Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
Ce efect interesant are textul ăsta, Marina! Dacă o carte schimbă ceva în noi (în caz că schimbarea e pozitivă, la asta te gândeai, nu?)e bună. Mulțumesc de atenție.
Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
adaug: iti multumesc totusi fiindca mi-ai raspuns, nu erai obligat. sper sa intelegi ca atitudinea mea este specifica [,] cititorului care intra pe hermeneia pentru literatura, pentru ca si asa intru destul de rar si atunci in miezul scandalului. ma ofer totusi sa creez un forum unde pot fi discutate "dupa perdea" aceste aspecte tehnice si irelevante, asta daca nu cumva exista unul
Va salut si va multumesc pentru comentariu. Trebuie sa recunosc ca e prima data cand ma simt prost pentru ca dezamagesc pe cineva; nu vreau sa sugerez ca pana acum n-am mai dezamagit dar cand observatia vine din partea unui "necunoscut" care te valideaza doar pentru ceea ce scrii, totul se amplifica inzecit.
Imi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa. Violeta
Mi-a plăcut acest poem. Are un aer aparte. Totuşi, prima strofă "ar da mai bine" fără ultimul vers. Despre piesa care, probabil, te-a inspirat, jos pălăria!
am fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
Parerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
nu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
Nu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
întotdeauna constatările pot fi un semn de inteligență binevoitoare, mai ales când provine de la oameni care urmăresc atent fenomenul cultural al creșterii numărului de citiri, dar nu orice religie poate articula corect temelia unui templu...
Am citit comentariile, d-le cristea. e dreptul dumneavoastra sa va placa sau nu poezia. cat despre lecturile mele, va pot enumera o parte din autorii cititi in ultimele cateva luni. daca ei sunt sau nu mediocri, astept sa-mi spuneti. Autori romani: Octavian Paler, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Autori straini: Jose Saramago, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Vladimir Makanin, John Fowles, Herman Hesse.
vazusem poemul de acum doua zile, dar am asteptat ca situl sa reintre in normal.
ingenios jocul de cuvinte din care ia nastere ideea... de fapt, cred ca e invers, cuvantul e o consecinta a ideii, a starii.
pana la ultimile doua strofe, poemul e unul exemplar - cel putin in ce ma priveste - prin limpezime si directete. finalul e mai conciliant, dar banuiesc ca aceasta a fost intentia autoarei,
pe care o salut si ma bucur sa o revad. :)
E deosebită realizarea experimentului vizual. Am apreciat scrierea atentă, cu migală parcă, a fiecărei strofe (e straniu să scriu strofe aici). Cred că un singur cuvânt e rupt din context: "stomacul" (aș fi scris "pântecul", păstrând același ton).
Bine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
Nu ai pentru ce. Imi face placere sa ajut membrii sensibili si cu bun simt de pe Hermeneia. Scrisul tau a evoluat foarte mult, ca o consecinta fireasca a lucrurilor pe care le traiesti.
Cand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
de ce melodii blestemate? poti gasi alt adjectiv. ai putea spune melodii sintetice sau artificiale sau mai stiu eu cum, dar nu blestemate. si la istoria overrated ai putea gasi altceva. eu as fi spus "un jukebox" in loc de "ultimul jukebox", pentru ca desi jukebox-urile sint o inventie a ieri-ului, mai sint inca destule, peste tot in lume, nu numai in california. (pe la pawn shop sint foarte la moda).
per ansamblu un text traductibil si publicabil chiar in literatura americana, cu schimbarile mentionate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deAm citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deeu zic ca textul nu e chiar prost, ba e chiar interesant, doar ca pe alocuri devine prea patimas sau prea tehnic
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux defolosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deesti un simpatic, dorin. merci de ganduri.
pentru textul : mai tare ca mine deCe efect interesant are textul ăsta, Marina! Dacă o carte schimbă ceva în noi (în caz că schimbarea e pozitivă, la asta te gândeai, nu?)e bună. Mulțumesc de atenție.
