simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
remarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
Incep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
cred că brebanianul vers doi strică începutul textului chiar dacă, poate, ai vrut să fii curajos. puțin cam șters textul. mă obișnuisem să "aflu" ceva nou de la tine. aici nu îmi mai spui nimic. back to work!
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
scrii destul de bine proză dar conținutul acestul text mi se pare dezlînat și fad. și te asigur că l-am citit cu toată atenția. am simțit o vagă influență din marin preda. dar s-ar putea să mă înșel. probabil mai corect o influență a unei anumite școli de a scrie proză.
in vremuri in care se neagă de dragul negării orice, se sapă la temelia satuilor făfă a le privi chipul, suferința, se cuvine a glosa in continuare pe marginea misterului creației poetice, spre a adăuga înțelegerii/aproprierii de lumea poeziei adăugată lumii (re)cunoscute. Nichita rămâne un "profesor" care in fiece zi - la fiece lectura nouă - spune ceva, încă ceva... O carte de Nichita este o carte de noptieră, adica de citit atunci când nimic nu te mai tentează spre lectură... și viața ți se pare searbădă... poate ca aici mi-aș dori sa zicem câte cava și despre poații care ne plac, ne emoționează, ne sunt aproape de suflet... nu veau să fiu off topic, dar textul merită o steluță din partea mea...
hm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
Foarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
V/am citit cu mare atentie comentariile, domnule TItarenco si nu mi/ati raspuns de fapt la ceea ce am scris. Sincer, degeaba veniti sa apreciati ceea ce scriu in poezie daca pe mine ca om nu ma ascultati cand va spun ...fragmentul /ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist de ce nu stau unde au stat toată viața în cealaltă singurătate fiecare în bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros așteptînd noaptea/ ma jigneste pe mine ca ortodox... lavra nu e javra, domnule Titarenco, vorbim latine ciudat de diferite... daca situatia ar fi stat invers sunt sigura ca la ora aceasta textul ar fi fost retras sau ascuns. apreciind ceea ce scriu dar nu si universul spiritual caruia/ i apartin am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor. in viata intalnim multa lume dar putini oameni. orgoliul dumneavoastra e mult mai mare decat intelepciunea pe care in nenumarate randuri ati dovedit/o in mod fericit... ati preferat sa luati in deradere inclusiv cuvintele unui alt autor si sa il injositi , sa/i vedeti paiul din ochi ... respectul de care ma bucur cu adevarat ca autor pe siteul dvstra de poezie e relevant prin modul in care ati ortografiat pen name/ul meu citez /Interesant margot . Nu te contrazic./ nu va contrazic, domnule... insa consider ca e de bun simt sa ma retrag daca dvstra nu va reconsiderati atitudinea vis/a/vis de acest text. nu puteti fi suspendat de pe propriul site si nici nu va poate fi sters sau ascuns textul, tocmai de aceea aveti cea mai mare libertate si responsabilitate ... atat timp cat el exista in forma actuala am sentimentul ca sunt in casa unui om care cu o mana imi arata lumina si cu alta imi smulge penele ingerilor
dragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
P.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
ciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
am dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
pentru textul : pastel de iarnă deremarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută de"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku deBa da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deIncep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
pentru textul : parcele ale aceluiași soare decred că brebanianul vers doi strică începutul textului chiar dacă, poate, ai vrut să fii curajos. puțin cam șters textul. mă obișnuisem să "aflu" ceva nou de la tine. aici nu îmi mai spui nimic. back to work!
pentru textul : Reificare demulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială deCristina, multumesc...:)
Calin, mare dreptate ai.
pentru textul : înmugureşti descrii destul de bine proză dar conținutul acestul text mi se pare dezlînat și fad. și te asigur că l-am citit cu toată atenția. am simțit o vagă influență din marin preda. dar s-ar putea să mă înșel. probabil mai corect o influență a unei anumite școli de a scrie proză.
