please do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
ma uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
m-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
Mi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
eu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
Adrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
Si daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
Nu inteleg ce vor sa insemne cuvintele "Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve..." dar nici nu ma chinui pentru ca fie e o chestie incriptata pe care numai tu o stii fie e o chestie de prost gust si atunci nu ma intereseaza. In ce priveste comentariile Marinei cred ca esti nedrept si superficial. Pentru ca nu aplici aceeasi exigenta la toata lumea si fiindca faci o generalizare care ignora detaliile sau fiecare situatie in parte. In ce priveste ultima ta ironie te las sa o gusti singur. Ca tot iti place sa vorbesti.
banuiesc ca textul deschide un ciclu, altfel as spune ca prefer ca titlu subtitlul ales. ma intreb de ce ati preferat pe "impiedec" si nu "impiedic". apoi ma gandesc ca e fortata expresia "intre timp a trecut timpul" ca si definitia binelui, desi prezinta interes, pt ca cel putin pe mine m a trimis cu gandul la cartea lui Andre Glucksmann, Discursul urii. insa, as fi vrut sa gasesc mai multa...pasiune in ac prima obsesie.
Acum spuneti mi si mie de unde agresivitatea si atitudinea asta de 2 lei? din cate stiu n-am frecat menta pe aici. Dimpotriva. Sau e strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii? Pana acum, a functionat. Nu ma luati acum cu prezumtii si alea alea. Sau ca n ati inteles atitudinea mea legata de polemica in cauza. Va cunosc prea bine in aceasta privinta. Si desigur, pb pt mine nu e de a vorbi despre poezie, sau de a scrie poezie, ci doar aceea ca sunt surprins de ac atitudine nejustificata si absolut gratuita. Nu mai am nimic de spus aici. Evident
Cristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
Andu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
urarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
eu cred ca expresia "textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu " este nelalocul ei, cu sublinierea ca este vorba de partea evidentiata si evident contrazice declaratia ta de intentie "intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti". nu pricep de ce este asa greu de inteles ca a face comentarii despre comentarii (nici macar la comentarii) este o chestie nepotrivita si oarecum futila. cui foloseste sa scrii "comentariile nu merita atentia mea"? evident, nu iti trebuie mult proces de gindire ca sa intelegi ca un om care scrie asa ceva are poate o problema cu propria semnificatie sau simte nevoia sa striveasca, asa dintr-o placere obscura. da-mi tu un alt exemplu de motiv pentru o astfel de atitudine, daca ai. precizez ca nu urmaresc sa te jignesc sau si nici nu am o zi proasta dar expresia asta m-a deranjat si gindindu-ma ca unii membri nu vor mai avea chef sa comenteze nici macar cit o fac, stiind ca undeva cineva le va spune "ce scrii tu nu merita atentia mea" Este adevarat ca unele (poate multe) comentarii sint slabe sau nefolositoare dar una este sa spui asta si sa o explici, si alta este sa scrii ce ai scris tu. parerea mea
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
Spunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
Francisc, de nu ar fi plecările nu am ști dincotro ne vin oamenii sau amintirile. Mulțumesc, da, nu există moarte fără dragoste. Anca, mulțumesc pentru (a)percepție. Este, da, un titlu de volum, de aceea l-am scris în italice. Și este și acel fir sângeriu. Parcă ai fost în călătoria aceasta cu mine. Stranie și totuși firească înțelegerea ta din vertical, chiar dacă oblicul este al liniștii.
Așa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!
pentru textul : Tetley dee de reținut că ție îți plac... zemoasele:) și vii:) ai presimțiri la offtopic? vorbim literatură doar...:)
pentru textul : lullaby deplease do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
pentru textul : inner smile deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deUn poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deNu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
ma uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
pentru textul : magdalena lucra în ture deIulian, cred că e bine să selectezi ceva semnificativ din titlu și restul, dacă ții neapărat, să scrii la subtitlu.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare dem-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
pentru textul : sfântul respect deMi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
pentru textul : Sonet 223 deeu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deAdrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
pentru textul : Geometrie existenţială deSi daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
Nu inteleg ce vor sa insemne cuvintele "Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve..." dar nici nu ma chinui pentru ca fie e o chestie incriptata pe care numai tu o stii fie e o chestie de prost gust si atunci nu ma intereseaza. In ce priveste comentariile Marinei cred ca esti nedrept si superficial. Pentru ca nu aplici aceeasi exigenta la toata lumea si fiindca faci o generalizare care ignora detaliile sau fiecare situatie in parte. In ce priveste ultima ta ironie te las sa o gusti singur. Ca tot iti place sa vorbesti.
