nu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
Mulțumesc Mariana, e bine când nu uităm să ne arătăm acest semn frumos de 'băgare în seamă' care este comm-ul pe text.
Și sper că mai mulți membri H vor considera util să își împărtășească părerile în acest mod și nu doar să publice și/sau să asiste.
Sper...
Cât despre 'explicit' m-am speriat... pentru mine înseamnă altceva.
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
Laurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
Eu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Ioana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
Mulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
una din cele mai bune creații ale tale: sincer o admir! "deși eu l-am persuadat cu logica mea infailibilă, mitraliindu-l cu silogismele amărăciunii si două sofisme ale misericordiei – ba i-am citit și din poe-mele mele -" revin mai târziu cu studiul de caz, analiza literară etc.
paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
Ideea textului este ok, dar expresivitatea lasă oarecum de dorit. Textul are multe ivrgule lipsă.
"imi pierd cunoştinţa" - această expresie eronată este folosită de atâta vreme, încât, paradoxal, tinde să devină corectă. Totuşi, până atunci, "îmi pierd conştienţa" este ceva mai arpoape de adevărul logic.
... imagine simțită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanța Buzea) ... să spun și ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Știe ea când să plece din noi. Precum și simțământul. Poemul merită alte veșminte. ...franc și amical!
boxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
paul, ma bucur ca te-ai întors din razboi viu si nevatamat:) orice s-ar spune, marea ta putere e pe timp de pace. adica atunci când scrii poezie sensibila si adevarata. noapte linistita.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
Eugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
un nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
Versurile tale au o filosofie aparte, a simplitatii plina de profunzime, daca pot spune asa. Imi place claritatea imaginilor, cursivitatea discursului poetic.
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deMulțumesc Mariana, e bine când nu uităm să ne arătăm acest semn frumos de 'băgare în seamă' care este comm-ul pe text.
pentru textul : Bosfor deȘi sper că mai mulți membri H vor considera util să își împărtășească părerile în acest mod și nu doar să publice și/sau să asiste.
Sper...
Cât despre 'explicit' m-am speriat... pentru mine înseamnă altceva.
arata inainte, dar acum se termina frumos.
pentru textul : cambodian oud dema-ntreb daca beduinii aveau si ei sulite..:) eu ii prefer prea-razboinicilor spahii.
ovYus, acida ironie pe care pretinzi ca o ai s-ar putea sa te murdareasca pe la gura no hard feelings
pentru textul : Virtualia deDraga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi defoarte vizual, reproduce pe viu zgomotele de o parte şi de cealaltă.
pentru textul : Haiku-Senryu deLaurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
pentru textul : punere în abis deEu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Ioana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
pentru textul : Ultrasonografie deMulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
O poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g deuna din cele mai bune creații ale tale: sincer o admir! "deși eu l-am persuadat cu logica mea infailibilă, mitraliindu-l cu silogismele amărăciunii si două sofisme ale misericordiei – ba i-am citit și din poe-mele mele -" revin mai târziu cu studiul de caz, analiza literară etc.
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant depaul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
chapeau!
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! devine o vreme cand tb sa scapi de fluturi, gloante, rani, sange, ploi, aburi etc. atunci vei fi liber sa te inalti.
pentru textul : pendul. ciudata anatomie deMi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deDomnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
Ideea textului este ok, dar expresivitatea lasă oarecum de dorit. Textul are multe ivrgule lipsă.
pentru textul : La apusul lucidității de"imi pierd cunoştinţa" - această expresie eronată este folosită de atâta vreme, încât, paradoxal, tinde să devină corectă. Totuşi, până atunci, "îmi pierd conştienţa" este ceva mai arpoape de adevărul logic.
... imagine simțită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanța Buzea) ... să spun și ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Știe ea când să plece din noi. Precum și simțământul. Poemul merită alte veșminte. ...franc și amical!
pentru textul : de-a valma-i toamna... deboxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 deEeei, ce chestie faină! Cred că îmi doream așa ceva, dar nu știam că mi-o doresc. O să-mi fac cont, dar nu azi.
pentru textul : jumpino.com depaul, ma bucur ca te-ai întors din razboi viu si nevatamat:) orice s-ar spune, marea ta putere e pe timp de pace. adica atunci când scrii poezie sensibila si adevarata. noapte linistita.
pentru textul : autumn music 2 deinca putin
de corectat. nisip. erau doua cuvinte.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deDoamna ta respira usor si linistit.Sau poate esti tu cea care priveste în limpezimea fântânii,Doamna?
pentru textul : ultima oglindă deGreşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
pentru textul : french kiss vegetal deMulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
pentru textul : Umbra deEugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
eu cred în talentul tău.
pentru textul : Neo(II) deVirgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
pentru textul : [REC] deun nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
pentru textul : călătoriile Alétenei deVersurile tale au o filosofie aparte, a simplitatii plina de profunzime, daca pot spune asa. Imi place claritatea imaginilor, cursivitatea discursului poetic.
pentru textul : Întrebarea deAm o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
pentru textul : ce fraged adevăr strivești sub sân dePagini