Mulțumesc Aranca, este un semn care înseamnă mult pentru mine. Mă temeam că va bate din nou vântul... Refrenul acela, în ultimul timp, am ajuns chiar să-l cânt, îmi place și mie cum a ieșit, iar dacă îți sună și ție, cu atât mai mult. Am avut probleme la aranjarea versurilor, și după cum ai reprodus, cred că l-am lăsat pe cel potrivit la urmă.

Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...

îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)

ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.

mulțumesc, sper să nu mai fie typos acum

Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
De ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult:
„se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”

nu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc

Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!

că priveşti marea de la balcon. îmi place acest text. se vede exerciţiul lung în ale scrisului.
e o poveste tristă a despărţirilor involuntare. cel puţin aşa o văd. apropierea, apoi despărţirea, regretul, melancolia, aşteptarea,
revederea. e o poveste care nici pe mine nu m-a ocolit. plecat în '79 după un sfert de tinereţe petrecut în şcoli dobrogene, celălalt sfert pe drumul basarabi-constanţa. apoi plecatul convulsiv şi ...melancolie. te voi citi cu plăcere.

nu plec până nu-ţi spun bun venit pe site.

Nu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?

Cartile sunt facute ca, dupa ce le citim, sa gandim cu mintea si, mai ales, cu cuvintele noastre.

Hmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...

interesanta realizarea scenografica. pe mine ma cam obosesc versurile astea "feminine" (iertat fie-mi sexismul) "casa mea o văd luminată de o apă"

Dorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.

Mulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.