De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
Mă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
Paul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
Masha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
ioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
Virgile, stii ce-i funny? E ca tu ai un fel foarte personal de a sesiza problemele altora, atitudine care te identifica drept unul dintre cei mai self-sufficient romanian-american idiots pe care i-am cunoscut in viata mea. Si mai cred ca tu cand te barbieresti in oglinda (pe la marginile barbii) vezi acolo un Sean Connery cu titlu de fariseu. Si mai inceteaza te rog cu comentariile astea anti-romanesti pe la unele texte daca nu vrei sa devii complet ridicol. Parerea mea. Salutari din vechea Troie, Bobadil.
Da, Virgil, au fost şi vor fi multe păreri, însă ştim amândoi că Sfânta Treime va rămâne aceeşi, un model întru care să se asemene omul şi acel grup de ,,doi sau trei”. E interesantă sugestia, şi îţi mulţumesc, însă am rezerve în a pune titlul în greaca, dacă bine am înţeles. Ultimele comentarii mă conving tot mai mult spre un titlu de forma ,,Mai mult decât feminitate – un cerc ( dans ) al bucuriei” ...sau poate asta ar trebui să scriu sub text, iar titlul să fie ,,Bucurie în cerc”, dacă îmi va permite Ştefan :)
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
arta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
epigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
Ioana, sa spun drept mi-a placut vocativul acestui poem un pic prea paros :-) Vorba lui Figaro: barba de sus, barba de jos, Figaro tunde si rade frumos. Astept sa mai scrii, te-ai cam lasat pe tanjeala? asta nu face bine, dauneaza grav sanatatii carevasazica. Bobadil P.S. Vad ca dalailama Dorin a trecut intr-o noua etapa a exprimarii sale filozofico-poetice, ac a presc. Imi place ac nou demers desi nu-i pric rost
nici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
Nu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
Autorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
sapphire, e logic asa: prima parte releva un univers unde violenta sacrificiului asigura, prin verbele "tari" utilizate eficienta discursului si taierea imprejur a cuvintelor. astfel, daca prima parte e aruncarea, a doua e culegerea rodului, care, fireste, implica o alta dimensiune si o alta tensiune, de alta factura, dar de aceeasi intensitate. intrebarea finala reia ciclul, relevand continuitatea curgerii sus/jos a sensului a ceea ce numim faptul de a fi. multumesc ptr. apreciere
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.
Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
pentru textul : Suspiciune deCitit cu plăcere. Las semn:
muguri renăscând
pentru textul : înmugureşti deîn sânul primăverii
parfumul vieţii
Mă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu dePaul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deMasha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
pentru textul : auto - market deioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger denu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deMulțumesc Adrian! Și eu am aceeași impresie că a doua strofă se apropie mai mult de ce îmi place.
pentru textul : wild west story degând bun, om bun!
nu stau acum sa arat ce si cumul evident.
pentru textul : aşteptându-l pe fram deseara buna.
singura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză denicodem, nu mai bine tragi tu un dans în jurul focului?
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze de offtopic Adriana, eu respect și Vaticanul!
ma bucur ca ti-a placut. multumesc!
pentru textul : dinastii de fier deVirgile, stii ce-i funny? E ca tu ai un fel foarte personal de a sesiza problemele altora, atitudine care te identifica drept unul dintre cei mai self-sufficient romanian-american idiots pe care i-am cunoscut in viata mea. Si mai cred ca tu cand te barbieresti in oglinda (pe la marginile barbii) vezi acolo un Sean Connery cu titlu de fariseu. Si mai inceteaza te rog cu comentariile astea anti-romanesti pe la unele texte daca nu vrei sa devii complet ridicol. Parerea mea. Salutari din vechea Troie, Bobadil.
pentru textul : Eminescu deDa, Virgil, au fost şi vor fi multe păreri, însă ştim amândoi că Sfânta Treime va rămâne aceeşi, un model întru care să se asemene omul şi acel grup de ,,doi sau trei”. E interesantă sugestia, şi îţi mulţumesc, însă am rezerve în a pune titlul în greaca, dacă bine am înţeles. Ultimele comentarii mă conving tot mai mult spre un titlu de forma ,,Mai mult decât feminitate – un cerc ( dans ) al bucuriei” ...sau poate asta ar trebui să scriu sub text, iar titlul să fie ,,Bucurie în cerc”, dacă îmi va permite Ştefan :)
pentru textul : Feminitate sine qua non demultumesc , ottilia!
pentru textul : e v a deVa multumim si va asteptam! La Iasi e o vreme superba de iarna, ninge cernit, nu e deloc frig, numai buna de facut o plimbare pe dealul Copoului!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu dePaul, sper sa mai fi ramas ceva din text si fara acel zumzet, pe care a trebuit sa-l inlocuiesc, odata cu stergerea primei strofe.
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon dearta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deepigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
Ialin, multumesc pentru opinii. Vlad, iti marturisesc ca si eu am vrut sa ma opresc la remuscari dar am cazut prada ispitei de a continua.
pentru textul : paseo campeon deIoana, sa spun drept mi-a placut vocativul acestui poem un pic prea paros :-) Vorba lui Figaro: barba de sus, barba de jos, Figaro tunde si rade frumos. Astept sa mai scrii, te-ai cam lasat pe tanjeala? asta nu face bine, dauneaza grav sanatatii carevasazica. Bobadil P.S. Vad ca dalailama Dorin a trecut intr-o noua etapa a exprimarii sale filozofico-poetice, ac a presc. Imi place ac nou demers desi nu-i pric rost
pentru textul : barba iubitului meu des-o înscriu la Zmeua de aur? :)
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deAici, limbajul este mai bine strunit, dar textul pare lipsit de miză. Descriptiv, dar fără poezie, oricât de paradoxal ar suna.
pentru textul : alchimie denici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
pentru textul : Despre Cezara deVa multumesc pentru ganduri, aprecieri si sugestii. Voi tine cont de ele cand voi revizui poemul de fata!
pentru textul : micul război de pe scară deNu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
pentru textul : Aldea aşteptând poezia deAutorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
sapphire, e logic asa: prima parte releva un univers unde violenta sacrificiului asigura, prin verbele "tari" utilizate eficienta discursului si taierea imprejur a cuvintelor. astfel, daca prima parte e aruncarea, a doua e culegerea rodului, care, fireste, implica o alta dimensiune si o alta tensiune, de alta factura, dar de aceeasi intensitate. intrebarea finala reia ciclul, relevand continuitatea curgerii sus/jos a sensului a ceea ce numim faptul de a fi. multumesc ptr. apreciere
pentru textul : crucile dee fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur deCe mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.
Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.
Citit cu interes,
pentru textul : scrisori imaginare deEugen.
Pagini