Virgil, de acord, sorry, totuși cum rămâne cu 'disjucttivă', 'manelismul', 'zidul belimului', virgula înainte de 'însă' din 'do'n'şoara care scrie piticisme porno, însă păstrează decenţa', non-sensuri ca 'aș întreba-o aproape retoric' sau finalul 'altădată' în loc de 'altă dată'. Sincer, Virgil, nu trebuie să-ți fie teamă cum spui că așa avea vreo 'antipatie' față de Adrian. Cred că el are o 'antipatie' față de mine. Diferența o faci tu, care, regret să spun, lui îi ierți ieșiri penibile în decor ca aceasta de mai sus iar pe mine m-ai suspendat deja de câteva ori pentru chestiuni mult mai slabe. Dar m-am învățat, it's a man's world, don't worry! You're just another typical male. Iar pentru mine a devenit banal acest individ protejat care când i se scoală neuronul obosit mă trimite la cratiță. Pentru mine e deja funny fiindcă iată, mărturisesc, eu habar n-am să gătesc, de Crăciun mi-am rezervat o masă unde voi mănânca singură linguine cu fructe de mare și voi bea vin de Recaș.
Margas

Orice sugestie e binevenita si "trag aer in piept si...sar"

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

(Bacovia)

Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!

(Brumaru)

Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.

Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Țene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieții literare de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați’că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înțelegerea și interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcție de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, și-a făcut simțită prezența un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat și de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospețime și o descătușare a ideilor, ștergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeciști, care au rămas niște citați și nu citiți. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social și politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viața de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează și prin păstrarea și promovarea specificului național, în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) și cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conștiința ia act de ea însăși prin elementele clasice/ moderne. Aș fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceaușism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Așa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicație de avangardă al proglobmodernului, prin însuși faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiționale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naștere”. (M. Foucaud).

frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare

ia uite ce frumos vă jucați voi doi! unul cu praștia, celalat cu mașinuța.

Dacă nu subscrii la "aproape nici una de mai sus", înseamnă că totuși subscrii la ceva. Nu știu ce secțiune am uitat, Info, Comentarii, Răboj, Autori, HCODE? Îmi pare rău că te-ai simțit jignit. Nu am vrut acest lucru. Am încercat o părere obiectivă, după ce am recitit, timp de vreo săptămână, toate textele publicate aici. E o muncă, totuși, și un timp oferit site-ului. Aici nu am dat premii și nici grade. Părerea mea e că acolo unde nu este competiție, nu este calitate. Există o conștiință a calității. Fiecare are limitele sale. Repet, este o clasificare subiectivă, am precizat în text acest lucru. Ar fi interesant de aflat și părerea altor autori, completări la criteriile mele și alte sugestii. Mulțumesc.

multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...

Să nu uit Andu.NU pot să-ți dau comision decît zece la sută.Alți poeți spun că și așa îți dau prea mult...

Interesantă abordare a proverbelor.
Corect este „totuna” și „alb-negrul”.

Am citit si eu articolul cam de cind a aparut, asa cum citesc aproape tot ce se posteaza. Si, sincer, eu salut stilul acesta mai "punisher" al lui Bogdan, stil de care se cam duce lipsa pe Hermeneia. Prea ne pupam si admiram pe aici. In orice caz, mie mi se pare putin cam idealista totusi filozofia lui. Sint convins ca isi da seama ca, oricit ar fi de neplacut(sic!), ne aflam totusi in lumea capitalimului kitschios. Si asta inseamna probababil tot mai multa mediocritate, globalizare si timpire in general. Sint convins ca tipul sau tipii care scot ziarul asta o fac pentru ca sa cistige bani si ca daca nu au rentabilitate il vor anula. Ziarele nu le scot ministerele de cultura sau institutele nationale. Si poate ca totusi e bine asa. Desi asta duce inevitabil la reducerea nivelului de cultura al populatiei. Am citit undeva ca majoritatea emisiunilor de televiziune "prime time" si a ziarelor cotidiene din US se straduiesc sa pastreze nivelul maxim de intelegere a limbii engleze pe care o folosesc la nivelul clasei a opta. E asta bine sau rau? E un subiect discutabil cu partizani si oponenti de ambele parti. Ideea e insa ca presa e pe bani si daca nu face bani nu exista. SI eu cred ca ar scrie si despre sobolani daca asta aduce bani. Si nu cred ca i-as judeca prea aspru. Faptul ca cineva ajunge la artificii din astea pseudo-culturale e poate trist sau poate amuzant dar e cu certitudine interesant. Ca daca nu era, Bogdan nu scria. E bine ca se ofera unei anumite grupe de populatie senzatia falsa ca devin "culti"? Habar n-am. Stiu doar ca, cu cit mai multi inculti cu atit cei culti cu adevarat, adica cei care vor sa citeasca si sa cunoasca in mod autentic vor fi mai bine conturati ca grup social. Si daca as fi sociolog poate ca v-as spune ca asa se intimpla cind o societate trece din socialismul "academicist" la capitalismul "de piata". Un comentariu offline: Oriana, pe Hermeneia se poate comenta "in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera". Sapphire s-a referit insa la altceva. Dar eu cred ca Oriana a inteles asta de la inceput, de aceea face ironia cu "ingerul pazitor". Nu, Sapphire nu cred ca e ingerul pazitor al lui Bogdan, si de fapt al nimanui for that matter. Cred ca doar modereaza interactiunile pe site.

mulţumesc frumos Silvia pentru comentariu şi vizită, deci cineva adormea tot greu..
cu drag.

Părerea mea, Alma, este să ne vedem fiecare de treabă și să încercăm (pe cît se poate) să gîndim înainte de a vorbi. Ceea ce nu prea observ la tine. Poate ești îndrăgostită sau o fi primăvara asta astenică de vină. Habar nu am. Și nici nu mă interesează. Dar cred că aici este vorba doar de un concurs și nu de sfîrșitul lumii. Ai fost invitată să participi în juriu și nu să fii Baba Omida. Și nici Heliade Rădulescu. Nu cred că literatura română contemporană se învîrte în jurul tău după cum nu cred că se învîrte în jurul nici unui poet sau critic contemporan român oricît s-ar îmbățoșa el sau ea. Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!

nu trebuie să te îndrăgostești de ceea ce scrii, pentru asta există soția, amanta, copiii, divinitatea...și toate la alegere.