Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
multumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
Remarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
Ai ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
Foarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
ce e aia lunatie? personal gasesc septicemia ca fiind un termen nepotrivit. septicemia este o infectie sau un sepsis al singelui. cum translezi asta la memorie imi e cam greu de priceput si asta mai ales cind incepe sa bolboroseasca. despre genunchii fluturilor am mai citit undeva si si acolo am comentat negativ. nu stiu de ce ma duce cu gindul la genunchiul broastei
nu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Sapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
Am reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
Aranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns dePrea "cerebrala".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta de...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... deeu aș continua textul. are ceva ce promite.
pentru textul : Tendințe primăvară-vară 2014 devladimir, iti multumesc de trecere si pt apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Miraj deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar demultumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
pentru textul : cerceii spanioli deRaluca, nu prea ştiu să primesc bucurii, aprecieri... De aia, mă bucur să constat că lectura textului meu (pare) să-şi fi meritat timpul. Mulţumesc!
pentru textul : Noapte bună, copii deRemarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deRaluca, reiterez o mai veche rugăminte a unui alt editor: pentru chestii persoanle, consultă mail, mess etc.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAi ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dema bucur ca pare fara travaliu. a ființa simplu, e complicat. o sa iau in calcul cele semnalate de tine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... de....sau poate niciodată-mi-a plăcut !
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt dece să-i facem... poate că Masha vrea deocamdată să lanseze „deocamdadaismul”
pentru textul : Punct și de la capăt devreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
pentru textul : hermeneia 2.0 derockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl deFoarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
"vei fi dus cu efa între puii de lup"
pentru textul : cui prodest detoate lucrurile sunt simple, Oana, noi le complicăm, probabil. îți mulțumesc mult de trecere.
pentru textul : i-am pus numele mamă deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur de...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deCredibil :) Chiar daca aici nu e vorba defel despre credinta ci numai despre schita unui jurnal de calatorie.
pentru textul : Meditație demă gândeam eu. dar vă mulțumesc frumos pentru păreri.
pentru textul : las merii să tacă dece e aia lunatie? personal gasesc septicemia ca fiind un termen nepotrivit. septicemia este o infectie sau un sepsis al singelui. cum translezi asta la memorie imi e cam greu de priceput si asta mai ales cind incepe sa bolboroseasca. despre genunchii fluturilor am mai citit undeva si si acolo am comentat negativ. nu stiu de ce ma duce cu gindul la genunchiul broastei
pentru textul : septicemia memoriei deMulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire denu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
Sapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
pentru textul : Deformare la cald deAșa-i Virgile, moții trebuia să scriu acolo. Ca și în cazul observației Biancăi, nu schimb ca să se vadă obiectul comm-ului. Thanks, Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deAm reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar demulţumesc de trecere şi popasul făcut pe aici.
pentru textul : Laudă apelor cele mari deAranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
pentru textul : raiul de la marginea potirului dePagini