pentru textul : M de la mag dein vremuri in care se neagă de dragul negării orice, se sapă la temelia satuilor făfă a le privi chipul, suferința, se cuvine a glosa in continuare pe marginea misterului creației poetice, spre a adăuga înțelegerii/aproprierii de lumea poeziei adăugată lumii (re)cunoscute. Nichita rămâne un "profesor" care in fiece zi - la fiece lectura nouă - spune ceva, încă ceva... O carte de Nichita este o carte de noptieră, adica de citit atunci când nimic nu te mai tentează spre lectură... și viața ți se pare searbădă... poate ca aici mi-aș dori sa zicem câte cava și despre poații care ne plac, ne emoționează, ne sunt aproape de suflet... nu veau să fiu off topic, dar textul merită o steluță din partea mea...
pentru textul : Îngerul și glonțul dehm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
pentru textul : să respir dete rog să adaugi diacriticele la acest text
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deAdim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
pentru textul : Ochi de leu deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll deFoarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
pentru textul : suferinţă devulture, imi face bine pana ta de fier... multumesc de trecere, lectura si fulgii de porumb din cuvinte
pentru textul : permanganat la rege deV/am citit cu mare atentie comentariile, domnule TItarenco si nu mi/ati raspuns de fapt la ceea ce am scris. Sincer, degeaba veniti sa apreciati ceea ce scriu in poezie daca pe mine ca om nu ma ascultati cand va spun ...fragmentul /ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist de ce nu stau unde au stat toată viața în cealaltă singurătate fiecare în bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros așteptînd noaptea/ ma jigneste pe mine ca ortodox... lavra nu e javra, domnule Titarenco, vorbim latine ciudat de diferite... daca situatia ar fi stat invers sunt sigura ca la ora aceasta textul ar fi fost retras sau ascuns. apreciind ceea ce scriu dar nu si universul spiritual caruia/ i apartin am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor. in viata intalnim multa lume dar putini oameni. orgoliul dumneavoastra e mult mai mare decat intelepciunea pe care in nenumarate randuri ati dovedit/o in mod fericit... ati preferat sa luati in deradere inclusiv cuvintele unui alt autor si sa il injositi , sa/i vedeti paiul din ochi ... respectul de care ma bucur cu adevarat ca autor pe siteul dvstra de poezie e relevant prin modul in care ati ortografiat pen name/ul meu citez /Interesant margot . Nu te contrazic./ nu va contrazic, domnule... insa consider ca e de bun simt sa ma retrag daca dvstra nu va reconsiderati atitudinea vis/a/vis de acest text. nu puteti fi suspendat de pe propriul site si nici nu va poate fi sters sau ascuns textul, tocmai de aceea aveti cea mai mare libertate si responsabilitate ... atat timp cat el exista in forma actuala am sentimentul ca sunt in casa unui om care cu o mana imi arata lumina si cu alta imi smulge penele ingerilor
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dedragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deP.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
pentru textul : dispersie deciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deaceea lumina sau acea lumina? împrimăvărează e un cuvint greoi si trecut. batrinetea virgina a visului? schimba asta. greu greu. nu prea mi-a plăcut.
pentru textul : Odată I de„acuzat de către...”
pentru textul : Abraam, regele, a spus: denu, Ialin, categoria Recycle Bin e mai potrivita, zic eu...
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator deddm, se va vedea "ce mare chestie" la numărul de vizionări și la cel de comentarii pertinente. dar cum nimeni nu e de neînlocuit... vă doresc succes!
pentru textul : analiza manifestului boierismului demultumesc Oriana, eu, personal, am o singura rezerva fata de "ca pe un gît", dar ma mai gindesc cum rezolv acolo
pentru textul : hastinapura dreams deeu cred ca argumentul almei este insuficient ptr a acorda o penita.
pentru textul : intimități fără bluetooth deam dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
pentru textul : perdu demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII deMă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
pentru textul : picioruşe de molii dePagini