formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
Daca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
ipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
Textul are, cu siguranţă, imagini bune, inedite, care se mai şi întâlnesc cu necesitatea discursivă, adică nu sunt doar un show de potenţă "compuneristica". Dar are şi rateuri evidente, rateuri care, spun eu, vin din supralicitarea descriptivă:
"şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba/ în ochiul meu trîntor, nemişcător / cu un val nespart de ţărm/ nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori".
Personal, nu m-aş fi încumetat spre disonantul (via tematică) şi suspectul de aforism "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului".
Nuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
Boabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
Domnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
multumesc ca inca mai exist printre dv, chiar daca am anuntat retragerea. retragerea mea s-a facut din cauza termenului "novice" precum si a gonirii de pe sit ("lasa-ne!") fara sa mi se fi demonstrat nonvaloarea. situl "hermeneia" este o nisa in peisajul cultural si nu trebuie decat sa fii bucuros ca exista o astfel de oportunitate. Personal cred ca nu are substanta fiindca te lasa singur si in voia unor creatori care, prin absurd, ar putea sa nu fie reprezentativi valoric pentru realitatea culturala contemporana. Propun: - Posibilitatea stergerii definitive a unui cont. -nou venitul sa fie ajutat "invizibil" de o echipa profesionista pana cand textul propus devine publicabil. - gradele sa nu poarte denumiri, ci: nivel 1, 2. 3 . - obtinerea unui nivel valoric sa nu poata fi revocata niciodata, fiindca, daca s-a urcat o treapta, inseamna ca au exista texte valorice. - echipa administrativa sa aiba 2 nivele: una compusa din profesionisti, adica din creatori care au habar cu se mananca literele, si alta din creatori care activeaza efervescent, deci au timp si vor sa contribuie la indeplinirea rolului cultural al spatiului. dar echipa respectiva sa nu aiba nivel superior, ci fiecare sa fie cata valoare demonstereaza ca are. - titlul de maestru sa fie obtinut prin rezultate, respectiv: cine obtine cele mai multe penite de aur, devine maestru si asa sa ramana cat va activa aici. nu-mi raspundeti fiindca stiu ce se va spune. cer stergerea contului asigurandu-va ca zilnic voi fi un trecator prin creatiile dv.
Inscripțiile pe piatră, cu cât mai vechi sunt cu atât mai greu lizibile, încât te înverșunezi împotriva timpului ce le șterge, și ne șterge. Împreună la bine și la greu, dar mai ales la greu, după dispariția, deocamdată rămasă fără explicație, a unui mare și sensibil autor de aici, Dana Ștefan, "experimentul" Hermeneii șchipătând de un picior, merge mai departe. Daniela Luca, al doilea picior, simte greutatea acestei secțiuni. Vorbeam mai demult, mi se pare că tot la un text al Elei, că se naște aici o nouă artă. A împletirii imaginii cu cuvântul. Deocamdată la nivel de experiment, cum bine zice Hermeneia noastră, probabil că în timp va căpăta un nume. Așa cum sculpturii îi zice sculptură și picturii așijderi, așa cum poeziei îi spune "poesie", aș cum artei fotografice îi spune artă. Nu știu cît suntem de obișnuiți să asociem cuvântul vizualului și viceversa. Când citești poezie, gândul își are reprezentările lui, imaginația ajunge la orice poartă; când privești, cuvintele minții tale îți vorbesc doar ție. Aici, la mijlocul interstiției acestei împletiri, (cu rădăcini totuși ceva mai adânci, dar deocamdată nu insistăm) se petrece ceva. Vizionarul (Poetul) împletit cu vizualistul (sculptorul, pictorul, fotograful) ne propune o reprezentare mai completă, căci ți se oferă ție, ca admirator, atât ca imagine, cât și ca text. Ce-ți mai râmăne, atunci, de făcut? Ce altceva, decât să mergi MAI departe! Pe cântul pietrei albastre a Elei, asemeni în fața unei pietre dace, te războiești cu timpul care a șters insemnele unui alt ... timp. Da. Pietrarul însuși, "desfigurat de timp" devine nălucă. Dar piatra vorbește ca rod al fostelor sale mâini. Fără el, fără pietrar, totuși, nu poți "traversa", "nici munte", "nici întuneric". Dar piatra lui, "cu urmele mele în ea" - Ela închide prin aceasta cercul de timp -, vorbește despre "aurora" lumii aceleia, "pierdute". La fel de bine este o provocare și comentarea unui astfel de experiment, întrucât trebuie să ai mai multe în vedere decât la un simplu text, ori o fotografie. Să găsești liantul. Acest liant există la Ela. Dacă v-ați apropiat vreodată de o stâncă (dar de o stâncă albastră?) atât de aproape cum vedem aici, dacă ați pipăit-o, dacă ați adulmecat-o, poate ați și gustat din ea, căci nu reziști ispitei, atunci știți. Dacă nu, rămâne doar vizionarismul Elei, și tot este de-ajuns.
