nu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
textul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
mulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
Tare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
Francisc, ai surprins cheile poemului într-un mod neașteptat de clar și sigur, mulțumesc. Poate pentru că recunoaștem doar ceea ce am mai aflat cândva, vedem doar ceea ce știm. Și așa e: "stăm prost și e bine". Iar atunci când te detașezi de tot, ești liber. Și detașarea e o iluzie.
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
Stimate nicodem, Intai ca eu nu ti-am stricat nici numele si nici nick-ul, asa ca astept scuze in legatura cu acel "bobica". In capul matale patrat desigur daca esti capabil, nu aici ca nici nu mai deschid ce are legatura cu matale de acum incolo. Apoi eu pe text am comentat (oricum mersi de explicatii) chiar daca ironic (ce sa fac, daca nu mi-a placut, mai mult mi s-a parut pe alocuri chiar de ras) asa ca nu am unde sa ma intorc. Multumirile matale din final nu fac doua parale, eu am incercat sa-ti spun ceva... a doua oara nu mai fac. Matale dupa cum te vad ramai sanatos, ia vitamine si ingroasa obrazul, este o combinatie care te va trece de pragul celor o suta de ani, eventual sub cerul instelat al Georgiei din care matale vei pricepe numai ca trebuie sa te faci tot mai ingamfat ca un curcan bun de taiat. Ciao
O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
Andu, comentariile trebuie să se abțină de la comunicări personale și să nu atingă autorul sau alți comentatori. Critica, oricât de usturătoare, este binevenită, dar aluziile jignitoare, nu. Repet, nu facem aici educație; te rog să păstrezi linia bunului simț și respectul în comentarii. Anna, îmi pare rău că a trebuit să intervin astfel sub acest text al tău. Chiar n-ar trebui să te simți nevoită să justifici nimic aici decât scrisul. Sper să reușim să păstrăm asta.
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
Acest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
Mărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
Raluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
În ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
Frumoasă ești din amintire, prințesă din lacrimă dulce te-adun să te-ntregesc doar prin iubire și-n focul tandru să te-ador... Nu caut trecut și nu urmez viitor: trăiesc aici cu tine durerea de-a fi muritor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poti sa dezvolti ultima intrebare Andule? Unde este politica restrictiva si unde este bau-bau-l?
pentru textul : moebius love for angels denu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
pentru textul : vis a vis detextul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
mulțumesc pentru atenționare. sper că acum s-a rezolvat.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deincurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei decu siguranţă yester, este un text pus în grabă. îl voi modifica. mulţumesc pentru interes.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III demulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deAr fi super sa reusim, maine dimineata facem o proba, ora 11 ora Romaniei.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deMultumim tuturor pentru implicare!
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută deTare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
pentru textul : epic ur deAici, expresia pare mai personală. "O pace mai lungă decât moartea" - nice :)
pentru textul : S-a întâmplat să cânt de"brațe oarbe nesățioase" - destul de reusita imaginea, probabil, sustine intregul poem cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : anemii de primăvară deeste greu să te regăseşti. Este o vreme a discreţiei. Mulţumiri pentru descifrarea textului şi pentru încurajările voastre. Îmi sunt de folos.
pentru textul : meditând închis în ochiul ciclopului deFrancisc, ai surprins cheile poemului într-un mod neașteptat de clar și sigur, mulțumesc. Poate pentru că recunoaștem doar ceea ce am mai aflat cândva, vedem doar ceea ce știm. Și așa e: "stăm prost și e bine". Iar atunci când te detașezi de tot, ești liber. Și detașarea e o iluzie.
pentru textul : karuna deCitind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen deAjung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
pentru textul : ...istoria scrumului deDragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
pentru textul : Doină deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju demaladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : Aristide Bruant deStimate nicodem, Intai ca eu nu ti-am stricat nici numele si nici nick-ul, asa ca astept scuze in legatura cu acel "bobica". In capul matale patrat desigur daca esti capabil, nu aici ca nici nu mai deschid ce are legatura cu matale de acum incolo. Apoi eu pe text am comentat (oricum mersi de explicatii) chiar daca ironic (ce sa fac, daca nu mi-a placut, mai mult mi s-a parut pe alocuri chiar de ras) asa ca nu am unde sa ma intorc. Multumirile matale din final nu fac doua parale, eu am incercat sa-ti spun ceva... a doua oara nu mai fac. Matale dupa cum te vad ramai sanatos, ia vitamine si ingroasa obrazul, este o combinatie care te va trece de pragul celor o suta de ani, eventual sub cerul instelat al Georgiei din care matale vei pricepe numai ca trebuie sa te faci tot mai ingamfat ca un curcan bun de taiat. Ciao
pentru textul : Scriptorium deO frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deAndu, comentariile trebuie să se abțină de la comunicări personale și să nu atingă autorul sau alți comentatori. Critica, oricât de usturătoare, este binevenită, dar aluziile jignitoare, nu. Repet, nu facem aici educație; te rog să păstrezi linia bunului simț și respectul în comentarii. Anna, îmi pare rău că a trebuit să intervin astfel sub acest text al tău. Chiar n-ar trebui să te simți nevoită să justifici nimic aici decât scrisul. Sper să reușim să păstrăm asta.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deam citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III deAcest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deMărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu deRaluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
pentru textul : hermeneia 3.0-b deÎn ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
pentru textul : Joc dea doua nu. e fain si titlu, nu zic nu.
pentru textul : degete reci deFrumoasă ești din amintire, prințesă din lacrimă dulce te-adun să te-ntregesc doar prin iubire și-n focul tandru să te-ador... Nu caut trecut și nu urmez viitor: trăiesc aici cu tine durerea de-a fi muritor.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 dePagini