"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Am citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
Până voi reuşi să scriu un răspuns elaborat ( poate chiar astăzi ), pun spre audiţie acest poem de demult care vine în sprijinul temei şi întrebărilor de la această masă rotundă.
,,Unde ni sunt visătorii" de Alexandru Vlahuţă, poem recitat de actorul Florin Piersic
ok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
Versurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
Voiam și eu să-ți zic ceva după ce am citit poemul, dar am făcut imprudența de a citi înainte și subsolul și am dat de comentariul userului Raluca Blezniuc apoi ai mai răspuns și tu cu un mersi frumos și te rog să mă crezi că am uitat ce voiam să-ți spun... pe text adică... pentru că eu una când dau chiar și din întâmplare peste un agramatism de tipul 'consider ca e prea incarcat si fara sens aceasta alaturare'... uit ce voiam să spun dom'le! Uit ceva de speriat!
si eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
asta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
Mulțumesc pentru explicație.
Va veni și comentariul mai la obiect în curând. Deocamdată sunt cu un ochi pe Hermeneia (să mă achit de unele responsabilități) și cu unul pe lucrarea de licență.
Așteptările dumneavoastră sunt legitime. Promit să revin :)
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
Roxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
o avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
îmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
Anna, poezia asta e o vizuală puternică în numai câteva cuvinte. Apreciez simplitatea, delicatețea sufletească, resemnarea sinelui, altruismul ("nu te rog despre mine"), o repetiție care tensionează "spune-i să se oprească să se oprească" și un final dramatic: "sub roțile lui e strivită o pasăre "
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
El-e-na: o poveste este fiecare viață; în spțiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici și acum, poate, așa cum spui tu, un "impuls"...; și nu te înclina, stai dreaptă :). cu drag, Vasile Munteanu
Fabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
Eugen, modificarile pe care trebuie sa le faci acestui text sunt extrem de simple. Inlocuieste cele doua curve cu femeie, scoate tarfa asta de dinaintea crucii, si textul tau devine beton. Apoi textul tau va merita 4 penite nu una. Sau da-le undeva de penite, textul tau va fi de revista. Mai clar de atata nici ca nu pot fi.
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Alina, mulțumesc. mă bucură impresia ta. salutări din iași:)
pentru textul : rewind deAm citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePână voi reuşi să scriu un răspuns elaborat ( poate chiar astăzi ), pun spre audiţie acest poem de demult care vine în sprijinul temei şi întrebărilor de la această masă rotundă.
,,Unde ni sunt visătorii" de Alexandru Vlahuţă, poem recitat de actorul Florin Piersic
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deVersurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului deVoiam și eu să-ți zic ceva după ce am citit poemul, dar am făcut imprudența de a citi înainte și subsolul și am dat de comentariul userului Raluca Blezniuc apoi ai mai răspuns și tu cu un mersi frumos și te rog să mă crezi că am uitat ce voiam să-ți spun... pe text adică... pentru că eu una când dau chiar și din întâmplare peste un agramatism de tipul 'consider ca e prea incarcat si fara sens aceasta alaturare'... uit ce voiam să spun dom'le! Uit ceva de speriat!
pentru textul : al doilea dialog cu mirabeau desi eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deasta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
bobadile, bobadilă,
pentru textul : întârzieri demintea-ţi fumegă, feştilă...
totuşi limba ţi se-mparte
pe din două, ca la şarpe...
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina deInima suna cumva anatomic in valul de senzatii -sentimente. Inima e un organ indiferent de conotatiile poetice care i se dau.
pentru textul : Șoaptă deMulțumesc pentru explicație.
pentru textul : La stăpân deVa veni și comentariul mai la obiect în curând. Deocamdată sunt cu un ochi pe Hermeneia (să mă achit de unele responsabilități) și cu unul pe lucrarea de licență.
Așteptările dumneavoastră sunt legitime. Promit să revin :)
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deRoxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deo avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
pentru textul : Viermele din bronz de"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
o initiativa laudabila, felicitari!
pentru textul : Romul Munteanu comemorat la Călan deîmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deAnna, poezia asta e o vizuală puternică în numai câteva cuvinte. Apreciez simplitatea, delicatețea sufletească, resemnarea sinelui, altruismul ("nu te rog despre mine"), o repetiție care tensionează "spune-i să se oprească să se oprească" și un final dramatic: "sub roțile lui e strivită o pasăre "
pentru textul : rugă deApreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEste doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
pentru textul : Fuga depoezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
pentru textul : străini în Bermuda defor goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deEl-e-na: o poveste este fiecare viață; în spțiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici și acum, poate, așa cum spui tu, un "impuls"...; și nu te înclina, stai dreaptă :). cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : să-rut în-ger deFabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
pentru textul : [ praf de nimfă ] deMă bucură faptul că ai citit şi ai lăsat o notă aici. Topica este un lucru mai greu de schimbat pentru mine.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deAdrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
pentru textul : Mai singură... deîn fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
Eugen, modificarile pe care trebuie sa le faci acestui text sunt extrem de simple. Inlocuieste cele doua curve cu femeie, scoate tarfa asta de dinaintea crucii, si textul tau devine beton. Apoi textul tau va merita 4 penite nu una. Sau da-le undeva de penite, textul tau va fi de revista. Mai clar de atata nici ca nu pot fi.
pentru textul : Umbra. depentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dePagini