exagerat și nepoetic, părerea mea
nimic nu e nou sub lună
Rasputin o ţinea de mână
subiect de parodie
Rasputin și-o ținea în mână
foarte slab poem, mijloacele poetice sunt exxxagerate, Belizan abuzează din ce în ce mai mult de răbdarea cititorului de poezie și tot refuză să accepte că metafora e moartă, o tot folosește ca pe un pește pe care, o dată ce l-ai pescuit, a murit, degeaba îi mai faci respirație gură la gură
e ceva ce imi place aici. poate naturaletea , poate simplitatea textului. e ca respiratia. nu stiu daca e un poem, dar exista poezie aici. mi-a placut!
un text despre ratare si posibilitatea esecului poetic, intr-un duo in care unul continua pe celalalt, in ordine inversa (?). e spaima de preatarziul de a spune lucrurilor pe nume.ultimii trandafiri, explozia melcilor reclama refuzul oricarui ritual al mesei care nu asigura insa o edificare completa. as revedea unele formulari. interesant totusi
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? deDaca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
pentru textul : confluențe deipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
pentru textul : Față/verso dedesigur Cristina, mulțumesc că mi-ai amintit
pentru textul : starea hermeneia dedesigur domnule m-am tras sângurî di urechi pân' or devenit curechi mama lui de rating! ca un rasputin puricos o sărit pi ghiata mâțî!
pentru textul : Mâțâli deHmm, Nicholas, actually I think this is a pretty good sugestion. Thanks!
pentru textul : Look up deDorin, "no more angels" se referă la pasajul: "mă lepăd de tine, trupule. și a tras o palmă îngerului din dreapta sa. nu l-am avut niciodată" :)
pentru textul : cheile deMie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
pentru textul : Hansel și Gretel deAm mai observat un plus: acum este posibilă editarea numelui. Întrebare: peniţele mai sunt valabile? Au rămas cele vechi, se mai pot da altele?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii deTextul are, cu siguranţă, imagini bune, inedite, care se mai şi întâlnesc cu necesitatea discursivă, adică nu sunt doar un show de potenţă "compuneristica". Dar are şi rateuri evidente, rateuri care, spun eu, vin din supralicitarea descriptivă:
"şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba/ în ochiul meu trîntor, nemişcător / cu un val nespart de ţărm/ nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori".
Personal, nu m-aş fi încumetat spre disonantul (via tematică) şi suspectul de aforism "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului".
pentru textul : a.m. deNuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Primul cerc deM-am logat doar ca să spun "foarte tare textul ăsta! Ştiu că-i o afirmaţie nu tocmai literară, dar e atât de adevărată...
Ludic, umor, imprevizibil... fain!
pentru textul : cu ochii deschiși deBoabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deDomnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
pentru textul : Doină declișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pentru textul : Sub Acoperire demultumesc de trecere Virgil o sa tin cont de sfaturile tale,o zi buna
pentru textul : Mai este timp să ierte până târziu deDrăguţ, zău aşa!
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deîn jocul trist și searbăd
pentru textul : Frunze deal frunzelor de toamnă
din onomatopee
făcut-ai șnur de salbă
iar vîntul te îngînă
cu înc-o melopee
multumesc ca inca mai exist printre dv, chiar daca am anuntat retragerea. retragerea mea s-a facut din cauza termenului "novice" precum si a gonirii de pe sit ("lasa-ne!") fara sa mi se fi demonstrat nonvaloarea. situl "hermeneia" este o nisa in peisajul cultural si nu trebuie decat sa fii bucuros ca exista o astfel de oportunitate. Personal cred ca nu are substanta fiindca te lasa singur si in voia unor creatori care, prin absurd, ar putea sa nu fie reprezentativi valoric pentru realitatea culturala contemporana. Propun: - Posibilitatea stergerii definitive a unui cont. -nou venitul sa fie ajutat "invizibil" de o echipa profesionista pana cand textul propus devine publicabil. - gradele sa nu poarte denumiri, ci: nivel 1, 2. 3 . - obtinerea unui nivel valoric sa nu poata fi revocata niciodata, fiindca, daca s-a urcat o treapta, inseamna ca au exista texte valorice. - echipa administrativa sa aiba 2 nivele: una compusa din profesionisti, adica din creatori care au habar cu se mananca literele, si alta din creatori care activeaza efervescent, deci au timp si vor sa contribuie la indeplinirea rolului cultural al spatiului. dar echipa respectiva sa nu aiba nivel superior, ci fiecare sa fie cata valoare demonstereaza ca are. - titlul de maestru sa fie obtinut prin rezultate, respectiv: cine obtine cele mai multe penite de aur, devine maestru si asa sa ramana cat va activa aici. nu-mi raspundeti fiindca stiu ce se va spune. cer stergerea contului asigurandu-va ca zilnic voi fi un trecator prin creatiile dv.
