a vedea pe cineva care se considera poeta ca foloseste expresia asta intr-un text care se vrea poezie este mai rau ca un film de groază.
greierii se aud noaptea. desigur, dar se aud in... casnicie? pe bune ce vrea sa insemne asta? ce vrea sa sugereze asta? vorbim de casnicie sau de curtea din spate noaptea? pentru ca atunci cind spunem ceva in poezie trebuie sa vremn sa sugeram ceva. iar eu am impresia ca aici autorul a uitat despre ce scrie si a fost asa de impresionat de imaginea unei nopti calme incit a confundat casa cu casnicia. sint doua lucruri....... diferite!
chestia cu macii care ard noaptea, blah blah blah este asa de un sudo-erotism asa de ieftin incit e jenant sa o citesti.
"locul de întâlnire al sufletelor noastre împlinite". - asta e o banalitate pe care o scrii pe o felicitare dar nu are ce cauta in absolut nici o poezie. e ridicol.
"aici este totdeauna primăvară-vară,". gosh!.. si cu iarna ce facem??? cum e cu batrinetea? cu boala, cu cearta? cu conflictele? nu ca as fi eu un mare pasionat de realism. dar pozitivismul asta ieftin este orice numai poezie nu.
"e locul unde peniţa şi ochii şefuli nu ne ajung". fantastic! astept sa ne poevestesti si despre restul, tramvai, casierie, benzinarie, magazin. si alte obiecte. ochii colegilor (ca pe aia ai sefului i-ai clarificat), etc.
pe bune acum, scrie trei rinduri dar sa fie poezie nu dedicatie sudo-versificata.
Am găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
D-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
Ma bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
insomniile acestea pline de lirism au culori nebănuite, cu metafore noi, proaspete, precum un buchețel de maci albi: "știu, deseori mă zbat în pereții somnului vostru" "în curând va fi dimineață, domnule, doamnă, și iar lumina ne va decoji, cu degete umede, neîntrebându-ne" te citesc cu plăcere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
pentru textul : Abis defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal decred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
pentru textul : Sonet 174 deecoule
pentru textul : pânză de apă decând îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit defuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
pentru textul : iarna deîmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
pentru textul : Fără cuvinte deanyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deîn vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri dechiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. denotat. memorat. multumesc.
pentru textul : Solomon Science deMaestre, typo in strofa a doua. :) moderatoru'
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) defmultumesc frumos. la oameni ma refeream. o sa modific in al doilea vers. cu stima, adelina
pentru textul : habituel deCred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
pentru textul : ce frumusețe rară deAnca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... dehai sa fim seriosi. din principiu nu urmaresc sa dau lectii "de poezie" la nimeni. fiecare scrie asa cum vrea. dar asta nu inseamna ca ce scrie este neaparat si poezie chiar daca ii punem eticheta. tot din principiu nu urmaresc sa descurajez pe nimeni. imi doresc insa sa nu ne amagim ci doar sa incercam sa scriem simplu poezie si nu reţetare sau versificari.
textul de fata, pe linga faptul ca este oda evidentei si a redundantei nu te face sa vibrezi nici macar o secunda.
ma intreb ce era daca nu ne spuneai ca este vorba despre casnicie. poate ramineam si ne intrebam, raminea ceva mister, vraja. asa insa totul e CLAR. clar ca o banalitate antiromantica.
porumbar si adapostire. oare nu sint acelasi lucru.
ingeri invizibili. probabil ca cam toti ingerii sint mai mult sau mai putin invizibili. cel putin eu n-am vazut nici unul azi.
chestia cu locatia de munca m-a dat gata. a vedea pe cineva care se considera poeta ca foloseste expresia asta intr-un text care se vrea poezie este mai rau ca un film de groază.
greierii se aud noaptea. desigur, dar se aud in... casnicie? pe bune ce vrea sa insemne asta? ce vrea sa sugereze asta? vorbim de casnicie sau de curtea din spate noaptea? pentru ca atunci cind spunem ceva in poezie trebuie sa vremn sa sugeram ceva. iar eu am impresia ca aici autorul a uitat despre ce scrie si a fost asa de impresionat de imaginea unei nopti calme incit a confundat casa cu casnicia. sint doua lucruri....... diferite!
chestia cu macii care ard noaptea, blah blah blah este asa de un sudo-erotism asa de ieftin incit e jenant sa o citesti.
"locul de întâlnire al sufletelor noastre împlinite". - asta e o banalitate pe care o scrii pe o felicitare dar nu are ce cauta in absolut nici o poezie. e ridicol.
"aici este totdeauna primăvară-vară,". gosh!.. si cu iarna ce facem??? cum e cu batrinetea? cu boala, cu cearta? cu conflictele? nu ca as fi eu un mare pasionat de realism. dar pozitivismul asta ieftin este orice numai poezie nu.
"e locul unde peniţa şi ochii şefuli nu ne ajung". fantastic! astept sa ne poevestesti si despre restul, tramvai, casierie, benzinarie, magazin. si alte obiecte. ochii colegilor (ca pe aia ai sefului i-ai clarificat), etc.
pe bune acum, scrie trei rinduri dar sa fie poezie nu dedicatie sudo-versificata.
pentru textul : Misterul cuplului perfect depaul, mi a placut versul 3 din strofa I
pentru textul : ferestrele nu au nume deAm găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
pentru textul : candelabrele demultumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deBa a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
pentru textul : Ambidextru deritmul (de) ceas care știe ce bate, pentru ce și pentru cine.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară deMultumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
pentru textul : Renașterea împușcata deDespre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
Îndrăznesc să sugerez a se așeza poemul pe prima pagină a site-ului. Nu mi-o luați în nume de rău: aș putea să sugerez și în ce loc.
pentru textul : Scrisoare de toamnă denu te obosi. daca aveai ceva sa/mi spui, imi spuneai din prima.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deOh, LIM, nici nu ştiam cine e... Era normal să fie bun textul şi cred că şi alţii îl vor aprecia având în vedere valoarea Dv. Cezar
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte deD-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deMa bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
"pare ca un buton" -" pare un buton", ori "e ca un buton".
Aş tăia "mie" din penultimul vers.
pentru textul : un minut cu singurătatea deinsomniile acestea pline de lirism au culori nebănuite, cu metafore noi, proaspete, precum un buchețel de maci albi: "știu, deseori mă zbat în pereții somnului vostru" "în curând va fi dimineață, domnule, doamnă, și iar lumina ne va decoji, cu degete umede, neîntrebându-ne" te citesc cu plăcere.
pentru textul : Insomnii în blocul D5 denu este nici o problemă. uite așa se inventează cuvintele.
pentru textul : fugara dePagini