Asta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
nea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
da, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru acestea , cu respect!
Mie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
Cristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
As fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
Profetule, cind o sa-ti apara prima care te vor invalui oamenii si gindurile lor. Reactii normale sau anormale la gindurile tale. Cind te vor palii alte ginduri si alte versuri le vei da si pe acelea, dar tie personal nu-ti ramine decit senzatia de ce-a fost in tine, risul si plinsul bucuria sau tristetea, dorinta sau nedorinta.Asta-i parerea si senzatia mea. Poate ca eu sint mai putin credincioasa scrierilor mele si-atunci le las sa plece. Stii doar, sint mame poloneze care-si tin pruncii linga fusta toata viata si sint mame care-i elibereaza sa traiasca propria lor viata. Dupa principiul " uf gozal" adica zboara pui de pasare .Tu esti o mama poloneza?
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
cred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
o imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
George, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
Recitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
Si, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
Poetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma. IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris. Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna. Eu il cred. Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau. Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala. De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta. Te voi citi pe viitor, Sa ai pace, Dancs
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
Nu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Aranca, îți mulțumesc pentru comentariu. Nu cred că știu ce înseamnă factor mecanic în acest text. Colajul vizual a fost postat la cererea unor cititori. Aici va rămâne așa. În volum va fi altfel.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
as inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
Bogdan, mulțumiri pentru apreciere. Dacă te uiți atent, în dreptul inimii, nisipul formează un contur. Pe imaginea mai mare se vede mai bine. De aici a pornit ideea colajului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
pentru textul : Număratul pe degete deun poem elegant ce inlantuie firesc realitatea, intr-o frumoasa claritate a expresiei.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 denea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
pentru textul : De ce mă Shanghai deda, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu depentru acestea , cu respect!
Mie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
pentru textul : oameni și pietre deCristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
pentru textul : nu uitați maioneza deAs fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deProfetule, cind o sa-ti apara prima care te vor invalui oamenii si gindurile lor. Reactii normale sau anormale la gindurile tale. Cind te vor palii alte ginduri si alte versuri le vei da si pe acelea, dar tie personal nu-ti ramine decit senzatia de ce-a fost in tine, risul si plinsul bucuria sau tristetea, dorinta sau nedorinta.Asta-i parerea si senzatia mea. Poate ca eu sint mai putin credincioasa scrierilor mele si-atunci le las sa plece. Stii doar, sint mame poloneze care-si tin pruncii linga fusta toata viata si sint mame care-i elibereaza sa traiasca propria lor viata. Dupa principiul " uf gozal" adica zboara pui de pasare .Tu esti o mama poloneza?
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deOttilia, mulțumesc de opinie!
Cristian, fii pe fază că îți dau Add
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deDesigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
pentru textul : Eterna reîntoarcere decred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
pentru textul : execiţiu de insomnie deo imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
pentru textul : Piața norilor deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deUnele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 deda-ti dai seama ca si sunetul e un..."motiv tocit in poezie", nu-i asa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar deGeorge, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
pentru textul : De ce mă Shanghai deRecitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSi, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
Poetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma. IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris. Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna. Eu il cred. Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau. Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala. De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta. Te voi citi pe viitor, Sa ai pace, Dancs
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deazi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb deNu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
pentru textul : new year samba deLike! Reuşită imaginea stilizată despre " aura" sfinţilor.
pentru textul : Haiku deUite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Aranca, îți mulțumesc pentru comentariu. Nu cred că știu ce înseamnă factor mecanic în acest text. Colajul vizual a fost postat la cererea unor cititori. Aici va rămâne așa. În volum va fi altfel.
pentru textul : silences deera pentru albinele care locuiesc in hexagoane:) ai dreptate, de la scoala mi se trage! mai mereu aveam cate un 4 in plus... Se modifica acu! multam!
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deAdriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
pentru textul : Al Veronicăi denu inteleg "sper"? Adrian
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română demultumesc de citire
se va-ndulci ca struguri pe butuci
pentru textul : icoană hoinară deas inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deBogdan, mulțumiri pentru apreciere. Dacă te uiți atent, în dreptul inimii, nisipul formează un contur. Pe imaginea mai mare se vede mai bine. De aici a pornit ideea colajului.
pentru textul : wasted time dePagini