ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
<<ziua în care va veni dana și îmi va da link la poemul acesta cu inimă: ziua în care noi vom râde dintr-o poză ovală cu zimți. și atunci va fi liniște ..>> As vrea sa stai in poza ovala a lui Ingres la baia turceasca in randul trei, unde fetele sunt relaxate si dansatoarea burtii tocmai a facut o pirueta nastrusnica smulgand un "oooo" de mirare de la noi spectatorii.. continua sa ne bucuri ochii Alma, tu stii atat de bine cum sa o faci ..
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
îmi place mult titlul. ai o știință în a alege titlurile simple și cu impact. cel puțin la mine:) ai început bine anul! fain! atent, cu gânduri bune, paul
Virgil, multumesc acestei aplecari ale tale asupra textului. Niciodata nu stiu cum se fac intamplarile in vietile noastre, nu incetez sa ma minunez de ele, it's amazing. Katya, ne este evident amandurora de o buna bucata de vreme ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda, dar asta nu poate fi decat de bine, atata vreme cat ne citim cu sufletul deschis. Tu esti o furnica harnica si o sa traiesti milioane de ani. Andu
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
E clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
Domunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
Intrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
Da, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
mie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
Multam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Am avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, și mie mi-a plăcut acest grupaj. fără grabă, fără...
pentru textul : Ca o cădere în sine dele pun, doamna profesoara. va rog sa nu ma mai trageti de urechea aia, ca nu mi s-a vindecat de cand ati sfasiat-o ultima oara. :) a ta cu pansele
pentru textul : cazane desper sa te simti bine la noi. :)
mi-a placut finalul.
ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
pentru textul : aritmie de"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
multzam Gorune, mergem mai departe
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded de<<ziua în care va veni dana și îmi va da link la poemul acesta cu inimă: ziua în care noi vom râde dintr-o poză ovală cu zimți. și atunci va fi liniște ..>> As vrea sa stai in poza ovala a lui Ingres la baia turceasca in randul trei, unde fetele sunt relaxate si dansatoarea burtii tocmai a facut o pirueta nastrusnica smulgand un "oooo" de mirare de la noi spectatorii.. continua sa ne bucuri ochii Alma, tu stii atat de bine cum sa o faci ..
pentru textul : silences deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel dealma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deîmi place mult titlul. ai o știință în a alege titlurile simple și cu impact. cel puțin la mine:) ai început bine anul! fain! atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte deVirgil, multumesc acestei aplecari ale tale asupra textului. Niciodata nu stiu cum se fac intamplarile in vietile noastre, nu incetez sa ma minunez de ele, it's amazing. Katya, ne este evident amandurora de o buna bucata de vreme ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda, dar asta nu poate fi decat de bine, atata vreme cat ne citim cu sufletul deschis. Tu esti o furnica harnica si o sa traiesti milioane de ani. Andu
pentru textul : nu scriu poezie deAş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deE clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
pentru textul : o lățime de masă decin' te puse să „soundtrack”?
pentru textul : april soundtrack deDomunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deIntrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deDa, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deOk. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!
pentru textul : Cum am mâncat un câine dePai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deva mulțumesc pentru trecere și semn stimați colegi
pentru textul : Iubirea nelimitată demie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deun poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deMultam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
pentru textul : Felul acesta de galben de"legănîndu-ne în badachinul unei jungle nesfîrșite"
cred ca baldachinul e cuvantul intentionat aici, nu?
pentru textul : nevoia de predictibil II deAndule, esti incredibil. iti multumesc de trecere si pt semn. noroc
pentru textul : Albe&reci deRevin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Am avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
pentru textul : Cutremur deam greșit
pentru textul : revelație II dePagini