Mda, ma vad nevoit sa revin. Ioana Geacar, am luat in serios sfatul si am modificat pe ici pe colo. Cred ca prima parte era in plus, la fel ca si alte lucruri din poem. Nu stiu cit am reusit sa il fac mai bun, dar, atita timp cit nu sunt intentii serioase ori planuri de debut, cred ca nu am dat importanta textelor mele. Probabil de aceea nu prea stiu unde sunt limitele. Younger Sister, nu-ti inteleg reactia mi se pare nejustificata, dar ai fost avertizata de catre altcineva. Personal, eu inteleg foarte bine nevoie de realitate in literatura. Se cheama stil, se cheama ochi interior. Las semne rareori si doar acolo unde imi place interiorul, iar cind las un semn de obicei citesc cam tot ce posteaza autorul respectiv si nu uit sa justific. Pentru mine nu are sens sa las un semn negativ acolo unde nu-mi place, pentru ca, asta ca sa vorbim cit se poate de prozaic, de gusturi nu se discuta. Trimiterile tale la grefier si obligatii nu-si au rostul. Nu te-am obligat sa citesti nimic, cu atit mai putin sa lasi semn. Oricum textul urma sa fie modificat, iar putinele argumente ale tale nu sunt justificate. Regret, dar nu e nicio problema, progresam si din iesiri mai putin placute in decor.
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
frumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
merci, Aranca :) fac ce fac si mereu uit sa bifez sectiunea cu "vreau sa primesc e-mail"... si nu stiu de comentarii... dar... iata... le gasesc in cele din urma
răspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
Nu-nțeleg de ce folosești o sintaxă atât de arhaică și obscurizezi textul. A trebuit să scot înțelesul cu greu, să fac ordine prin harababura de substantive în genitiv și inversiuni, doamne ce limbă-ncurcată și lungită! Deci: Pereții ceței adăpostesc ( fără aburi, se-nțelege) heralzi purtați pe mâna-nmănușată(oricum sună rău și-n inversiune) de prinții casei de Suabia urmașii lui Charlemagne roi. Nu e mai simplu? Mai lucrează acum la text.
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
mi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
frumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
Alma, Virgil, despre cum văd eu... cutia cu nisip. (Alma, mulțumesc, e frumos, cum îmi închipuiam. :) ) Doream să clarific ceva: ideea - așa cum am văzut-o eu, așa cum o înțeleg eu - "cutiei cu nisip" mă duce cu gândul la "joc", la spațiul acela de libertate de expresie, libertate personală, interioară și exterioară, în care poți modela orice, poți folosi tehnici diverse, lăsându-te în voia inspirației, a asocierilor libere; există, pentru copii, dar pornind de la actul creator al maturului, o tehnică terapeutică: "jocul cu nisip", care are ca fundament libertatea creației, a trecerii de la informul nisipului la anumite forme cu sens, ce dau contur și substanță lumii interioare; e o facilitare a sublimării și o deschidere a imaginarului. Eu așa privesc "cutia cu nisip", de aceea am spus că nu poate fi încadrată poezia ta acolo, fiindcă este în alt registru, cu totul altul. Virgil, te rog să îmi spui dacă această percepție a mea asupra "cutiei cu nisip" este cât de cât superpozabilă peste concepția de aici. Mulțam fain, mie îmi place ideea "improvizării", poate și fiindcă am făcut în urmă cu ceva ani și dans improvizat și, în plus, sunt zilnic în lumea jocului și a creației. De aceea mi-a părut foarte bine ales acel spațiu în cadrul "experimentului". Orice creator are nevoie și de astfel de "joc".
Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
Asta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dar n-a fost nicio "iesire", Emilian. Imi cer scuze daca ti s-a parut ca am folosit un ton transant - nu asta intentionasem.