pentru textul : puterea mea e în tine debanuiesc ca textul deschide un ciclu, altfel as spune ca prefer ca titlu subtitlul ales. ma intreb de ce ati preferat pe "impiedec" si nu "impiedic". apoi ma gandesc ca e fortata expresia "intre timp a trecut timpul" ca si definitia binelui, desi prezinta interes, pt ca cel putin pe mine m a trimis cu gandul la cartea lui Andre Glucksmann, Discursul urii. insa, as fi vrut sa gasesc mai multa...pasiune in ac prima obsesie.
pentru textul : obsesia definițiilor I deMulţumesc.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deAdriana, am testat și nu vad absolut nicio problema.
pentru textul : numărătoare inversă deAcum spuneti mi si mie de unde agresivitatea si atitudinea asta de 2 lei? din cate stiu n-am frecat menta pe aici. Dimpotriva. Sau e strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii? Pana acum, a functionat. Nu ma luati acum cu prezumtii si alea alea. Sau ca n ati inteles atitudinea mea legata de polemica in cauza. Va cunosc prea bine in aceasta privinta. Si desigur, pb pt mine nu e de a vorbi despre poezie, sau de a scrie poezie, ci doar aceea ca sunt surprins de ac atitudine nejustificata si absolut gratuita. Nu mai am nimic de spus aici. Evident
pentru textul : Ce rost are poezia? deCristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
pentru textul : nu uitați maioneza deCaline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze deîmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
pentru textul : În amonte deAndu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
pentru textul : arabescurile dorului deurarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deCitind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
pentru textul : A fi sau a nu fi… deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare deeu cred ca expresia "textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu " este nelalocul ei, cu sublinierea ca este vorba de partea evidentiata si evident contrazice declaratia ta de intentie "intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti". nu pricep de ce este asa greu de inteles ca a face comentarii despre comentarii (nici macar la comentarii) este o chestie nepotrivita si oarecum futila. cui foloseste sa scrii "comentariile nu merita atentia mea"? evident, nu iti trebuie mult proces de gindire ca sa intelegi ca un om care scrie asa ceva are poate o problema cu propria semnificatie sau simte nevoia sa striveasca, asa dintr-o placere obscura. da-mi tu un alt exemplu de motiv pentru o astfel de atitudine, daca ai. precizez ca nu urmaresc sa te jignesc sau si nici nu am o zi proasta dar expresia asta m-a deranjat si gindindu-ma ca unii membri nu vor mai avea chef sa comenteze nici macar cit o fac, stiind ca undeva cineva le va spune "ce scrii tu nu merita atentia mea" Este adevarat ca unele (poate multe) comentarii sint slabe sau nefolositoare dar una este sa spui asta si sa o explici, si alta este sa scrii ce ai scris tu. parerea mea
pentru textul : karuna deMarina, mi-ar fi de folos o semnalare punctuala a esafodajelor de care vorbesti. Care parti iti par lipsite de consistenta? :) multumesc.
pentru textul : cenuşă, să ning... deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deSpunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
pentru textul : too late for an iron life deFrancisc, de nu ar fi plecările nu am ști dincotro ne vin oamenii sau amintirile. Mulțumesc, da, nu există moarte fără dragoste. Anca, mulțumesc pentru (a)percepție. Este, da, un titlu de volum, de aceea l-am scris în italice. Și este și acel fir sângeriu. Parcă ai fost în călătoria aceasta cu mine. Stranie și totuși firească înțelegerea ta din vertical, chiar dacă oblicul este al liniștii.
pentru textul : edict scris în vertical deAșa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
pentru textul : Glasul tăcerilor deIoana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele dePagini