Aranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.

Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.

Este un eveniment frumos. Felicitari ! Sa aveti o primavara plina de bucuria la Iasi .

cu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.

sunt onorată şi măgulită de aprecierea ta.

Pentru Profetul semnele !& si &! nu au alta semnificatie (in capul meu) - in afara celei "grafice - decat cea de a "individualiza" pe cei doi protagonisti ai dialogului. Lucru care o simpla " - " nu l-ar fi realizat. Dar ele te pot duce cu gandul si la alte semnificatii...Marturisesc cu umilinta ca, in privinta semnelor respective, l-am "plagiat" (intr-o oarecare masura) pe inegalabilul Cezar Ivanescu, care, in volumul de poezii 'Doina' (Cartea Romaneasca, 1983), "grava, la pagina 54, urmatoarea nestemata: Ø ! șapte drumuri am în fațã șapte cupe cu otra-, mã îmbie și rãsfațã Moarteamãnãstareța ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mã-nchin", "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mb-nchin" ! Prin urmare, inca o "intertextualizare". G.M.

done. eu incercam mereu cu HTML code. multumesc, virgil.

Aranca, te rog sa fii mai atenta la editarea raspunsurilor si sa eviti folosirea eratelor sau a pseudo-comentariilor laconice

Ce mă îndeamnă să recitesc? Candoarea începutului, o anumită cadenţă în fraze şi surprinderea subtilă a metamorfozei sufletului adolescentin. Unele expresii mai... dure sunt parcă rupte din specificul vârstei personajului. Mi-au trecut prin minte întâmplări din cartea "De veghe în lanul cu secară". Felicitări!

nu înțeleg ce vrei să spui. sau poate nu am exprimat ideea foarte clar. probabil că poate să depindă. sunt curioasă de ce.

Nu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.

Poezia începe de la titlu :)
Foarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.

Cristi, nimeni, dar absolut nimeni, nu goneste pe nimeni de aici. cel putin atita timp cit ma ocup eu de hermeneia. dar motivul avertizarii este cel pe care l-ai mentionat. si nu functioneaza aici sisteme cu acumulari ca si minutele la celular.

pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.

mulțumesc pentru observații, Petre, în ceea ce privește p.s.-ul tau, într-adevăr ele se doresc/doreau parte dintr-un întreg și puse într-un context să aibă alte valențe decât sensul pe care îl arată.