pentru textul : rem decinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! deFinalul e memorabil. Travaliu poetic cu un discurs ușor ermetic.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deMda, ma vad nevoit sa revin. Ioana Geacar, am luat in serios sfatul si am modificat pe ici pe colo. Cred ca prima parte era in plus, la fel ca si alte lucruri din poem. Nu stiu cit am reusit sa il fac mai bun, dar, atita timp cit nu sunt intentii serioase ori planuri de debut, cred ca nu am dat importanta textelor mele. Probabil de aceea nu prea stiu unde sunt limitele. Younger Sister, nu-ti inteleg reactia mi se pare nejustificata, dar ai fost avertizata de catre altcineva. Personal, eu inteleg foarte bine nevoie de realitate in literatura. Se cheama stil, se cheama ochi interior. Las semne rareori si doar acolo unde imi place interiorul, iar cind las un semn de obicei citesc cam tot ce posteaza autorul respectiv si nu uit sa justific. Pentru mine nu are sens sa las un semn negativ acolo unde nu-mi place, pentru ca, asta ca sa vorbim cit se poate de prozaic, de gusturi nu se discuta. Trimiterile tale la grefier si obligatii nu-si au rostul. Nu te-am obligat sa citesti nimic, cu atit mai putin sa lasi semn. Oricum textul urma sa fie modificat, iar putinele argumente ale tale nu sunt justificate. Regret, dar nu e nicio problema, progresam si din iesiri mai putin placute in decor.
pentru textul : schizoid de profesie deVirgil, iti multumesc pentru apreciere, varianta ta merita atentie. Cu respect
pentru textul : Decojirea deam lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
pentru textul : toate oasele defrumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
pentru textul : abataj pentru un casanova profan dedai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză demerci, Aranca :) fac ce fac si mereu uit sa bifez sectiunea cu "vreau sa primesc e-mail"... si nu stiu de comentarii... dar... iata... le gasesc in cele din urma
pentru textul : Cântec ud derăspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : ploaia prietenului din mine deNu-nțeleg de ce folosești o sintaxă atât de arhaică și obscurizezi textul. A trebuit să scot înțelesul cu greu, să fac ordine prin harababura de substantive în genitiv și inversiuni, doamne ce limbă-ncurcată și lungită! Deci: Pereții ceței adăpostesc ( fără aburi, se-nțelege) heralzi purtați pe mâna-nmănușată(oricum sună rău și-n inversiune) de prinții casei de Suabia urmașii lui Charlemagne roi. Nu e mai simplu? Mai lucrează acum la text.
pentru textul : Pierdute umbre denu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!
mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.
pentru textul : caută-mă în omul acela deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad demercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 deE una dintre posibilități. Mai sunt. Mulțumesc pentru opinie.
pentru textul : Haiku demi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
pentru textul : Septembrie cu noduri deAlma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea de"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
pentru textul : din jocurile insulei defrumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou de"...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text)" ...si iote-ma uimita: Paul, eu ce ar trebui sa inteleg?
pentru textul : caut femeie depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio desi atunci de ce esti pe dinafara?
pentru textul : De-a Dumnezeu… deCorectat. Mulţumesc pentru şi despre!
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAlma, Virgil, despre cum văd eu... cutia cu nisip. (Alma, mulțumesc, e frumos, cum îmi închipuiam. :) ) Doream să clarific ceva: ideea - așa cum am văzut-o eu, așa cum o înțeleg eu - "cutiei cu nisip" mă duce cu gândul la "joc", la spațiul acela de libertate de expresie, libertate personală, interioară și exterioară, în care poți modela orice, poți folosi tehnici diverse, lăsându-te în voia inspirației, a asocierilor libere; există, pentru copii, dar pornind de la actul creator al maturului, o tehnică terapeutică: "jocul cu nisip", care are ca fundament libertatea creației, a trecerii de la informul nisipului la anumite forme cu sens, ce dau contur și substanță lumii interioare; e o facilitare a sublimării și o deschidere a imaginarului. Eu așa privesc "cutia cu nisip", de aceea am spus că nu poate fi încadrată poezia ta acolo, fiindcă este în alt registru, cu totul altul. Virgil, te rog să îmi spui dacă această percepție a mea asupra "cutiei cu nisip" este cât de cât superpozabilă peste concepția de aici. Mulțam fain, mie îmi place ideea "improvizării", poate și fiindcă am făcut în urmă cu ceva ani și dans improvizat și, în plus, sunt zilnic în lumea jocului și a creației. De aceea mi-a părut foarte bine ales acel spațiu în cadrul "experimentului". Orice creator are nevoie și de astfel de "joc".
pentru textul : karuna deFain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
pentru textul : smog dedar scriai mult mai bine înainte de a lua sabaticul. astea sunt încercări modeste a la cafeneaua literară, noi vrem mai mult!
pentru textul : dragoste deDragă Bobadil,
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAsta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
Pagini