Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte: „cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
Eu cred ca ai doua idei in jurul carora mai poti lucra "Muze ce-mi alăptați nopțile" si "Muze ce-mi alăptați nopțile". Restul... nu prea merita. Versul "Și la tarab-am învățat marketingul." este destul de slab si non-poetic. Ti-as sugera sa transformi marketingul ala in ceva... marketingul viselor/somnului... macar sa ii dai o tenta. Din moment ce nu tii cont de prozodie este inutil sa utilizezi cratima in contextul de fata. Cred ca se poate, incearca sa lucrezi pe text mai multa vreme, nu le posta la primul impuls. Ialin
poemul se construiește în ochiul cititorului din almbicări și îmbinări de stări cu obiecte, de vise cu realități, de cuvinte cu sunete neauzite... ca la un bazar.
kaput. îmi place. bine că s-a sfârşit cu bine, n-au venit tătarii, şi fiecare s-a putut întoarce la oile lui. ar merge foarte bine într-un colaj cu insomnia şi cafeaua lui yester, într-un colaj de trei, patru texte, dacă ar fi cu putinţă, în genul celor care au fost postate recent pe Hermeneia.
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
il cheama mihai takács. oricum, nu era decit o observatie, nu trebuia lungita discutia asta. tacaks nu exista, titlul trebuie schimbat, din respect. ma gindesc cum mai ridem de vestici cind ne stilcesc numele...
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
Remarc liantul dintre finalul poemului și imaginea imediată. În vers, "ce ciugulea" nu sună bine alăturarea. Nici "strălucitoare burghezie", parcă. Corect e "copile pierdute" (se acordă și în caz cu substantivul la genitiv). Da, art deco...
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
intenționam să fiu mai prolific în răspuns însă poemul nu mă lasă. Adrian, îmi place când opiniile noastre despre poezie converg. nu neapărat numai sub acest text. aici îți mulțumesc frumos pentru delicatețea cu care te apropii. iar semnul tău contează. Cristina, chiar vorbeam cu Oana că apreciem scrisul tău. și din această cauză îți mulțumesc pentru quasiludicul comentariu sub acest text. e... înseninant. să aveți o zi plăcută!
"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
Da, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
Un umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
Poti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
Mulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte:
„cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
pentru textul : Pasărea de nailon deEu cred ca ai doua idei in jurul carora mai poti lucra "Muze ce-mi alăptați nopțile" si "Muze ce-mi alăptați nopțile". Restul... nu prea merita. Versul "Și la tarab-am învățat marketingul." este destul de slab si non-poetic. Ti-as sugera sa transformi marketingul ala in ceva... marketingul viselor/somnului... macar sa ii dai o tenta. Din moment ce nu tii cont de prozodie este inutil sa utilizezi cratima in contextul de fata. Cred ca se poate, incearca sa lucrezi pe text mai multa vreme, nu le posta la primul impuls. Ialin
pentru textul : Cărându-mă demerci lucian si aranca pentru trecere aritmosa unde este textul la care te referi?
pentru textul : aritmie depoemul se construiește în ochiul cititorului din almbicări și îmbinări de stări cu obiecte, de vise cu realități, de cuvinte cu sunete neauzite... ca la un bazar.
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă desau poate e de ajuns stampila aceea...
pentru textul : cromatic ps dekaput. îmi place. bine că s-a sfârşit cu bine, n-au venit tătarii, şi fiecare s-a putut întoarce la oile lui. ar merge foarte bine într-un colaj cu insomnia şi cafeaua lui yester, într-un colaj de trei, patru texte, dacă ar fi cu putinţă, în genul celor care au fost postate recent pe Hermeneia.
pentru textul : epitaful unei zile de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deeu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
pentru textul : Moderator pe hermeneia depaparudele cu turbane si de patruzeci vor face dansul ploii - exelenta sugestie, mie mi-a scapat termenul
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare deatăt de multă tristeţe reţinută în aşa puţine cuvinte. bine te am găsit!
pentru textul : capcana dedoamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deFrancisc, nu "francis", scuze!
pentru textul : De-acuma ești străină deun text excelent. remarc tocmai evitarea parodiei printr-un paradox al tragicului.
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deil cheama mihai takács. oricum, nu era decit o observatie, nu trebuia lungita discutia asta. tacaks nu exista, titlul trebuie schimbat, din respect. ma gindesc cum mai ridem de vestici cind ne stilcesc numele...
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deVa multumesc ca ati trecut pe aici! Sunteti bineveniti oricand! cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deFoarte frumoasă poezia. Are ceva aproape hieratic...
pentru textul : fotografia de lângă icoană deEu n-aş elimina ,,găoace'', mai ales că rimează interesant cu ,,întoarce''.
Da, Virgil, ai dreptate.
Ionut. M-am calmat. Interesant este ca nici inainte n-am fost nervos.
pentru textul : Umbra. deInteresant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
pentru textul : La rădăcină deRemarc liantul dintre finalul poemului și imaginea imediată. În vers, "ce ciugulea" nu sună bine alăturarea. Nici "strălucitoare burghezie", parcă. Corect e "copile pierdute" (se acordă și în caz cu substantivul la genitiv). Da, art deco...
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte detitlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
pentru textul : locus deM-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
pentru textul : Doi deintenționam să fiu mai prolific în răspuns însă poemul nu mă lasă. Adrian, îmi place când opiniile noastre despre poezie converg. nu neapărat numai sub acest text. aici îți mulțumesc frumos pentru delicatețea cu care te apropii. iar semnul tău contează. Cristina, chiar vorbeam cu Oana că apreciem scrisul tău. și din această cauză îți mulțumesc pentru quasiludicul comentariu sub acest text. e... înseninant. să aveți o zi plăcută!
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire de"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
La nivel stilistic însă...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deDa, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deUn umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
iata un text care doare fără să pretindă mai mult
pentru textul : moartea nu are detitlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
pentru textul : linia decei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi dePoti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deMulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester dePagini