voi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
Madalina eu cred ca unde aduci vorba de ploaie, pe lângă atâtea turbane şi chestii care scot din sărite cititorul, dansul ploii ar fi foarte bine înlocuit cu paparudele. şi nu mă împac deloc, cu verbul a suge, aici, parcă ceva nu îl leagă chiar atât de lămâie nici la final nici la început. însă, textul este unul ce poartă semnătura Căuneac, şi privit doar aşa, cei care au prins drag de scrisul tău se pot descurca pe text aducând cu ei şi niscai laude:)
"progresul îmi va fi un candidat sigur în luptele cu animalele de savană" - destul de sever acest vers, parcă sună cumva a progresul roboţilor, sună destul de ştiinţific în raport cu ce ne dai tu nouă la masa de literatură.
Oricum, mi s-a părut ca întreg un text aşa halucinant, neobişnuit şi asta mi-a lăsat o stare şi dacă mi-a lăsat o stare, e o chestie cu el. zic şi eu.
Poemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
Dacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
Exprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
Bun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
Cristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
nu sînt eu foarte convins că versul acela ar strica ceva în peisaj și nici nu îi văd aspectu kinky (I guess everybody with his/her triggers). dar l-am scos și am modificat și titlul oarecum. nu am intenționat ca textul să placă. după cum nu intenționez cu niciunul din textele mele. am intenționat să transmită.
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
Nicholas, regret că nu mă ridic atunci când dorești tu, dar nici la comandă nu stau jos, cu atât mai puțin. Poemul acesta este slab iar tu poți să faci și ca trenul ăla de a deraiat în Spania că părerea nu mi-o schimb, poți să încerci chiar și invective mai directe, nu mă deranjează și în niciun caz asta nu va spori valoarea acestui poem, după cum am mai spus, foarte slab.
Iar cu părerea mea desigur poți să faci ce vrei, dar ai putea măcar din decență să încerci să taci atunci când îți miroase gura... sau dosul.
stimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
inseamna "I wish that she endures, even if we separate beyond the limits of this world". elfii, cu limba lor de elfi. se vede ca nu v-a plcut lord of the rings. si nici nu e obligatoriu... era doar un intertext care ar fi trebuit sa-mi foloseasca in poem. n-a iesit, n-a iesit. mai incercam:) alina, o parte din "voi" sunteti cu dragobetele, o alta parte din "voi" si cu dragobetele, si o alta parte cu valentin. pe 24 fac si urarea de dragobete. le iau pe rand. daca ma intrebati si ce inseamna "popotica", m-am ars!:) stie cineva?! aleluia ...
Alma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
Mi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
Andule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că aici merge gerunziul "împroșcându-mă" fiind mai expresiv pentru idee. De ce ai ales "mov" (mai moale) și nu "violet" (mai sonor)?
pentru textul : țipăt mov devoi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
pentru textul : cineva cânta în locul meu deMadalina eu cred ca unde aduci vorba de ploaie, pe lângă atâtea turbane şi chestii care scot din sărite cititorul, dansul ploii ar fi foarte bine înlocuit cu paparudele. şi nu mă împac deloc, cu verbul a suge, aici, parcă ceva nu îl leagă chiar atât de lămâie nici la final nici la început. însă, textul este unul ce poartă semnătura Căuneac, şi privit doar aşa, cei care au prins drag de scrisul tău se pot descurca pe text aducând cu ei şi niscai laude:)
"progresul îmi va fi un candidat sigur în luptele cu animalele de savană" - destul de sever acest vers, parcă sună cumva a progresul roboţilor, sună destul de ştiinţific în raport cu ce ne dai tu nouă la masa de literatură.
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deOricum, mi s-a părut ca întreg un text aşa halucinant, neobişnuit şi asta mi-a lăsat o stare şi dacă mi-a lăsat o stare, e o chestie cu el. zic şi eu.
Poemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III deDacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
pentru textul : Străin deExprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
Bun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
pentru textul : Virtualia Zece deCristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
Cum sunt ochii de ciută?
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) denu sînt eu foarte convins că versul acela ar strica ceva în peisaj și nici nu îi văd aspectu kinky (I guess everybody with his/her triggers). dar l-am scos și am modificat și titlul oarecum. nu am intenționat ca textul să placă. după cum nu intenționez cu niciunul din textele mele. am intenționat să transmită.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deinca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
pentru textul : Descoperirea deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem deva multumesc pentru cuvinte. Aranca... Cailean, oricind bine venit.. Citadinul, ai spus cuvinte frumoase. Yester, multumesc, asa sa fie...
pentru textul : The State of Hermeneia deNicholas, regret că nu mă ridic atunci când dorești tu, dar nici la comandă nu stau jos, cu atât mai puțin. Poemul acesta este slab iar tu poți să faci și ca trenul ăla de a deraiat în Spania că părerea nu mi-o schimb, poți să încerci chiar și invective mai directe, nu mă deranjează și în niciun caz asta nu va spori valoarea acestui poem, după cum am mai spus, foarte slab.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deIar cu părerea mea desigur poți să faci ce vrei, dar ai putea măcar din decență să încerci să taci atunci când îți miroase gura... sau dosul.
sancho, nu tre sa gusti un rahat sa-ti dai seama ce e. si cu asta dialogurile din subsoluri sunt incheiate, din partea mea
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee destimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deinseamna "I wish that she endures, even if we separate beyond the limits of this world". elfii, cu limba lor de elfi. se vede ca nu v-a plcut lord of the rings. si nici nu e obligatoriu... era doar un intertext care ar fi trebuit sa-mi foloseasca in poem. n-a iesit, n-a iesit. mai incercam:) alina, o parte din "voi" sunteti cu dragobetele, o alta parte din "voi" si cu dragobetele, si o alta parte cu valentin. pe 24 fac si urarea de dragobete. le iau pe rand. daca ma intrebati si ce inseamna "popotica", m-am ars!:) stie cineva?! aleluia ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deAlma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
pentru textul : și zeii plîng de...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
pentru textul : alb-negru deVă mulţumesc de trecere şi semn,
de cuvintele frumoase!
Mă voi strădui să fiu
la înălţimea aşteptărilor...
Să ne citim cu bine!
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deBine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun deIn opinia mea, un poem mult prea incarcat, mult prea cautat ca sa poata transimte ceva, nu numai sa spuna.
pentru textul : Atacama deAndreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away demi-a cam placut.
pentru textul : arrested poetry deD-nă Deminescu, numai cineva care ştie să pună murături, zarzavaturi şi alte gogonele poate să scrie asemenea plăcinţele, deci vă cred pe cuvânt. :)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii dece imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deMi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAndule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deAi perfecta dreptate, o scapare infantila, am corectat-o. Iti multumesc pentru atentia cu care ai citit.
pentru textul : Mila Domnului dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. dePagini