am putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
Erika, îți voi răspunde eu, referitor la punctul 14.5.: în spatele oricărui punct într-un regulament există o logică, un spirit, ceva ce se dorește protejat, reglementat. Aici nu cred că este vorba despre intervalul de două luni în sine, cât despre dorința de a stimula postarea aici a unor texte în exclusivitate. Desigur, pe de altă parte, ceea ce nu este interzis expres, este permis... în limitele date de propria conștiință. Poți să postezi acel text, prin urmare, deși nu asta se încurajează.
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
Alma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
tu întotdeauna sari pârleazul dupa paul, adrian, vlad şi mai alţi câţiva. întotdeauna vii prea târziu, dar vii totuşi cu câte-o mică suliţă în mână, aşa că nu te mai bag în seamă. de la tine şi ale tale pelerinaje literare nu iau nimic. mulţumesc totuşi de com.
Mulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
Nu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
sfatul lui caragea cu aberațiile e valabil si pentru comentatori ca el. dă, dom'le, lecții de placaj sau de drop-goal sau la ce naiba mai ești tu competent și renunță la aroganța asta de poet consacrat, că tot nu ai și nici nu vei avea vreodată vreo treabă cu poezia.
"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
legături eu la un capăt și tu la celălalt inventam telefonul pe-atunci cu o ață legată-ntre cutii de chibrit cuvintele alunecau șirag prea lung între noi ghicite podul pe care-am ajuns e înnodat strâns de celălalt mal de strada care se-nfundă-n orășelul cenușiu un pod de bârne pe care vântul îl bâțâie cu greu în aerul aglutinat mai încolo un gong de carne putrezește într-un morman de gunoaie noroiul roșcat al țărmurilor se dizolvă-ncet în albastrul verzui dedesubt apa se despică în pietre ba e un hamac în care mă urc c-o față copilăroasă străinul ce trece acum cu greu pe lângă mine-n spațiul strâmt îmi întinde o acadea și un volum de versuri no name un șir de indivizi se-ncurajează cu același gest peste tot în lume oamenii poartă după ureche un creion ai observat ca tipul de la pompe funebre care e preocupat de confort și te-mbie sa-l ajuți : e destul de comod? e destul loc pentru un mobil leptop lopată găuritor stație microfon costum de scafandru o barcă pneumatică un ac de siguranță și ață cu ac intrați puțin încercați o funtă mare roșie sau albastră? unghiera poftim am uitat după trei zile cresc unghiile ca naiba pe cerul de clisă răzbește o pasăre undeva-n oreave adânci ființe de-ntuneric îngroapă zborul printre grădele apasă chipul meu de ieri visul se zbate-ntre amonte și aval un sturion în replay continuu în dreptul soarelui apa luminată murdar amestecă albastrul-verde cu malul roșietic apoi culorile răsucite-n șoseaua de la capătul podului se prefiră în dreptunghiuri de case și arbori toate în dâre din ce în ce mai diforme umede pe apa sâmbetei arunc tot ce m-apasă și-o agrafă verde asta pe care pun un mic sclipăt de lumină acum să se ducă departe - departe să se-agațe să mă aștepte țămul acela va purta numele meu de câte ori sunt în fața oamenilor orizontala se preface pod apoi o lume și mai subțire calculez fiecare pas trebuie să văd pe chipul din fața mea îți pasă ești îngrozit înseamnă că știu unde va merge și celălalt pas dar astăzi nu ești decât un chip ascuns bine în multe ambalaje pus la păstrat dedesubt umbra mea își leagănă cadavrul din apă idei albastre ca niște viermi lucrează-n întuneric adânc trag spre mâlul malurilor chestii mărunte-nfășurate-n țiplă respirația mea amestecată cu aceea a vocilor stridente speriate de dedesubt cu mirosul fetid al al gunoaielor cu praful stelar mai târziu mult mai târziu când imaginea asta se va stinge va aluneca-ntr-un tipar sub o poartă/ sub un chepeng/ sub o cutie de chibrituri de unde pornește un fir de sare-napoi
Primele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
Felicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
ioan a adus combinistii pe hermeneia... da! orasul de Fe care acopera si construieste. poem al realitatii, angajat, inchis, rigid si, totusi extrem de mobil... o lume a robotilor. este bun poemul si cred ca "toti bea" este o licenta dupa o licenta. bine ai venit, ioan. sper sa te simtit bine aici. vezi, ca nu ai voie sa zambesti emotikonique. eu am zambit putin. spor si cat mai multe texte bune.
Felicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
Multa inspiratie si succes mai departe.!
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
impresia mea? e un text oarecum contemplativ, dar nu spune prea mult. sper sa mai incerci
pentru textul : Limită deam putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
pentru textul : Grandma deVirgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie deErika, îți voi răspunde eu, referitor la punctul 14.5.: în spatele oricărui punct într-un regulament există o logică, un spirit, ceva ce se dorește protejat, reglementat. Aici nu cred că este vorba despre intervalul de două luni în sine, cât despre dorința de a stimula postarea aici a unor texte în exclusivitate. Desigur, pe de altă parte, ceea ce nu este interzis expres, este permis... în limitele date de propria conștiință. Poți să postezi acel text, prin urmare, deși nu asta se încurajează.
pentru textul : Cioplitorului de vers deargumenetează te rog
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMa bucur daca ai gasit ceva in acest poem.
