cailean, ca de obicei, cuvintele sunt pretexte in vederea comunicarii si dezinsingurarii. desi ai vorbit frumos - si iti multumesc- nu voi divulga "secretul" acestei noi serii. precizez ca, oarecum, aici, crucile trebuie asezate deoparte. pentru dincoace. djamal, esti pretentios ca o fata mare. te rog sa renunti cand treci pe la mine la acel "drag". sa nu rosim impreuna...
o imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
daca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
Oriana, multam, sunt in toate cele trei, parcurse treptat, de la biogglifa, pina la anaglifa, pastrindu-ma in ultima un timp, spre a desavirsi. Da, e asa cum ai perceput, albastrul acela nu e "trucaj", sunt cristale. Calin, eu stiu de ce am ales asa prima varianta, de ce era scrisul abia vizibil, ca un fir de lumina ce se nastea parca din piatra, de ce era necesara capacitatea perceptiva, spre a da sens ideii, imaginii, spre a merge spre subtil, nu pe strident. Am adaugat acum 2 versiuni. A doua este pe idee "stincii", relief, lumina care deja devine una cu piatra. Aici am fost ajutata. Si multumesc pentru ajutor. Prima, care nu este colajul initial, ci o versiune mai bine vizibila, merge pe ideea mea de inceput. Multumesc pentru apreciere, eu pot fi in continuare pe drumul meu si pot lasa lumea sa mearga cu mine, atit cit e necesar.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
cât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
dincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
Visele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
Lady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
am o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
drept este că niciun poem nu își atinge vreodată potențialul maxim, însă mă bucur că toamna mea a rezonat cu toamna ta. Mulțumesc pentru atenționări, pe ici pe colo am mai curățat, însă sunt câteva și-uri pe care nu le văd date la o parte. poate la o a doua corectură...:)
Virgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
Cred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
La versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
cred că te-ai concentrat prea mult pe o idee şi ai scăpat factorul important, acela de a transmite şi cititorului tău din trăiri. începi textul metaforic, apoi ne arunci în cretacic, ere glaciare, cremene şi ne bulversezi artisticul din noi. şi în strofa a 2-ua ne vorbeşti tot despre crevaşe, tencuială, ş.a.m.d, obiectul comparaţiei cu "visul, cu degetul arătător, cu cărările timpului" fiind unul nefericit, din păcate.
din strofa a 3-ia pot spune că aleg versurile: "de prea multă oboseală se desprimăvărează greu/pământul mă apasă vertical" ca fiind bune.
"semăn cu sfânta înnegrită de funingine" - mult mai elegant puteai să reduci explicaţia, lăsând pur şi simplu versul ca fiind: "semăn cu o sfântă".
cred că acest poem trebuie revăzut. am citit la tine poeme mai bune. citesc în continuare:)!
"pe vârfuri sau pe călcâie" - nu mă interesează ca şi cititor prea mult acest aspect, adică îmi este tot una dacă râmăn pe vârfuri sau doar pe călcâie, în fond mă interesează mesajul pe care mi-l transmiţi despre vârfuri sau călcâie.
Frumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
ionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
multumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cailean, ca de obicei, cuvintele sunt pretexte in vederea comunicarii si dezinsingurarii. desi ai vorbit frumos - si iti multumesc- nu voi divulga "secretul" acestei noi serii. precizez ca, oarecum, aici, crucile trebuie asezate deoparte. pentru dincoace. djamal, esti pretentios ca o fata mare. te rog sa renunti cand treci pe la mine la acel "drag". sa nu rosim impreuna...
pentru textul : urâții deo imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
pentru textul : everglades dedaca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
pentru textul : المرأه في الحب demie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
pentru textul : micul război de pe scară denu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
ti s-a dezlegat limba, domnule E Manantu. nu a fost greu ma gandeam: uite cineva a mai scris un text numit nerusinare. nice. c u
pentru textul : nerușinare denu pricep care e miza acestui text. nu sunt obtuz, dar nu vad poezie aici, ci doar niste notite.
pentru textul : revelion dePărerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku deOriana, multam, sunt in toate cele trei, parcurse treptat, de la biogglifa, pina la anaglifa, pastrindu-ma in ultima un timp, spre a desavirsi. Da, e asa cum ai perceput, albastrul acela nu e "trucaj", sunt cristale. Calin, eu stiu de ce am ales asa prima varianta, de ce era scrisul abia vizibil, ca un fir de lumina ce se nastea parca din piatra, de ce era necesara capacitatea perceptiva, spre a da sens ideii, imaginii, spre a merge spre subtil, nu pe strident. Am adaugat acum 2 versiuni. A doua este pe idee "stincii", relief, lumina care deja devine una cu piatra. Aici am fost ajutata. Si multumesc pentru ajutor. Prima, care nu este colajul initial, ci o versiune mai bine vizibila, merge pe ideea mea de inceput. Multumesc pentru apreciere, eu pot fi in continuare pe drumul meu si pot lasa lumea sa mearga cu mine, atit cit e necesar.
pentru textul : roca din care mă nasc de„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară depentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
pentru textul : Poem medicinal decât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dedincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
pentru textul : Paseo de los Tristes dedomul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deVisele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
pentru textul : Aripile din cer deOK Trin, fără ultimul rând. Până la urmă, care e diferenţa?
Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deLady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
pentru textul : portret în bustrofedon deVirgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
am o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
pentru textul : Imago dedrept este că niciun poem nu își atinge vreodată potențialul maxim, însă mă bucur că toamna mea a rezonat cu toamna ta. Mulțumesc pentru atenționări, pe ici pe colo am mai curățat, însă sunt câteva și-uri pe care nu le văd date la o parte. poate la o a doua corectură...:)
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară deVirgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
pentru textul : issey miyake deCred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deLa versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
cred că te-ai concentrat prea mult pe o idee şi ai scăpat factorul important, acela de a transmite şi cititorului tău din trăiri. începi textul metaforic, apoi ne arunci în cretacic, ere glaciare, cremene şi ne bulversezi artisticul din noi. şi în strofa a 2-ua ne vorbeşti tot despre crevaşe, tencuială, ş.a.m.d, obiectul comparaţiei cu "visul, cu degetul arătător, cu cărările timpului" fiind unul nefericit, din păcate.
pentru textul : sangvină dedin strofa a 3-ia pot spune că aleg versurile: "de prea multă oboseală se desprimăvărează greu/pământul mă apasă vertical" ca fiind bune.
"semăn cu sfânta înnegrită de funingine" - mult mai elegant puteai să reduci explicaţia, lăsând pur şi simplu versul ca fiind: "semăn cu o sfântă".
cred că acest poem trebuie revăzut. am citit la tine poeme mai bune. citesc în continuare:)!
"pe vârfuri sau pe călcâie" - nu mă interesează ca şi cititor prea mult acest aspect, adică îmi este tot una dacă râmăn pe vârfuri sau doar pe călcâie, în fond mă interesează mesajul pe care mi-l transmiţi despre vârfuri sau călcâie.
Frumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
pentru textul : Oarecum deImi pare rau ca iti este greu si ai probleme (cu acest text!). Sper ca totul sa se rezolve cu bine! :p
Regards!
pentru textul : diligo est derevin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deSincere felicitări celor care au gândit acest proiect. Arată într-adevăr minunat.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deNepăsarea vine dinăuntru... Scuze, văd că am făcut o greșeală în comentariu. Am vrut să spun "rezistența aerului"...
pentru textul : sayonara deionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deSingurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
pentru textul : lămâia din paharul de ou demultumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
pentru textul : *** dePagini