Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
Mulțumesc Aranca, este un semn care înseamnă mult pentru mine. Mă temeam că va bate din nou vântul... Refrenul acela, în ultimul timp, am ajuns chiar să-l cânt, îmi place și mie cum a ieșit, iar dacă îți sună și ție, cu atât mai mult. Am avut probleme la aranjarea versurilor, și după cum ai reprodus, cred că l-am lăsat pe cel potrivit la urmă.
Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
De ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult: „se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
nu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
Ideea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
corectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
că priveşti marea de la balcon. îmi place acest text. se vede exerciţiul lung în ale scrisului.
e o poveste tristă a despărţirilor involuntare. cel puţin aşa o văd. apropierea, apoi despărţirea, regretul, melancolia, aşteptarea,
revederea. e o poveste care nici pe mine nu m-a ocolit. plecat în '79 după un sfert de tinereţe petrecut în şcoli dobrogene, celălalt sfert pe drumul basarabi-constanţa. apoi plecatul convulsiv şi ...melancolie. te voi citi cu plăcere.
Nu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
Bine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
LIM.
Hmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
Ce-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
Dorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.
Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Despre Vladimir Streinu nu ştiam atât de multe, doar că a fost prieten cu Şerban Cioculescu şi că a scris versuri. Mulţumesc pentru informaţii.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deFrumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deMulțumesc Aranca, este un semn care înseamnă mult pentru mine. Mă temeam că va bate din nou vântul... Refrenul acela, în ultimul timp, am ajuns chiar să-l cânt, îmi place și mie cum a ieșit, iar dacă îți sună și ție, cu atât mai mult. Am avut probleme la aranjarea versurilor, și după cum ai reprodus, cred că l-am lăsat pe cel potrivit la urmă.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei defragmentul asta merge postat pe blogul personal, daca-l ai...dar cam atat.
- cum e cu marile genii, am inteles
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dedar cu cele mititele cum stau lucrurile?
Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia dema gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deschimbate cu ce? ce e rau cu "zaluda" si cu "sperioasa"?
pentru textul : din lumile mele demulțumesc, sper să nu mai fie typos acum
pentru textul : cercul - episodul 3 deFrumos elogiu adus poeziei. Aici mai mult decât în alte texte, traspiri fior poetic.Și fiara este sublimă. Mi-a plăcut.
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri deVersurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
pentru textul : dulce de moarte deDe ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult:
„se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
si tot nu inteleg daca textul acesta e proza sau e altceva. incadrarea mi se pare ciudata
pentru textul : Ultimul text la Kyoto denu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
pentru textul : pesimiste I deIdeea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
pentru textul : ars poetica I deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu decorectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai decă priveşti marea de la balcon. îmi place acest text. se vede exerciţiul lung în ale scrisului.
e o poveste tristă a despărţirilor involuntare. cel puţin aşa o văd. apropierea, apoi despărţirea, regretul, melancolia, aşteptarea,
revederea. e o poveste care nici pe mine nu m-a ocolit. plecat în '79 după un sfert de tinereţe petrecut în şcoli dobrogene, celălalt sfert pe drumul basarabi-constanţa. apoi plecatul convulsiv şi ...melancolie. te voi citi cu plăcere.
nu plec până nu-ţi spun bun venit pe site.
pentru textul : de atunci am făcut un pact dede ce să te iert? toată lumea greșește... prima dată
pentru textul : Steve deNu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
pentru textul : Fără întoarcere deai şi un nume pentru acest gaz, un nume românesc???
pentru textul : râul de oxigen deCartile sunt facute ca, dupa ce le citim, sa gandim cu mintea si, mai ales, cu cuvintele noastre.
pentru textul : de vorbă cu tine deBine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deLIM.
Hmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
pentru textul : Tăcerea - colaj deam citit textul și în altă parte și întotdeauna mi-a plăcut
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deinteresanta realizarea scenografica. pe mine ma cam obosesc versurile astea "feminine" (iertat fie-mi sexismul) "casa mea o văd luminată de o apă"
pentru textul : o lună aproape plină deCe-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
pentru textul : from scarborough fair with love deDorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.
pentru textul : O dimineață pe fugă deLucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
pentru textul : Spartan despre patria mea deMulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.
pentru textul : Închinare deam des-forţat strofele amintite de tine, Sancho. sper să sune mai plăcut. dacă nu, I'm open for sugestions.
pentru textul : temeri grizate dePagini