intensitatea mesajului face sa se piarda din dorinta de daruire a autoarei. nu voiesc a spune mai mult, deoare cred ca am spus ceea ce voiam.

Structură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.

ionut, cat de amuzant voi mai fi cand iti voi marturisi ca ma vand scump? scump, dom`le, scump

Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.

Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).

Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"

Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.

Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.

mi-a placut schema poemului prin asezarea in pagina, limita intrezarita, dar, acest decupat de la final prea se afirma singur, mi-ar fi placut ceva mai lucrat, medeea

surprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/

scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/

Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.

neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."

pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!

ma incurca putin localizarea auctoriala din strofa 2 (visul?) dar imi place poemul, per total, experienta oniricului constientizat si dedublarea. ti-a iesit (as renunta la "noaptea o leg de piciorul patului să nu fugă" care e inutil si devine naiv, in context). congrat.

Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.

si totusi aceasta entitate ("nici un fel de sfinx") aflata la intrarea lumilor necunoscute, provoaca inutile ofrande si declanseaza tornadele desertului din el...ma gindesc totusi la interpretarile din mitologia greaca si din mitologia egipteana oferite sfinxului precum si la reprezentarile efective iconografice ale acestuia (in cele doua mitologii, cind leu cu chip uman, cind femeie cu trup de leu si aripi de pasare), incercind totusi sa-mi "desenez" aceasta aparitie stranie...imi convine mai mult trimiterea la semnificatia greaca a creaturii (desi, precizezi, "nici un fel de sfinx" oarecum derutant) si ma gindesc ca totusi personajul are aceeasi semnificatie, de a suprima libertatile, chiar incepind cu propriile libertati atit de firesti, umane... versurile "nici un fel de sfinx sînt eu în locul ochilor un pumn de sare spulberată pe buze așchiile trupului tău ca pe o daltă" mi se par elocvente, nu numai elegante stilistic.

am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)

textul tau ma face sa iau lama de ras si sa-mi scurtez incheieturile mainilor datorita motivatiunii ca imi place Dorohoi e original e puternic este expresiv vinovatiunea ta este ca vrei sa ne faci sa ne simtim prost eu nu am fost niciodata acolo unde zici tu dar asta in nici un caz nu e poezie mai degraba jurnal [?] un cineva spunea ca o poezie reusita trebuie sa faca si pe Maria din piata sa tresara, dar apoi intervin clisee, sunt persoane ca Dan [Mihut] care nu scriu pentru mase de oameni dar textul tau ma face sa ma gandesc ca e 6 dimineata si ca singura sansa de a fi in preajma unui Paule Latapie este doar in acceptiunea ca este un parfum. nu este poezie, daca scriai despre Dorohoi iti acordam credit dar asa fandoselile astea De pipi pupli tiri ma lasa rece ferme la fenetre ca intra tantari si n-am bani de pastile dar draga mea de Venetia de ce nu ai scris ca acolo puteam sa ma laud si eu ca am fost fir-as sa fiu. filele de jurnal se scriu la file de jurnal pe mine m-ai ametit si chiar am crezut ca e poezie ca daca stiam foloseam un conglomerat de taste altf4 ctrl alt delete end task. cu salutari pentru comentatori si sentimente de beatitudine pentru Dorohoi. ionut.

eu am citit tot textul -nu am avut scăpare- înainte de aprobare. dar colegii mei au dreptate, e greu de citit un text lung pe site.