OK Lucian, uite cum am citit eu: - "Pe ziduri port alb-negru fotografii cu bărbați" - acești bărbați "Cu mustață care mă privesc fix, ca pe mort." - acești bărbați "Se uită parcă în oglinda unei fântâni" - acești bărbați "Și își bea din ochii cu care privesc." Ai înțeles partea agramată?
Frumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
Sincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
Văd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
Un poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
Revin: - repetiția de negru-negri(i) în primele strofe poate fi atenuată, asta am simțit citind, că e un prea mult în doar 2 strofe, poezia având doar 3. - am înțeles de ce ai ales contextual "negrii zori" - vers 1 strofa 1 și "negrii sori" - vers 1 strofa 2, ai ales apoi "negri zori" în strofa 2 vers 4. Cred că dorești nearticularea pentru a diminua intensitatea stării, însă e bine de revăzut regulile și dificultățile lb. române. Dacă dorești să păstrezi așa, ok. - însă revin cu formele gramatical corecte pentru: plânsu-mi-s-a (inversarea lui: mi s-a plâns). Spun dpv al unui redactor și editor. (nu pe site) Le poți corecta folosind "Editează" - opțiunea de sub cadran text, apoi dai "Trimite" de pe pagina de editare. Intervin mai ales pentru că fir liric există aici, simțul ritmului îl ai și e bine să păstrezi și corectitudinea lingvistică.
Domnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
Iar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
Draga Virgil, prin acest paragraf ai spus totul despre tine: "oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este evident deja, nu mă deschid între străini.".
Ai fost invitat de catre prieteni, de catre oameni care te repecta si iubesc poezia, ai fost alaturi de Luminita Suse, de Carmen Poenaru, ai fost invitat la ei in casa, ai mancat, ai baut, oamenii te-au tratat ca pe un prieten, iar eu, sa aflu acum, ca tot comportamentul tau a fost unul de fatada. Adica, ai venit tocmai din America, ca sa le demonstrezi neprietenilor tai, cat de "exhaustiv" esti? Nu este bine sa te prefaci a fi om in preajma oamenilor, Virgil, pentru ca, uite, ca si in cazul de fata, te ia gura pe dinainte si spui adevarul. Iti pierzi controlul si masca aceea in care pari baiat rezonabil. Dar eu stiu cine esti, si am reusit pentru a nu stiu cata oara sa le arat si celorlalti cine se ascunde in spatele tau. Nu voi folosi cuvantul.
Sunt profund dezamagit ca nu esti capabil sa-i privesti ca pe niste prieteni pe oamenii care te respecta si care te apreciaza. Chiar si eu am sperat sa castig in tine un prieten, te-am bumbacit pe propriul sit sa vad pana unde se ridica aceasta infatuare, aceasta prefacatorie, daca poti renunta la ele. Din pacate... nu poti renunta la ele. Asa ca eu nu o sa mai ma obosesc in ceea ce te priveste, te voi lasa in plata domnului si imi voi vedea de ale mele. Nu voi mai dialoga cu tine pe Hermeneia, dar, din respect pentru ceilalti, voi mai lasa cate un semn. Sa fii iubit.
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
constatând ca suntem ceea ce ne inconjura, remarc folosirea metaforei "umbra limbii de ceas", despre care atat de mult sa ras atunci cand am folosit-o. o scriere ce constată, atat pot spune despre ceea ce este scris aici. a! felicitari pentru lansare! cat mai multe de acum inainte!
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Mulțumesc, Paul!
Faptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
mie îmi place cuvîntul vîscos. presupune consistență, nu? despre text... probabil se mulează mai bine pe instrumentul recitării decît pe cel al citirii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi plac versurile astea:
pentru textul : prin fereastra trenului roșu de"spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric"
OK Lucian, uite cum am citit eu: - "Pe ziduri port alb-negru fotografii cu bărbați" - acești bărbați "Cu mustață care mă privesc fix, ca pe mort." - acești bărbați "Se uită parcă în oglinda unei fântâni" - acești bărbați "Și își bea din ochii cu care privesc." Ai înțeles partea agramată?
pentru textul : Rugă secundă deFrumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
pentru textul : în fruct de salcie deMarina mă bucură revenirea ta, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deSincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deVăd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
pentru textul : o călătorie cu darwin dece te impiedica sa privesti dincolo de scriere?
pentru textul : defectul simplu IV deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi deViorel, cu speranta ca nu te-a suparat iarasi intarzierea raspunsului meu,
pentru textul : eu, cea de dincolo demultumesc. )
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deUn poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
eh, nu mă îndoiesc de simțurile tale, eu marșam pe adevăr...
pentru textul : how sweet the sound demulțumesc, Anna, mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea decât despre valoarea scriiturii mele autentice... nu știu, mai bine mă fac mică și tac... :)
te rog sa respecti regulamentul in ce priveste titlul
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deeste ca un leu în cuşcă!
desigur, titlu bun, în concordanţă cu finalul!