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei deÎmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu deMiha, îți mulțumesc frumos! profesionalism e mult spus. cartea lui Andrei merită din plin citită.
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deIonuț, mulțumesc.
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
pentru textul : edict scris în vertical deAlma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
pentru textul : Cel mai, Cea mai detu întotdeauna sari pârleazul dupa paul, adrian, vlad şi mai alţi câţiva. întotdeauna vii prea târziu, dar vii totuşi cu câte-o mică suliţă în mână, aşa că nu te mai bag în seamă. de la tine şi ale tale pelerinaje literare nu iau nimic. mulţumesc totuşi de com.
pentru textul : răscruce deVa multumesc tuturor pentru pareri. Voi tine cont de sugestii cand voi reface poemul:)
pentru textul : vin prost desper ca nu ofensez pe nimeni dar banuiesc ca iti dai seama ca acest text nu este haiku
pentru textul : ... deMulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
pentru textul : Caut un loc... deNu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
Contributie Iancu Ramona, cu mare bucurie. a doua parte sub foto .adresa directa: [email protected]. Voila!
pentru textul : A doua mea copilărie de.
pentru textul : încă o zi perfectă desfatul lui caragea cu aberațiile e valabil si pentru comentatori ca el. dă, dom'le, lecții de placaj sau de drop-goal sau la ce naiba mai ești tu competent și renunță la aroganța asta de poet consacrat, că tot nu ai și nici nu vei avea vreodată vreo treabă cu poezia.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… de"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
pentru textul : Blind date deEcaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deam reformulat puţin .
pentru textul : chipul de umbră decred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
legături eu la un capăt și tu la celălalt inventam telefonul pe-atunci cu o ață legată-ntre cutii de chibrit cuvintele alunecau șirag prea lung între noi ghicite podul pe care-am ajuns e înnodat strâns de celălalt mal de strada care se-nfundă-n orășelul cenușiu un pod de bârne pe care vântul îl bâțâie cu greu în aerul aglutinat mai încolo un gong de carne putrezește într-un morman de gunoaie noroiul roșcat al țărmurilor se dizolvă-ncet în albastrul verzui dedesubt apa se despică în pietre ba e un hamac în care mă urc c-o față copilăroasă străinul ce trece acum cu greu pe lângă mine-n spațiul strâmt îmi întinde o acadea și un volum de versuri no name un șir de indivizi se-ncurajează cu același gest peste tot în lume oamenii poartă după ureche un creion ai observat ca tipul de la pompe funebre care e preocupat de confort și te-mbie sa-l ajuți : e destul de comod? e destul loc pentru un mobil leptop lopată găuritor stație microfon costum de scafandru o barcă pneumatică un ac de siguranță și ață cu ac intrați puțin încercați o funtă mare roșie sau albastră? unghiera poftim am uitat după trei zile cresc unghiile ca naiba pe cerul de clisă răzbește o pasăre undeva-n oreave adânci ființe de-ntuneric îngroapă zborul printre grădele apasă chipul meu de ieri visul se zbate-ntre amonte și aval un sturion în replay continuu în dreptul soarelui apa luminată murdar amestecă albastrul-verde cu malul roșietic apoi culorile răsucite-n șoseaua de la capătul podului se prefiră în dreptunghiuri de case și arbori toate în dâre din ce în ce mai diforme umede pe apa sâmbetei arunc tot ce m-apasă și-o agrafă verde asta pe care pun un mic sclipăt de lumină acum să se ducă departe - departe să se-agațe să mă aștepte țămul acela va purta numele meu de câte ori sunt în fața oamenilor orizontala se preface pod apoi o lume și mai subțire calculez fiecare pas trebuie să văd pe chipul din fața mea îți pasă ești îngrozit înseamnă că știu unde va merge și celălalt pas dar astăzi nu ești decât un chip ascuns bine în multe ambalaje pus la păstrat dedesubt umbra mea își leagănă cadavrul din apă idei albastre ca niște viermi lucrează-n întuneric adânc trag spre mâlul malurilor chestii mărunte-nfășurate-n țiplă respirația mea amestecată cu aceea a vocilor stridente speriate de dedesubt cu mirosul fetid al al gunoaielor cu praful stelar mai târziu mult mai târziu când imaginea asta se va stinge va aluneca-ntr-un tipar sub o poartă/ sub un chepeng/ sub o cutie de chibrituri de unde pornește un fir de sare-napoi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 desă fiu mie îmi place să fiu "înjurat". Dar cu bun simț, cu ascultarea preopinentului și, mai ales, cu talent
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deErata: In loc de "diacritice" a se citi "semne de punctuatie" in comentariul meu anterior. Imi cer scuze ! Multumesc, Ialin
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dePrimele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
pentru textul : regasire in alb deFelicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
ps: cred ca aveti un typo in titlul anuntului
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm deioan a adus combinistii pe hermeneia... da! orasul de Fe care acopera si construieste. poem al realitatii, angajat, inchis, rigid si, totusi extrem de mobil... o lume a robotilor. este bun poemul si cred ca "toti bea" este o licenta dupa o licenta. bine ai venit, ioan. sper sa te simtit bine aici. vezi, ca nu ai voie sa zambesti emotikonique. eu am zambit putin. spor si cat mai multe texte bune.
pentru textul : Fe desa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deFelicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMulta inspiratie si succes mai departe.!
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo dePagini