Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
eminamente romantic poemul tau. aceasta atmosfera fantomatica, spleen-ul nostalgiei... ce ar fi putut fi, ce a fost si nu va mai fi, imposibila intoarcere. cred ca nu-mi face bine poemul tau, dar asta e meseria poemelor bune, sa sune in tine melodia lamei de ferastrau. si, ca sa inchei intr-o nota optimista, exista, totusi, viata pe pamant. felicitari.
Sapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
Uh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
într-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
Frumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
Repetiția aripi, aripilor într-un text atât de scurt este.. obositoare. Se putea elimina ‘rupte’ asta pentru o mai mare ușurință a lecturii are rost- o alăturare neinspirată- care dă o notă de banal și plictis la o lectură mai atentă și depășind structura poemului dpdv ‘stilistic’ emană un aer bizar e ca și cum întri într-o casă veche în care vezi un tv cu plasmă. nu-mi place pendula, aș fi preferat ceva masculin în locul ei. Dar e un poem reușit, puțin grăbit însă. Salutări Adriana
cred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
Un text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
Îmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
totuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
îmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
încă mă formez :).
aici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
desi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
I uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
eminamente romantic poemul tau. aceasta atmosfera fantomatica, spleen-ul nostalgiei... ce ar fi putut fi, ce a fost si nu va mai fi, imposibila intoarcere. cred ca nu-mi face bine poemul tau, dar asta e meseria poemelor bune, sa sune in tine melodia lamei de ferastrau. si, ca sa inchei intr-o nota optimista, exista, totusi, viata pe pamant. felicitari.
pentru textul : amputarea literei d deSapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
pentru textul : lumini. așteptând. decumva vroiai sa spui national tre a sure?
pentru textul : national treasure deUh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deWell, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land de"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deva batea - va bate.
pentru textul : Dragoste de buzunar dePetre, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, ma bucur ca-ti place. te mai astept
pentru textul : Haiku deîntr-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
pentru textul : probă de țesut flori deFrumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
pentru textul : în fruct de salcie deRepetiția aripi, aripilor într-un text atât de scurt este.. obositoare. Se putea elimina ‘rupte’ asta pentru o mai mare ușurință a lecturii are rost- o alăturare neinspirată- care dă o notă de banal și plictis la o lectură mai atentă și depășind structura poemului dpdv ‘stilistic’ emană un aer bizar e ca și cum întri într-o casă veche în care vezi un tv cu plasmă. nu-mi place pendula, aș fi preferat ceva masculin în locul ei. Dar e un poem reușit, puțin grăbit însă. Salutări Adriana
pentru textul : o soluție temporară decred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deUn text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
pentru textul : placebo deÎmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
pentru textul : psalm detotuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
pentru textul : extras de cont deIar despre lungimea exagerată a mot(t)o-ului - nu e unul intrinsec. Aparţinându-mi, e o stilizare, o introducere in scenă, una cronologică.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deîmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
pentru textul : dimineți kafkiene I deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (2) desi las o penita de aur langa cea de alabastru
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deîncă mă formez :).
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deaici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
pentru textul : în care discul se zgârie dede trecere si pt apreciere.
va mai astept
pentru textul : Sangreal dedesi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
pentru textul : pe tocuri prea înalte deI uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II de"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise depoemul promite prin atmosfera indusă. sugerez autoarei mai multă atenţie la detalii/exprimare. vezi aici "ca cei mici".
pentru textul : nopți albe de"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
pentru textul : năvod deVă mulţumesc pentru faptul că aţi citit şi remarcaz acest mic poem. Cred că aveţi dreptate în privinţa ultimului vers. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : ultimul sărut dePagini