"când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii" - cam aşa e, senzaţia este de fals. mai bine să spui ce ai de spus!
pentru textul : perplexitate deRevin: - repetiția de negru-negri(i) în primele strofe poate fi atenuată, asta am simțit citind, că e un prea mult în doar 2 strofe, poezia având doar 3. - am înțeles de ce ai ales contextual "negrii zori" - vers 1 strofa 1 și "negrii sori" - vers 1 strofa 2, ai ales apoi "negri zori" în strofa 2 vers 4. Cred că dorești nearticularea pentru a diminua intensitatea stării, însă e bine de revăzut regulile și dificultățile lb. române. Dacă dorești să păstrezi așa, ok. - însă revin cu formele gramatical corecte pentru: plânsu-mi-s-a (inversarea lui: mi s-a plâns). Spun dpv al unui redactor și editor. (nu pe site) Le poți corecta folosind "Editează" - opțiunea de sub cadran text, apoi dai "Trimite" de pe pagina de editare. Intervin mai ales pentru că fir liric există aici, simțul ritmului îl ai și e bine să păstrezi și corectitudinea lingvistică.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deerata. nicio forma
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deDomnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
pentru textul : întrepătrunderi dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie deLa mulți ani! Aici e 2008 deja!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
pentru textul : semper idem deIar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare deDraga Virgil, prin acest paragraf ai spus totul despre tine: "oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este evident deja, nu mă deschid între străini.".
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAi fost invitat de catre prieteni, de catre oameni care te repecta si iubesc poezia, ai fost alaturi de Luminita Suse, de Carmen Poenaru, ai fost invitat la ei in casa, ai mancat, ai baut, oamenii te-au tratat ca pe un prieten, iar eu, sa aflu acum, ca tot comportamentul tau a fost unul de fatada. Adica, ai venit tocmai din America, ca sa le demonstrezi neprietenilor tai, cat de "exhaustiv" esti? Nu este bine sa te prefaci a fi om in preajma oamenilor, Virgil, pentru ca, uite, ca si in cazul de fata, te ia gura pe dinainte si spui adevarul. Iti pierzi controlul si masca aceea in care pari baiat rezonabil. Dar eu stiu cine esti, si am reusit pentru a nu stiu cata oara sa le arat si celorlalti cine se ascunde in spatele tau. Nu voi folosi cuvantul.
Sunt profund dezamagit ca nu esti capabil sa-i privesti ca pe niste prieteni pe oamenii care te respecta si care te apreciaza. Chiar si eu am sperat sa castig in tine un prieten, te-am bumbacit pe propriul sit sa vad pana unde se ridica aceasta infatuare, aceasta prefacatorie, daca poti renunta la ele. Din pacate... nu poti renunta la ele. Asa ca eu nu o sa mai ma obosesc in ceea ce te priveste, te voi lasa in plata domnului si imi voi vedea de ale mele. Nu voi mai dialoga cu tine pe Hermeneia, dar, din respect pentru ceilalti, voi mai lasa cate un semn. Sa fii iubit.
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
pentru textul : Moroz (Ger) deconstatând ca suntem ceea ce ne inconjura, remarc folosirea metaforei "umbra limbii de ceas", despre care atat de mult sa ras atunci cand am folosit-o. o scriere ce constată, atat pot spune despre ceea ce este scris aici. a! felicitari pentru lansare! cat mai multe de acum inainte!
pentru textul : de fapt sîntem deregret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Mulțumesc, Paul!
pentru textul : Haiku deFaptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Adriana, îţi mulţumesc de cel puţin trei ori pentru semnele luminoase. De ce să fiu ipocrit şi să nu recunosc - mă bucură.
pentru textul : stingerea deInteresant colajul. Sper ca și ceilalți să (te) ia de exemplu și să își expună fotografiile de la lansări, vernisaje etc.
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj - II demie îmi place cuvîntul vîscos. presupune consistență, nu? despre text... probabil se mulează mai bine pe instrumentul recitării decît pe cel al citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 dePagini