pentru textul : Femeile lui Bukowski deCa să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
pentru textul : o soluție temporară decred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
pentru textul : Amintirile unui Sfinx deadaug: iti multumesc totusi fiindca mi-ai raspuns, nu erai obligat. sper sa intelegi ca atitudinea mea este specifica [,] cititorului care intra pe hermeneia pentru literatura, pentru ca si asa intru destul de rar si atunci in miezul scandalului. ma ofer totusi sa creez un forum unde pot fi discutate "dupa perdea" aceste aspecte tehnice si irelevante, asta daca nu cumva exista unul
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deVa salut si va multumesc pentru comentariu. Trebuie sa recunosc ca e prima data cand ma simt prost pentru ca dezamagesc pe cineva; nu vreau sa sugerez ca pana acum n-am mai dezamagit dar cand observatia vine din partea unui "necunoscut" care te valideaza doar pentru ceea ce scrii, totul se amplifica inzecit.
Inca o data va multumesc.
pentru textul : Isus vs. Radet deuite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deImi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa. Violeta
pentru textul : spovadă deMi-a plăcut acest poem. Are un aer aparte. Totuşi, prima strofă "ar da mai bine" fără ultimul vers. Despre piesa care, probabil, te-a inspirat, jos pălăria!
pentru textul : piatră de var deam fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
pentru textul : this is a film deParerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
pentru textul : simptomul cuvintelor deȘi iartă întârzierea răspunsului...
pentru textul : Haiku de"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Toate bune!
pentru textul : Luna denu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
pentru textul : Sentiment de septembrie dee un text nereusit. multumesc pentru rabdare!
pentru textul : Comoara bunicului deMulțumesc! Și aștept cât mai multe critici și sfaturi, așa ma pot perfecționa.
pentru textul : Teenage angst deNu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
pentru textul : poetul III deîntotdeauna constatările pot fi un semn de inteligență binevoitoare, mai ales când provine de la oameni care urmăresc atent fenomenul cultural al creșterii numărului de citiri, dar nu orice religie poate articula corect temelia unui templu...
pentru textul : de ce să nu știu deAm citit comentariile, d-le cristea. e dreptul dumneavoastra sa va placa sau nu poezia. cat despre lecturile mele, va pot enumera o parte din autorii cititi in ultimele cateva luni. daca ei sunt sau nu mediocri, astept sa-mi spuneti. Autori romani: Octavian Paler, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Autori straini: Jose Saramago, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Vladimir Makanin, John Fowles, Herman Hesse.
pentru textul : Dureri de ceară devazusem poemul de acum doua zile, dar am asteptat ca situl sa reintre in normal.
pentru textul : Cuvinte inventate deingenios jocul de cuvinte din care ia nastere ideea... de fapt, cred ca e invers, cuvantul e o consecinta a ideii, a starii.
pana la ultimile doua strofe, poemul e unul exemplar - cel putin in ce ma priveste - prin limpezime si directete. finalul e mai conciliant, dar banuiesc ca aceasta a fost intentia autoarei,
pe care o salut si ma bucur sa o revad. :)
E deosebită realizarea experimentului vizual. Am apreciat scrierea atentă, cu migală parcă, a fiecărei strofe (e straniu să scriu strofe aici). Cred că un singur cuvânt e rupt din context: "stomacul" (aș fi scris "pântecul", păstrând același ton).
pentru textul : crucile deBine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
pentru textul : De dimineață deNu ai pentru ce. Imi face placere sa ajut membrii sensibili si cu bun simt de pe Hermeneia. Scrisul tau a evoluat foarte mult, ca o consecinta fireasca a lucrurilor pe care le traiesti.
pentru textul : tăiș deCand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dede ce melodii blestemate? poti gasi alt adjectiv. ai putea spune melodii sintetice sau artificiale sau mai stiu eu cum, dar nu blestemate. si la istoria overrated ai putea gasi altceva. eu as fi spus "un jukebox" in loc de "ultimul jukebox", pentru ca desi jukebox-urile sint o inventie a ieri-ului, mai sint inca destule, peste tot in lume, nu numai in california. (pe la pawn shop sint foarte la moda).
pentru textul : jukebox breakfast deper ansamblu un text traductibil si publicabil chiar in literatura americana, cu schimbarile mentionate.
multumesc pentru trecere, francisc!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePagini