Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
No offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
dragul meu bartinatragator,
ai reusit sa ma dezamagesti in versiune superioara. nu iti pot raspunde decit cu ultimele versuri:
"dragostea nu este axis mundi
iar eu nu am nevoie
nici măcar de ideea de mine
cu atît mai puțin de lipsa ta
de umor"
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
Lucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
Anul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
Nicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
Interesantă prezentarea, cred că m-a stârnit escatologia de care vorbeai sau acel tragic invocat din versurile poetului. Oare cum se pot găsi/cumpăra volumele autorului Dinu Virgil? "Trilogia luminii", "Piatra vie" sunt tot ale lui? Există undeva date despre Dinu Virgil? Poate le-ai putea adăuga în subsolul textului. Ai face atât cititorilor cât și poetului un real serviciu.
Intotdeauna mi-am spus ca cel mai greu e sa fii convins ca te afli in realitatea "cea mai reala", in sursa primara a tuturor posibilitatilor, chiar langa prajina care iese din cortul samanului... ca de acolo lesne e sa te ratacesti si o facem cu totii mai devreme sau mai tarziu... de aceea consider ca fiecare dintre noi e un refugiat. E deosebita incheierea primului fragment... as fi terminat tot textul astfel. Pe alocuri te lasi sedus si iti bati joc de logica, da bine-i faci pentru ca oricum e un sistem de operare invechit de-acum :)
bobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
Raul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
Adrian, dacă tu te consideri talentat, atunci nu pot decât să mă bucur de faptul că mă număr printre cei lipsiți de talent.
Pe de altă parte, totuși, nu e păcat să-ți irosești timpul pe unul ca mine, fără talent? să te dedai unor activități reprobabile cum ar fi confecționarea unor comentarii kilometrice sub textele unui autor netalentat? Nu era mai bine să-ți investești timpul în confecționarea unui alt poem? Sau poate că nu ...
Eugen
asta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
Paul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
Frumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
să nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
No offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
pentru textul : Poemul mulțumirii dedragul meu bartinatragator,
pentru textul : dezvățatul de a fi I deai reusit sa ma dezamagesti in versiune superioara. nu iti pot raspunde decit cu ultimele versuri:
"dragostea nu este axis mundi
iar eu nu am nevoie
nici măcar de ideea de mine
cu atît mai puțin de lipsa ta
de umor"
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deLucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut deAnul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
pentru textul : The State of Hermeneia deSărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.
pentru textul : Sărbători fericite! deNicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
pentru textul : un mecanism al iluziei deInteresantă prezentarea, cred că m-a stârnit escatologia de care vorbeai sau acel tragic invocat din versurile poetului. Oare cum se pot găsi/cumpăra volumele autorului Dinu Virgil? "Trilogia luminii", "Piatra vie" sunt tot ale lui? Există undeva date despre Dinu Virgil? Poate le-ai putea adăuga în subsolul textului. Ai face atât cititorilor cât și poetului un real serviciu.
pentru textul : Spălare de melodii - Dinu Virgil demultumesc Dsoara Marina pentru recomandari. voi incerca sa le urmez si chiar cred ca imi vor fi de folos. cu acelasi respect.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deuneori probabil ca as putea fi acuzat ca sint junimist, adrian
pentru textul : ciocolată cu roşii deIntotdeauna mi-am spus ca cel mai greu e sa fii convins ca te afli in realitatea "cea mai reala", in sursa primara a tuturor posibilitatilor, chiar langa prajina care iese din cortul samanului... ca de acolo lesne e sa te ratacesti si o facem cu totii mai devreme sau mai tarziu... de aceea consider ca fiecare dintre noi e un refugiat. E deosebita incheierea primului fragment... as fi terminat tot textul astfel. Pe alocuri te lasi sedus si iti bati joc de logica, da bine-i faci pentru ca oricum e un sistem de operare invechit de-acum :)
pentru textul : imaginarium debobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
pentru textul : în umbra părului tău de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deRaul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pentru textul : Cretacic târziu depe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
pentru textul : Mașina de scame denu am auzit de cuvintul "ghiuvetă" in limba romana.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deAdrian, dacă tu te consideri talentat, atunci nu pot decât să mă bucur de faptul că mă număr printre cei lipsiți de talent.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. dePe de altă parte, totuși, nu e păcat să-ți irosești timpul pe unul ca mine, fără talent? să te dedai unor activități reprobabile cum ar fi confecționarea unor comentarii kilometrice sub textele unui autor netalentat? Nu era mai bine să-ți investești timpul în confecționarea unui alt poem? Sau poate că nu ...
Eugen
Mai trăieşte Labiş? să zică acum:
"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"
Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!
pentru textul : Fiara deasta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) dependul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deînțeleg și... apreciez asta!
pentru textul : Extazul comunicării dePaul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns deFrumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
pentru textul : Oarecum den-am inteles care e problema cu prima regula a siteului cailean, poate imi explici
pentru textul : Cel mai, Cea mai de" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
pentru textul : verificări desă nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deNice try :-) Anti-off-topic, ideea e ca textul asta seamana cu o puzderie de texte din zona zoster nouazecista cu cateva scarpinaturi in plus Andu.
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deam citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
Pagini