ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
Maestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
Zice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.
înşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
mai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
remarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
Mi-a placut acest text, imbibat de eros si lirism. Frumoasa si poezia de la final, in dulcele stil clasic. Cumva, citind acestea, mi-am adus aminte de proza si poezia regretatului Valeriu Cusner, din romanul Timpul Zero. Este de gasit si pe Internet, via Google. Sunt doar cateva mici greseli de typo care se pot corecta cu usurinta.
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
multumesc, Naan Lea, decizia cu privire la Mihaela Visalon nu am luat-o singur si a fost luata pe baza textelor trimise cind s-a inscris, nu pe alte considerente. Deocamdata nu vad ca postat nimic, asa ca imi este greu sa stiu care va fi traiectoria ei pe hermeneia.com. Aici nimeni nu este altceva decit ceea ce face aici. De asemenea vreau sa subliniez ca anul pe care il vom incepe va aduce cu sine o (si) mai exigenta atitiudine fata de actul literar pe hermeneia. Dorinta mea este ca toti sa scrie cit mai bine.
Ovidiu Nacu, eu sint acel "stab ff literat de p-aici!" care a scris "poți ca să alături". Te deranjează cu ceva? Dacă nu îți place cum scriu eu românește nu te invită nimeni nici să te înscrii aici și nici sa publici aici. În plus vreau sa te avertizez ca miștouri de genul „o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul.” au foarte multe șanse să mă convingă că nu te interesează să rămîi multă vreme pe Hermeneia. Deocamdată pentru abaterea asta (care mie nu mi se pare deloc involuntara) ești avertizat. La următoarea vei fi suspendat.
Da, este un text slăbuţ. Începe cu un pleonasm (se prelinge încet), trece prin două mari stereotipii şi caută o anumită atmosferă care nu poate fi captată cu o astfel de construcţie şi dinamică (sau anti-dinamică). Ce nu pricep eu e de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române...
aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
Bun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, pot să zic că este multă poezie aici...
pentru textul : poem cu soare alb deai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
pentru textul : a christmas tale deMaestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deZice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.
multumesc frumos, semnul tau ma bucura.
pentru textul : Marib deacum e mai limpede?
pentru textul : pontificală deînşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
pentru textul : museum / hd demai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
pentru textul : Lunea se moare uniform dewell, am sa ma mai gindesc
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deno, iata ca am dat cu pensula inca o data. așa mi-o picat mie bine
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II dewaintin' the poem in romanian, too.
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too desimţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
pentru textul : pastel de iarnă deremarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
pentru textul : risipita deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani deMi-a placut acest text, imbibat de eros si lirism. Frumoasa si poezia de la final, in dulcele stil clasic. Cumva, citind acestea, mi-am adus aminte de proza si poezia regretatului Valeriu Cusner, din romanul Timpul Zero. Este de gasit si pe Internet, via Google. Sunt doar cateva mici greseli de typo care se pot corecta cu usurinta.
pentru textul : Întâmplare deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Virgil, Mariana. .. am băgat la cap
pentru textul : last supper deNicholas tu încearcă Prostamol
multumesc, Naan Lea, decizia cu privire la Mihaela Visalon nu am luat-o singur si a fost luata pe baza textelor trimise cind s-a inscris, nu pe alte considerente. Deocamdata nu vad ca postat nimic, asa ca imi este greu sa stiu care va fi traiectoria ei pe hermeneia.com. Aici nimeni nu este altceva decit ceea ce face aici. De asemenea vreau sa subliniez ca anul pe care il vom incepe va aduce cu sine o (si) mai exigenta atitiudine fata de actul literar pe hermeneia. Dorinta mea este ca toti sa scrie cit mai bine.
pentru textul : The State of Hermeneia deOvidiu Nacu, eu sint acel "stab ff literat de p-aici!" care a scris "poți ca să alături". Te deranjează cu ceva? Dacă nu îți place cum scriu eu românește nu te invită nimeni nici să te înscrii aici și nici sa publici aici. În plus vreau sa te avertizez ca miștouri de genul „o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul.” au foarte multe șanse să mă convingă că nu te interesează să rămîi multă vreme pe Hermeneia. Deocamdată pentru abaterea asta (care mie nu mi se pare deloc involuntara) ești avertizat. La următoarea vei fi suspendat.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului descuze lalin, nu-s obișnuită să mă adresez cu pseudonime. acum fii sigur că te-am memorat. zîmbet de rigoare.
pentru textul : port curajul deBine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. desi totusi...e jumatatea ta de dreptate e mai rotunda decat a mea. modific.
pentru textul : Ulcior des-o lăsăm așa, Adriana, zvonuri pline, goale, roșii, uscate... dacă există mere târzii, cântec de dragoste, cred că pot exista și zvonuri pline, nu?
pentru textul : poem pentru dobrogea denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul de”singure” si ”undeva”
pentru textul : Iubirea nelimitată deia vezi. eu așa am citit.
Da, este un text slăbuţ. Începe cu un pleonasm (se prelinge încet), trece prin două mari stereotipii şi caută o anumită atmosferă care nu poate fi captată cu o astfel de construcţie şi dinamică (sau anti-dinamică). Ce nu pricep eu e de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române...
(typo zvîniri)
pentru textul : oolong tea deverbul mai jos. pentru că aşa e normal. mulţumesc Radu Luca, Adrian,.
pentru textul : cerc de"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa deai pus-o pe foaie cam devreme. ca lipsesc unele cuvinte inspre intelegere:) sau e doar o trambulina de pe care odata aruncat poti trece dincolo?!
pentru textul : devreme deaalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
pentru textul : Lemuria deBun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai dePagini