mi se pare regretabil sa vad ca inca au mai ramas oameni care ofera aprecieri pentru titlu. deci care va sa zica cine va sti de acum incolo sa puna cel mai fistichiu titlu se va trezi cu o ploaie de penite. bravos natiune...
Foarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
Întotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
Stimata Ecaterina Bargan, sa lamurim cateva aspecte. In primul rand mi-ar placea sa nu ma tutuiti. Nu este o obligatie, doar o chestiune de principii. In al doilea rand, cred ca stiu foarte bine ce se intampla. Ideea este ca trebuie sa fim verticali, indiferent de simpatii sau popularitate in diverse locuri. In privinta poeziei de fata, ce as putea spune? Poetul are placerea de a construi imagini, pe fondul unei revolte personale. Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși. Nu putem sti daca aceste cuvinte sunt aparute ca o revelatie sau ca o simpla parataxa insa putem vedea daca ele se integreaza armonios in text. Problema in acest text, din punctul meu de vedere, o constituie incercarea de a filosofa eristic, acolo unde o intreaga umanitate nu ar fi de acord. Asta ca sa ma refer la versul 4. Insa e libertatea fiecaruia sa creada ce vrea, individul nu este obligat sa se supuna majoritatii. Exista si versuri frumoase - de ce suntem vinovati ca scriem numele tau - acest vers fiind dupa parerea mea singurul care se ridica la pretentii de mare poezie, vers in jurul caruia se poate construi oricand, intr-un moment de maxima inspiratie, un poem extrem de valoros.
îți multumesc pentru observații,o să țin cont de ele sau cel puțin voi reflecta asupra lor;am încercat să transpun în abstract apariția vieții. cu respect, simona
Și totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
cu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
un autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
Virgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
Pai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
"înțepenită vibrînd" --> " vibrînd înțepenită" Pentru ritm. Asta daca nu cumva sintagma nu are tenta de amibguitate intuită de mine, iar "înţepenită" determină "roata".
Cred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
ce spune domnul Emilian nu este adevărat. Contul meu va fi suspendat de pe acest site pentru faptul că domnul Virgil consideră că eu am încălcat multe drepturi ale autorului emilian. Eu nu am încălcat nici multe şi nici puţine drepturi de autor fiindcă ştiu că orice autor în viaţă poate fi citat dacă se specifică sursa publică de unde a fost luat textul, publicat acolo de autorul citat în persoană. Lucrul acesta se petrece chiar fără specificări, pot da exemple. Dar eu am şi specificat. Am explicat că încă din prima zi a acelei discuţii mi-am cerut scuze administraţiei fiindcă nu verificasem dacă domnul Pal e sau nu membrul siteului, pentru a se putea apăra, şi nu ştiam că numai autorii care nu mai sunt în viaţă sunt polemizaţi de către cei vii fără replica autorului. Găsisem întâmplător rubrica POLEMICI şi dacă aş fi scris toate comentariile mele drept un text pur personal, care nu admite replică, eventual fără a îl cita pe autor şi doar cu aluzii, poate textul ar fi fost acceptat. Discuţia aceea a fost încheiată deci din prima zi, nu azi.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi se pare regretabil sa vad ca inca au mai ramas oameni care ofera aprecieri pentru titlu. deci care va sa zica cine va sti de acum incolo sa puna cel mai fistichiu titlu se va trezi cu o ploaie de penite. bravos natiune...
pentru textul : Poemul pentru Chichere deFoarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
pentru textul : suferinţă dedaca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deÎntotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deMultumesc pentru ingeri Ela... mi-ai facut o surpriza.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deNu faci si tu o donatie catre niste copii saraci si animalute amarate? Ti-am ramane vesnic recunoscatori... nu numai pana la 2012 :).
pentru textul : Anul 2012 deRaluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea deZâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
pentru textul : Icono-click-sme deDar domnule, există scaieți nemulțumiți de lâna oii de care se agață. Un asemenea scaiete este insul Părpuță.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dehttp://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deOricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deStimata Ecaterina Bargan, sa lamurim cateva aspecte. In primul rand mi-ar placea sa nu ma tutuiti. Nu este o obligatie, doar o chestiune de principii. In al doilea rand, cred ca stiu foarte bine ce se intampla. Ideea este ca trebuie sa fim verticali, indiferent de simpatii sau popularitate in diverse locuri. In privinta poeziei de fata, ce as putea spune? Poetul are placerea de a construi imagini, pe fondul unei revolte personale. Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși. Nu putem sti daca aceste cuvinte sunt aparute ca o revelatie sau ca o simpla parataxa insa putem vedea daca ele se integreaza armonios in text. Problema in acest text, din punctul meu de vedere, o constituie incercarea de a filosofa eristic, acolo unde o intreaga umanitate nu ar fi de acord. Asta ca sa ma refer la versul 4. Insa e libertatea fiecaruia sa creada ce vrea, individul nu este obligat sa se supuna majoritatii. Exista si versuri frumoase - de ce suntem vinovati ca scriem numele tau - acest vers fiind dupa parerea mea singurul care se ridica la pretentii de mare poezie, vers in jurul caruia se poate construi oricand, intr-un moment de maxima inspiratie, un poem extrem de valoros.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deîți multumesc pentru observații,o să țin cont de ele sau cel puțin voi reflecta asupra lor;am încercat să transpun în abstract apariția vieții. cu respect, simona
pentru textul : candoare transcendenta deFelicitări! Mă bucur, sunt onorată să te citesc!
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deȘi totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
pentru textul : Budismul și psihiatria decu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deun autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deVirgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r denu stiu la ce film te referi. nu cred sa il fi vazut. Iar daca te referi la Atonement, nu vad asemanarea de nume
pentru textul : forbidden love deAranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pentru textul : marți se iubește mai mult dedilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie demultumesc. :)
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dePai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
pentru textul : Ĥ mare (Nori – Nuboj – Clouds - Nuages) deSugestie:
"înțepenită vibrînd" --> " vibrînd înțepenită" Pentru ritm. Asta daca nu cumva sintagma nu are tenta de amibguitate intuită de mine, iar "înţepenită" determină "roata".
pentru textul : haiku - moara de...de aici se deduce, poate în deficitul meu, că sunt imprevizibil, Virgil.:) cu drag, paul
pentru textul : girovag al maculelor deCred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
pentru textul : المرأه في الحب dece spune domnul Emilian nu este adevărat. Contul meu va fi suspendat de pe acest site pentru faptul că domnul Virgil consideră că eu am încălcat multe drepturi ale autorului emilian. Eu nu am încălcat nici multe şi nici puţine drepturi de autor fiindcă ştiu că orice autor în viaţă poate fi citat dacă se specifică sursa publică de unde a fost luat textul, publicat acolo de autorul citat în persoană. Lucrul acesta se petrece chiar fără specificări, pot da exemple. Dar eu am şi specificat. Am explicat că încă din prima zi a acelei discuţii mi-am cerut scuze administraţiei fiindcă nu verificasem dacă domnul Pal e sau nu membrul siteului, pentru a se putea apăra, şi nu ştiam că numai autorii care nu mai sunt în viaţă sunt polemizaţi de către cei vii fără replica autorului. Găsisem întâmplător rubrica POLEMICI şi dacă aş fi scris toate comentariile mele drept un text pur personal, care nu admite replică, eventual fără a îl cita pe autor şi doar cu aluzii, poate textul ar fi fost acceptat. Discuţia aceea a fost încheiată deci din prima zi, nu azi.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deGreşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru textul : Paharul cu apă deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi dePagini