Sancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
Nu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
Eugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
timpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
Am intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
Un text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
Alma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
multumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
mă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
Oricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
Am citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
sapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
Îmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").
mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
slab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
pentru textul : mate blues II dewell, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine depe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi depe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
pentru textul : Sonet 159 demulţumesc Ioana, când citi-i adineauri şi poemul şi commul mă dădu şi pe mine plânsu'. data viitoare o să le spun păpuşilor o poveste despre solomon.
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deNu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
pentru textul : egoisme I - trecutul fără mîner dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit de...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deEugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
inca o data, multumesc.
pentru textul : dragoste detimpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
pentru textul : Ce lieu qu'ils appellent temps dep.s. 'Șoricarul' cred că e titlul perfect. scuze. revin pentru că îmi scăpase pojghița amintirilor... e un genitival puternic dar de evitat.
pentru textul : Zzet degând bun!
nici un voluntar- corect niciun voluntar
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deAm intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
pentru textul : obsesia firului depower to you, son
pentru textul : numărul meu deMultumesc. Ai dreptate cu prima strofa, diseara am sa incerc s- o refac. Ma bucur mult sa te revad sub un text de- al meu.
pentru textul : din caietul cu spiră deor strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
pentru textul : Helen deUn text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
pentru textul : germinare deAlma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
pentru textul : Paspartu din sticlă demultumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
pentru textul : n-am știut de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? demă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deOricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
pentru textul : cu Nimănui de...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deUn poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
pentru textul : grîu și maci deAm citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
sapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
pentru textul : Decofrare deAdriana. Mulţumesc. E mult mai bine. Nu mi-am dat seama.
pentru textul : poveste de noiembrie deÎmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").
(felicitări pentru premiul de la Târgovişte!)
pentru textul : tu să nu mori în mine demai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
pentru textul : double dose deslab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
parerea mea.
pentru textul : you are dePagini