nu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
Frumoasă ești din amintire, prințesă din lacrimă dulce te-adun să te-ntregesc doar prin iubire și-n focul tandru să te-ador... Nu caut trecut și nu urmez viitor: trăiesc aici cu tine durerea de-a fi muritor.
(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
o mica greseala: pasare Phoenix nu Pheonix. in prima strofa sint putin clisee imaginile date, spre banal. continutul strofei 2 se ciocneste iarasi de banala strofa 3. nu inteleg de ce in subtitlu pui acelasi lucru; apartine poezia unui volum? ce sens are?
Ceva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
Voi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
un text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
Până la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
Prefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
M-am fastacit! Alina, sa stea camera cat mai mult pe Coraline. (bine, fie, si pe uratii lui Dorin:))) Dau pentru TV TeleM o penita. Sa le spui ca penita pe Hermeneia e de mare lauda si mare cinste la purtatoriu, in rest, "eu raman ce-am fost, romantic".
Doamne ajuta! Mariana, sa ajungi cu bine!
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
Despre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
Am scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mașenka, Adrian, Ioana, vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură! într-adevăr, din acest poem poate va rămânea cândva finalul... poate nici el...
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură denu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma de"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit
pentru textul : Clivaj decind te loghezi si intri pe acest text undeva in josul textului in dreapta scrie Editeaza. Fa click acolo.
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deera pentru albinele care locuiesc in hexagoane:) ai dreptate, de la scoala mi se trage! mai mereu aveam cate un 4 in plus... Se modifica acu! multam!
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deFrumoasă ești din amintire, prințesă din lacrimă dulce te-adun să te-ntregesc doar prin iubire și-n focul tandru să te-ador... Nu caut trecut și nu urmez viitor: trăiesc aici cu tine durerea de-a fi muritor.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 de(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 dear merita un videoclip, cu scurte scene alb-negru, pe o muzică de habar n-am ce instrument (cel puțin așa l-am „citit” eu). fain poem. zile faine!
pentru textul : Noapte bună, copii deVirgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
pentru textul : ne lut deo mica greseala: pasare Phoenix nu Pheonix. in prima strofa sint putin clisee imaginile date, spre banal. continutul strofei 2 se ciocneste iarasi de banala strofa 3. nu inteleg de ce in subtitlu pui acelasi lucru; apartine poezia unui volum? ce sens are?
pentru textul : Uneori sufletul meu detotusi, greierii...
pentru textul : mă caută eu tac deEste permis ingambamentul in haiku ? Nu scriu texte de asa natura si nu cunosc regulile exact. Just asking... Ialin
pentru textul : Dor deCeva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deVoi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
pentru textul : Umbra denu e
pentru textul : ieși afară javră ordinară demai ai doua incercari
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
pentru textul : mov deun text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
pentru textul : En passant dePână la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
pentru textul : cioburi deSensibilitate. Transmisie directă, nesofisticată. Cam atât. Voi mai citi şi alte texte ale autoarei.
pentru textul : rugăciune în somn dePrefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
pentru textul : despre altă călătorie deversurile ma duc pe malul marii, usor patetic la ora asta. "salturi de valuri" e atipica putin dupa gustul meu. sint doar nostalgica...
pentru textul : Haiku deîn general poemele tale transmit, dar acesta creează o stare copleşitoare.
pentru textul : sar peste novembre deaş vrea să pot spune mai multe, dar înţeleg şi tac.
numai bine.
M-am fastacit! Alina, sa stea camera cat mai mult pe Coraline. (bine, fie, si pe uratii lui Dorin:))) Dau pentru TV TeleM o penita. Sa le spui ca penita pe Hermeneia e de mare lauda si mare cinste la purtatoriu, in rest, "eu raman ce-am fost, romantic".
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deDoamne ajuta! Mariana, sa ajungi cu bine!
Prea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"
pentru textul : întoarceri I dehai că am "cumintit-o" in felul meu, e poate un martisor pentru cele care primesc martisor
pentru textul : din lumile mele deinteresant text desi parerea mea este ca ar mai trebui lucrat la el
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric desi acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deDespre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans deAm scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : poem cu molii dePagini