Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
Adrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
Nelu Jorz,
am si eu o intrebare. De ce este asa de greu sa procedezi corect vis a vis de Hermeneia cind este vorba despre un anunt din acestea? Am inteles ca lucrezi la o revista parca sau la un ziar. Intreb si eu: poate acolo oricine publica orice anunt cind are chef? Astept un raspuns.
Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
Un text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
dna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
un poem de atmosfera. un crochiu pe marginea frigului din afara si dinauntrul nostru. o imagine originala: "oceanul moare îngropat în nisip" poezia este peste tot, chiar daca gindurile umbrelor serii sint in berna.
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
Lansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
Apocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
Un text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
Mi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dormpe întunericși când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
din contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
mulțumesc pentru implicare,
Daniela B
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei deAdrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
pentru textul : Lacrimi explicite deprin 90, ierea răzbel și săream cu parașuta. aha? cum adică câte parașute?
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină desă vă fie rușine pentru ce ați spus mai sus!
din punct de vedere gramatical ce înseamnă: "prefăcut-i "?
pentru textul : suflare de viață deNelu Jorz,
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deam si eu o intrebare. De ce este asa de greu sa procedezi corect vis a vis de Hermeneia cind este vorba despre un anunt din acestea? Am inteles ca lucrezi la o revista parca sau la un ziar. Intreb si eu: poate acolo oricine publica orice anunt cind are chef? Astept un raspuns.
Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
pentru textul : Elegie cu pui de brad deun text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
pentru textul : Zzet destii, acum stau si ma gandesc care sunt acele obsesii din boschete!...
pentru textul : obsesii deBine ai venit in bucuria mea. Multumesc!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” demultumesc Lucian, cuvintele tale de bun venit au mirosul painii de acasa ... sarea vine pe urma? ma voi stradui sa nu dezamagesc prea mult:)
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deUn text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
pentru textul : Sonet 147 dedna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
pentru textul : căciula cu patru bilețele deun poem de atmosfera. un crochiu pe marginea frigului din afara si dinauntrul nostru. o imagine originala: "oceanul moare îngropat în nisip" poezia este peste tot, chiar daca gindurile umbrelor serii sint in berna.
pentru textul : nu mai există poezie I demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci demulţumesc pentru opinii. am făcut mai multe modificări acum cînd am putut să citesc textul oarecum detaşat
pentru textul : summer love demi se pare un text undeva între simplu și banal. poate încearcă ceva dar nu reușește să transmită decît nesemnificativ. finalul copleșitor prin banal.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w deDragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare deVirgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru deatentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
pentru textul : Despre trădare deLansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deApocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deiti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
pentru textul : nici nu știi deMi-e imi ies 11 acum (cu elidare). Gresesc?
pentru textul : vorbe deMarina, iti multumesc de citire si pentru semn. multa stima
pentru textul : Aburi deUn text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deMi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
pentru textul : paseo campeon deÎn același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm dedragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
pentru textul : t. a. l. c. dedin contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
pentru textul : toamnă rece demulțumesc pentru implicare,
Daniela B
Pagini