Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
bine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
recunosc că sunt reticent la schimbări, însă aici îmi place noutatea adusă, e mai prietenos, cum zicea Adrian și mai elegant!
felicitări inițiativei tale, Virgil!
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
Andu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
lumea e o rochie albastra de catifea decolorata din care semnele solstitiului se sterg de cer as putea pasi din nou prin aceasta vara uitata dar se spune ca sintem unici doar pentru o singura zi pentru o singura dragoste in care dumnezeu ne arde aripile de tamaierul lacrimilor dincolo de somn spre amiaza
Cea mai reușită parodie după acest text vechi semnat bobadil va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD cash. Concursul se va încheia pe 23 iulie when i'll be back. Voi accepta mai multe variante de la același autor (aceeași autoare). Va doresc inspiratie, puneti concursul la favourites daca vreti sa mergeti la mare si... succes! Andu
Mi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
pana la urma cum se spune corect in cazul de fata, ""datorita"" sau "din cauza"? textul, intr-adevar, sufera in mai multe locuri, si nu doar din pricina unor cat se poate de nevinovate ""mărunțică, cu tenu"" etc., dar, desi vin din alt secol, mie imi plac si povestea, si tonul ei franc-dinamic. sa n-o lasati "novice"! :) (novice hermeneia).
Ai ales un titlu foarte bun. Punctul acela salbatic spre care ne indreptam cu totii, punctul care ne determina absolut existenta. Iar finalul, cu retragerea in clepsidra, completeaza tot acest ciclu. Ne nastem si incercam intreaga viata sa invingem nisipul. felicitari pentru un text bun petre
Maestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
Mie mi se pare un text bun, dar mie se par in plus chiar "duhurile". Adica gradina se lipise...inteleg, spatiile adanci ce... inteleg...dar de ce inconjurau duhurile... asta nu mai inteleg. Nu vad rostul ! Eu as inlocui duhurile cu altceva. Doar o parere... Ialin
...uneori suntem atrași de o formă sau alta, uneori de exprimare, le punem numele de construcții ca și cum am fi transpirat ridicându-le, probabil prin unele părți așa o fi, ale Terrei. da Matei,ai un comentariu util, ca și cum nu l-ai fi citit tu... atent, cu gânduri bune, paul
asa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
Parcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
Faina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
am rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
se poate şi fără el.
pentru textul : de albastru de adânc de muze deştii cum e, fiecare poate să spună ce vrea.
mulţumesc pentru revenire.
Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deAdevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
pentru textul : Rebut debine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deFelicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deRecunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
să nu uităm poetul din Lancrăm; om întins pe câmp poate fi și un cosaș obosit... etc.
pentru textul : întârzieri dedar mulțumesc.
recunosc că sunt reticent la schimbări, însă aici îmi place noutatea adusă, e mai prietenos, cum zicea Adrian și mai elegant!
pentru textul : hermeneia 3.0-b defelicitări inițiativei tale, Virgil!
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
pentru textul : husky demulțam, Paul - trecuși de catifeaua luminii - atras de măcelăria ghețurilor, de sumbru, descântec, potop, precum și eu, odinioară
pentru textul : iarnă fără chibrituri deAndu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
pentru textul : poem de 70 de cenți deNu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deÎnsă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Textul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:
"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.
"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"
"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"
"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)
În capătul opus:
"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...
"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.
"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.
"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.
- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.
Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.
pentru textul : de la eva la dama de pică demulțumesc, Adriana. încerc să le aduc înapoi cît de repede posibil. am acum un interes personal, nu? :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire delumea e o rochie albastra de catifea decolorata din care semnele solstitiului se sterg de cer as putea pasi din nou prin aceasta vara uitata dar se spune ca sintem unici doar pentru o singura zi pentru o singura dragoste in care dumnezeu ne arde aripile de tamaierul lacrimilor dincolo de somn spre amiaza
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deCea mai reușită parodie după acest text vechi semnat bobadil va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD cash. Concursul se va încheia pe 23 iulie when i'll be back. Voi accepta mai multe variante de la același autor (aceeași autoare). Va doresc inspiratie, puneti concursul la favourites daca vreti sa mergeti la mare si... succes! Andu
pentru textul : două mâini deMi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
pentru textul : nihil sine deo depana la urma cum se spune corect in cazul de fata, ""datorita"" sau "din cauza"? textul, intr-adevar, sufera in mai multe locuri, si nu doar din pricina unor cat se poate de nevinovate ""mărunțică, cu tenu"" etc., dar, desi vin din alt secol, mie imi plac si povestea, si tonul ei franc-dinamic. sa n-o lasati "novice"! :) (novice hermeneia).
pentru textul : Creioane colorate deAi ales un titlu foarte bun. Punctul acela salbatic spre care ne indreptam cu totii, punctul care ne determina absolut existenta. Iar finalul, cu retragerea in clepsidra, completeaza tot acest ciclu. Ne nastem si incercam intreaga viata sa invingem nisipul. felicitari pentru un text bun petre
pentru textul : Punctul sălbatic deMaestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deMie mi se pare un text bun, dar mie se par in plus chiar "duhurile". Adica gradina se lipise...inteleg, spatiile adanci ce... inteleg...dar de ce inconjurau duhurile... asta nu mai inteleg. Nu vad rostul ! Eu as inlocui duhurile cu altceva. Doar o parere... Ialin
pentru textul : Duhul din mine de...uneori suntem atrași de o formă sau alta, uneori de exprimare, le punem numele de construcții ca și cum am fi transpirat ridicându-le, probabil prin unele părți așa o fi, ale Terrei. da Matei,ai un comentariu util, ca și cum nu l-ai fi citit tu... atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Fabrica de bolduri deasa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
pentru textul : În tăcere sunt deParcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
pentru textul : Alejandro Garcia Péon de„sufletul nu este meseria mea”- ce-mi mai placu bucata asta! multam si viata faina!
pentru textul : avarul deFaina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pentru textul : tremolo depe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
am rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" de"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare"
ca sa vezi...si cand colo, te-ai impiedicat de punctul de sub semnul meu de intrebare! :)
pentru textul : la mormântul lui menelau denu te-a parasit inspiratia, de ce dai alarme false?
Pagini