inspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
Urmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
La bună recitire,
Margas
multumesc Vlad pentru faptul ca mereu m-ai incurajat sa-mi pastrez stilul. poate ca este petulant-inocent, naiv-adolescentin, romantic... nici nu mai stiu cum mi-a fost catalogat scrisul, dar este vocea mea. am recunoscut mereu ca imi place poezia lui vlad si nimeni nu imi poate interzice sa las comuri acolo unde simt, dar de aici si pana la bezele literare e cale lunga Adrian. am apreciat si inca apreciez H si nu cred ca poti sa-mi spui ca am incalcat regulamentul. daca ai dreptate vino cu argumente si imi asum consecintele. multumesc Raluca pentru ca ai citit si ma bucur ca te-ai intors. asa cu limbajul tau cu tot. esti o pata de culoare si cred ca nimeni nu incearca uniformizarea H sau pusul pumnului in gura.
pe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
francisc, mi-ai amintit ca mi-e dor de mare. ma bucur ca ma citesti. alma, o sa il lucrez. unele lucruri imi vine sa le pastrez in momentul de fata, dar o sa reflectez asupra lor sa vad de ce pot scapa. cat despre "tot restul" nu stiu daca putem pune etichete ca apartine cuiva sau nu. eu sunt eu, am ideile mele, viziunile mele. multumesc, chiar speram sa vii.
Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
cu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
Revin ca sa repar, daca mai pot, o greseala comisa fara intentie. Revin deci ca sa precizez cu mana pe inima: cand am scris despre Aranca Stima Lacurilor si Karenina, nu m-am gandit nici o clipa la cineva anume de pe acest site, nu am facut nici o aluzie rautacioasa, m-am referit la tipologii de femei si eroine ce m-au impresionat la vremea citirii romanelor respective, despre care cred acum cu amaraciune ca reprezinta femei superbe ce nu mai sensibilizeaza cititorul contemporan. Mai mult de atat nu pot spune si nici face ca sa repar ceea ce mi se reproseaza ca am stricat cu intentie.
D-nă Ştefan, era destul să-mi indicaţi acea eroare. Nu să-mi veniţi cu tratate :). Asta m-a iritat niţel, nu faptul că mi-aţi indicat o cacofonie. Adică, aveati dreptate şi fără tratate :).
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
incepuse bine textul, chiar daca titlul e naspa. prima strofa, cel putin, promitea un discurs frust, o confesiune barbateasca.
cand colo...ca-n poezia aia: cin sa fie, cin sa fie?
poemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
ultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
e mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
inspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
pentru textul : românia perfect I deerr: fără virgulă după "nivel"; explicativ
pentru textul : Simbioză deVirgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
pentru textul : tăcerea nu e de aur deVă mulțumesc. N-am cum să ajung la virtualia deoarece sunt în Siria de cinci luni. multă stimă
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deUrmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
pentru textul : elegie 011 deMulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Sable d`Olonne deLa bună recitire,
Margas
Iuri, pot sa comentez si eu, in turca?
pentru textul : Fugă demultumesc Vlad pentru faptul ca mereu m-ai incurajat sa-mi pastrez stilul. poate ca este petulant-inocent, naiv-adolescentin, romantic... nici nu mai stiu cum mi-a fost catalogat scrisul, dar este vocea mea. am recunoscut mereu ca imi place poezia lui vlad si nimeni nu imi poate interzice sa las comuri acolo unde simt, dar de aici si pana la bezele literare e cale lunga Adrian. am apreciat si inca apreciez H si nu cred ca poti sa-mi spui ca am incalcat regulamentul. daca ai dreptate vino cu argumente si imi asum consecintele. multumesc Raluca pentru ca ai citit si ma bucur ca te-ai intors. asa cu limbajul tau cu tot. esti o pata de culoare si cred ca nimeni nu incearca uniformizarea H sau pusul pumnului in gura.
pentru textul : de vorbă cu tine II depe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi defrancisc, mi-ai amintit ca mi-e dor de mare. ma bucur ca ma citesti. alma, o sa il lucrez. unele lucruri imi vine sa le pastrez in momentul de fata, dar o sa reflectez asupra lor sa vad de ce pot scapa. cat despre "tot restul" nu stiu daca putem pune etichete ca apartine cuiva sau nu. eu sunt eu, am ideile mele, viziunile mele. multumesc, chiar speram sa vii.
pentru textul : somn deNu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
pentru textul : Relicve de ambrozie deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... decu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
pentru textul : suntem muzicali deRevin ca sa repar, daca mai pot, o greseala comisa fara intentie. Revin deci ca sa precizez cu mana pe inima: cand am scris despre Aranca Stima Lacurilor si Karenina, nu m-am gandit nici o clipa la cineva anume de pe acest site, nu am facut nici o aluzie rautacioasa, m-am referit la tipologii de femei si eroine ce m-au impresionat la vremea citirii romanelor respective, despre care cred acum cu amaraciune ca reprezinta femei superbe ce nu mai sensibilizeaza cititorul contemporan. Mai mult de atat nu pot spune si nici face ca sa repar ceea ce mi se reproseaza ca am stricat cu intentie.
pentru textul : Femei mici deD-nă Ştefan, era destul să-mi indicaţi acea eroare. Nu să-mi veniţi cu tratate :). Asta m-a iritat niţel, nu faptul că mi-aţi indicat o cacofonie. Adică, aveati dreptate şi fără tratate :).
Mulţumesc!
pentru textul : Suspiciune derevin cu o penita. am recitit textul si nu ma pot abtine
pentru textul : a christmas tale deJ'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deincepuse bine textul, chiar daca titlul e naspa. prima strofa, cel putin, promitea un discurs frust, o confesiune barbateasca.
pentru textul : una din zilele lui septembrie decand colo...ca-n poezia aia: cin sa fie, cin sa fie?
multumesc pentru atentionare
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deAm corectat.
pentru textul : Rugă de Crăciun deMulţumesc
Vă mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Incoerenta existenţă depoemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
pentru textul : în puţine cuvinte deultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
e mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii dea) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome denici eu nu prea stiu cum sa primesc... sper ca tot ce e vrednic de spus sa fie rostit... multumesc mult, Maria!
pentru textul : petele de pe lună dedaca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
pentru textul : Dumnezeu deun adevarat dezastru! Evident, "fosnirea". Corectez imediat.
pentru textul : (4) Aforeme depunctele de suspensie, ma iertati. multumesc
pentru textul : in dio depoezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
elian, lucian, vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte!
pentru textul : Singurătăți și absint dePagini