Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
ai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
excelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
mi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
ai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
chei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
Nelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
Călin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
Mie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
...si mie mi-a placut volumul mirabile dictu si sper sa citesc pe viitor aici pe hermeneia mai multe texte noi decat din cele vechi si sa-mi placa la fel de mult.
In alta ordine de idei, de ce trebuie sa punem subtitlu la orice text? Exista vreo ratiune a acestui fapt sau e la categoria "asa e pe Hermeneia"?
La buna re-citire.
Andu
Ai dreptate dragul meu, imi cer scuze autorului pentru devierile de la subiectul principal al discutiei. In rest... este exact cum spui: fiecare pasare pe limba ei piere. Sa fii sanatos, fericit si sa ajungi un poet cunoscut si apreciat pentru ca meriti. Bafta.
de unde știi? la urma urmei postmodernismul poate ascunde foarte bine „pockets of idealism or romantism” iar unii chiar au o șaibă lipsă. cu siguranță îmi vei reproșa motto-ul „poezia nu este viață și viața nu este poezie”, dar oare cît este adevăr și cît este altceva?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, Matei, Liviu-Ioan,
Mulţumesc pentru aprecieri.
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deuite ca l-am mai citit inca o data cu un ochi "si mai" critic si nu sint convins ca ai neaparat dreptate.
pentru textul : septembrie deeu ma intreb mai intai de ce e experiment? pentru ca e un triptic?
pentru textul : încercări de haiku deAlma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deevident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
pentru textul : (4) Aforeme demai învăț și eu. subtitlul mi se pare cit se poate de ușor de înțeles. vine de la Eros tocmai fiindcă l-am avut în lucru l-am pus în cutia de nisip.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
pentru textul : de indiu desi care e sugestia?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deUn poem frumos. Un strgăt parcă de iubire şi un final amnezic. Cezar
pentru textul : ~~~ de...Bare/eyes in the circles.
pentru textul : Time deexcelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
pentru textul : Arta Brută de"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
mi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara debine ca spui parca. macar lasi o portita de iesire.:)
pentru textul : unde îmi pare că exist deam notat, Adrian. mulțumesc
pentru textul : călătorii.cioburi.zile de"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
pentru textul : nimicuri deimagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku deVirgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎmi place simplitatea instrumentelor lirice pe care le foloseşti aici, îmi plac şi gustul, şi mirosul de ploaie care rămân în urma textului.
În prima unitate ai nişte redundanţe destul de supărătoare (pentru mine, cel puţin):
"doar umbra acestei dimineţi ploioase
în care înveţi cum să fugi gol prin ploaie
să te speli de păcate cu apa cerului".
De ce nu:
"doar umbra acestei dimineţi ploioase
în care înveţi cum să fugi gol,
să te speli de păcate"
" cu toată năvala de frunze
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi decăzute peste visele tale necoapte" - aş spune "căzută peste..." şi aş mai tăia din zâmbete, în unitatea trei.
Într-adevăr, pe undeva, e o chestie idioată restricţia vârstei. Şi o întâlnim peste tot.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deMulţumesc pentru!
ai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? dechei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deNelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deCălin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare deMie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
pentru textul : Plansu-mi-s-a de...si mie mi-a placut volumul mirabile dictu si sper sa citesc pe viitor aici pe hermeneia mai multe texte noi decat din cele vechi si sa-mi placa la fel de mult.
pentru textul : ars poetica ▒ deIn alta ordine de idei, de ce trebuie sa punem subtitlu la orice text? Exista vreo ratiune a acestui fapt sau e la categoria "asa e pe Hermeneia"?
La buna re-citire.
Andu
Ovidiu, Virgil, va multumesc. Cu atat mai mult cu cat aprecierile voastre se refera la un text care, intr-o oarecare masura, sfideaza "trendul" .
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deAi dreptate dragul meu, imi cer scuze autorului pentru devierile de la subiectul principal al discutiei. In rest... este exact cum spui: fiecare pasare pe limba ei piere. Sa fii sanatos, fericit si sa ajungi un poet cunoscut si apreciat pentru ca meriti. Bafta.
pentru textul : Umbra. dede unde știi? la urma urmei postmodernismul poate ascunde foarte bine „pockets of idealism or romantism” iar unii chiar au o șaibă lipsă. cu siguranță îmi vei reproșa motto-ul „poezia nu este viață și viața nu este poezie”, dar oare cît este adevăr și cît este altceva?
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee dePagini