pentru textul : hermeneia 2.0 deîmi cer scuze atunci. atât ție cât și lui Virgil. am revizuit:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deInscripțiile pe piatră, cu cât mai vechi sunt cu atât mai greu lizibile, încât te înverșunezi împotriva timpului ce le șterge, și ne șterge. Împreună la bine și la greu, dar mai ales la greu, după dispariția, deocamdată rămasă fără explicație, a unui mare și sensibil autor de aici, Dana Ștefan, "experimentul" Hermeneii șchipătând de un picior, merge mai departe. Daniela Luca, al doilea picior, simte greutatea acestei secțiuni. Vorbeam mai demult, mi se pare că tot la un text al Elei, că se naște aici o nouă artă. A împletirii imaginii cu cuvântul. Deocamdată la nivel de experiment, cum bine zice Hermeneia noastră, probabil că în timp va căpăta un nume. Așa cum sculpturii îi zice sculptură și picturii așijderi, așa cum poeziei îi spune "poesie", aș cum artei fotografice îi spune artă. Nu știu cît suntem de obișnuiți să asociem cuvântul vizualului și viceversa. Când citești poezie, gândul își are reprezentările lui, imaginația ajunge la orice poartă; când privești, cuvintele minții tale îți vorbesc doar ție. Aici, la mijlocul interstiției acestei împletiri, (cu rădăcini totuși ceva mai adânci, dar deocamdată nu insistăm) se petrece ceva. Vizionarul (Poetul) împletit cu vizualistul (sculptorul, pictorul, fotograful) ne propune o reprezentare mai completă, căci ți se oferă ție, ca admirator, atât ca imagine, cât și ca text. Ce-ți mai râmăne, atunci, de făcut? Ce altceva, decât să mergi MAI departe! Pe cântul pietrei albastre a Elei, asemeni în fața unei pietre dace, te războiești cu timpul care a șters insemnele unui alt ... timp. Da. Pietrarul însuși, "desfigurat de timp" devine nălucă. Dar piatra vorbește ca rod al fostelor sale mâini. Fără el, fără pietrar, totuși, nu poți "traversa", "nici munte", "nici întuneric". Dar piatra lui, "cu urmele mele în ea" - Ela închide prin aceasta cercul de timp -, vorbește despre "aurora" lumii aceleia, "pierdute". La fel de bine este o provocare și comentarea unui astfel de experiment, întrucât trebuie să ai mai multe în vedere decât la un simplu text, ori o fotografie. Să găsești liantul. Acest liant există la Ela. Dacă v-ați apropiat vreodată de o stâncă (dar de o stâncă albastră?) atât de aproape cum vedem aici, dacă ați pipăit-o, dacă ați adulmecat-o, poate ați și gustat din ea, căci nu reziști ispitei, atunci știți. Dacă nu, rămâne doar vizionarismul Elei, și tot este de-ajuns.
pentru textul : roca din care mă nasc deexagerat și nepoetic, părerea mea
pentru textul : cu tălpile goale denimic nu e nou sub lună
Rasputin o ţinea de mână
subiect de parodie
Rasputin și-o ținea în mână
foarte slab poem, mijloacele poetice sunt exxxagerate, Belizan abuzează din ce în ce mai mult de răbdarea cititorului de poezie și tot refuză să accepte că metafora e moartă, o tot folosește ca pe un pește pe care, o dată ce l-ai pescuit, a murit, degeaba îi mai faci respirație gură la gură
e ceva ce imi place aici. poate naturaletea , poate simplitatea textului. e ca respiratia. nu stiu daca e un poem, dar exista poezie aici. mi-a placut!
pentru textul : Respirator delipsită de orice emoţie
pentru textul : defunctis amor desolomon, multumesc pentru trecere. stiu ca nu mai e la moda gerunziul. :-) incerc sa-l evit. cateodata imi mai scapa. cu prietenie, kranich
pentru textul : împrejur deBine, Andu, fie cum zici. Am corectat:)
pentru textul : aprilie deși pleacă ca o floare dusă de apă.erata. francisc, ea pleaca... noi ramanem sa ne ospătăm cu ce ne-a mai ramas.
pentru textul : Ospăț deun text despre ratare si posibilitatea esecului poetic, intr-un duo in care unul continua pe celalalt, in ordine inversa (?). e spaima de preatarziul de a spune lucrurilor pe nume.ultimii trandafiri, explozia melcilor reclama refuzul oricarui ritual al mesei care nu asigura insa o edificare completa. as revedea unele formulari. interesant totusi
pentru textul : departe de noi deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel dePagini