Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
Mirela,
aşa cum spunea Virgil, Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. aşadar nu din rea voinţă nu răspundem la întrebare. recunosc, nu te-am citit dar asta nu mă opreşte să îţi doresc realizări frumoase.
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
Structură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
Doina, mi-a placut si mie poemul tau. Am observat ca l-ai lasat fara respiratie si strict dupa perceptia mea, cred ca ar merge doua pauze. Eu as lasa prima strofa pana la /si leagane de lemn/ inclusiv, as continua pana la sau poate un inceput de iulie/ inclusiv si apoi restul. Desigur este vorba doar de taietura, dar uneori ajuta la receptare / suport artistic. Textul este frumos si ma bucur ca ai curajul sa fii tu insuti. S-o tii tot asa. Prima parte mi s- a parut cel mai bine realizata artistic, un tablou cu emotie dar bine ancorat in acelasi timp.
Cami, mulțumesc pentru trecere și sugestie. ai dreptate și am intervenit acolo unde am crezut că este necesar. poemul este o prelucrare a unei rugaciuni de înmormântare. te mai aștept.
M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
un fragment dintr-o mai amplă lucrare? subtitlul aşa ar sugera. dacă da, vreau întregul.
aş fi intitulat povestirea: jocuri.
mi-a plăcut trecerea spaţială de la un joc la altul. acum să citim despre joaca (cu) lupul!
Roxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
Mulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
Katya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
mi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
Mi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
Finalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
Andu, mie titlul mi se pare reusit, chiar as fi vrut in cazul in care as fi publicat un volum, titlul sa fie acesta. Eh, gusturi... Virgil, multumesc mult de apreciere.
Cristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
mulțumesc pentru citire și observații
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
Djamal, te avertizez pentru ultima data. Daca mai introduci la comentarii astfel de "comunicari" neesentiale si mai ales daca mai soliciti sau "provoci" comentarii prin astfel de metode ma voi simti obligat sa iti suspend contul pe Hermeneia pentru o luna. Nu este nevoie sa imi raspunzi.
ai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
Așa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
Cred că este una dintre cele mai frumoase, pătrunzătoare poezii citite de mult timp încoace. Cu totul aparte viziunea și tonul pe undeva între litanie și rugăciune profană a mâinilor. Atâtea simboluri și totuși atât de bine legate toate într-o singură imagine... Felicitări.
Evident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
pentru textul : a căzut o stea deMirela,
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deaşa cum spunea Virgil, Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. aşadar nu din rea voinţă nu răspundem la întrebare. recunosc, nu te-am citit dar asta nu mă opreşte să îţi doresc realizări frumoase.
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away deStructură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
pentru textul : Ploaie pe sticlă deDoina, mi-a placut si mie poemul tau. Am observat ca l-ai lasat fara respiratie si strict dupa perceptia mea, cred ca ar merge doua pauze. Eu as lasa prima strofa pana la /si leagane de lemn/ inclusiv, as continua pana la sau poate un inceput de iulie/ inclusiv si apoi restul. Desigur este vorba doar de taietura, dar uneori ajuta la receptare / suport artistic. Textul este frumos si ma bucur ca ai curajul sa fii tu insuti. S-o tii tot asa. Prima parte mi s- a parut cel mai bine realizata artistic, un tablou cu emotie dar bine ancorat in acelasi timp.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deCami, mulțumesc pentru trecere și sugestie. ai dreptate și am intervenit acolo unde am crezut că este necesar. poemul este o prelucrare a unei rugaciuni de înmormântare. te mai aștept.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deKatya, iti urez succes! dar cred ca textul trebuia incadrat mai curand la sectiunea "info".
pentru textul : das Marienleben deM-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
pentru textul : Viața pe linie neagră deNu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
un fragment dintr-o mai amplă lucrare? subtitlul aşa ar sugera. dacă da, vreau întregul.
pentru textul : Jocuri și jucători deaş fi intitulat povestirea: jocuri.
mi-a plăcut trecerea spaţială de la un joc la altul. acum să citim despre joaca (cu) lupul!
Like!
pentru textul : O toamnă despre care n-am spus nimic deRoxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? demultumes, dorin. "efectul pygmalion" ma fascineaza... precum "lumina de gaz". este interesant cum oamneii incep sa semene propriilor lor imagini.
pentru textul : Efectul Pygmalion deAm fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
pentru textul : Fântânarului deMulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
pentru textul : Mâțâli deP.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
pentru textul : femeia domnului Pa dee frumusel flash-ul.
pentru textul : flash deKatya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
pentru textul : the last song of Shéhérazade deexpresia SCHELETUL zăpezilor este figură de stil şi după ştiinţa mea nu ar fi permisă.
pentru textul : Renga demi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii deMi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
pentru textul : Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri deFinalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
Andu, mie titlul mi se pare reusit, chiar as fi vrut in cazul in care as fi publicat un volum, titlul sa fie acesta. Eh, gusturi... Virgil, multumesc mult de apreciere.
pentru textul : eu nu sunt mesia deCristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
pentru textul : revelație II demulțumesc pentru citire și observații
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deExcelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDjamal, te avertizez pentru ultima data. Daca mai introduci la comentarii astfel de "comunicari" neesentiale si mai ales daca mai soliciti sau "provoci" comentarii prin astfel de metode ma voi simti obligat sa iti suspend contul pe Hermeneia pentru o luna. Nu este nevoie sa imi raspunzi.
pentru textul : Cu palmele sale pe tâmple cuprinzând cerul între ele deai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
pentru textul : indie deAșa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deda. ai atins din plin.
pentru textul : celui drag deCred că este una dintre cele mai frumoase, pătrunzătoare poezii citite de mult timp încoace. Cu totul aparte viziunea și tonul pe undeva între litanie și rugăciune profană a mâinilor. Atâtea simboluri și totuși atât de bine legate toate într-o singură imagine... Felicitări.
pentru textul : clasică deEvident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
pentru textul : via sepia dePagini