am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
si aici, desigur, cu multumiri.
ma gindeam citind titlul la o nava (poate sub impresia golfului din apropiere de Madrague - vezi chiar cintecul lui B.B. "Sur la plage abandonnée/Coquillage et crustacés/Qui l'eût cru déplorent la perte de l'été..."; in care imi luminez gindurile dimineata), pe urma am mai aflat ca e si o provincie din Slovenia si nu numai atit... Carinthia sa fie lipitanul dintr-o alta epoca a galanteriilor secolului al XIV-lea? Stranie atmosfera... De altfel, cind citesc un text nou citeodata subliniez sau ramin citeva clipe in dreptul unor pasaje deosebite, cu o valoare literara mai ridicata, intensa, de alta factura; de aceea repet si aici acest gest ca o revedere: "nu mă întreba de ce nu există refugii în logica infiniturilor mici și nici în arsura cu care maschezi linia norocului apucă-mi mîna dar nu mă atinge"...
Mari, Prea despuiata alegoria textului tau fericiti cei saraci cu duhul cei din urma vor fi cei dintai. E ciudat cum textul acela al tau care ti-a atras si premiul aferent avea acel ceva non-canonic care face atat de mult bine poeziei intr-un raport intim cu religia. Asemenea scrieri (cea de fata) imi amintesc de o figura de pe agonia, pe numele sau florin caragiu, care e un baiat super, educat, finut, religios pana in maduva oaselor, insa din pacate dpdv literar nu scrie mai mult decat un diacon care nu a chiulit de la lectiile de limba si literatura romana ca altii sub pretextul ca trebuie sa se roage sau sa faca matanii. Mari, sa cauti in continuare poezia scrisa cu sufletul. Si daca se face ca eu am varsta tatalui tau natural asta inseamna ca tu ai putea sa-mi fi fiica, dar te rog sa ma crezi ca nu simt asa, uneori am impresia ca esti mult mai batrana decat mine, ceea ce este terifiant. Renunta te rog la a mai scrie texte asa de batrancioase. Andu
îmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
Alma, Ioana va avea și ea curând "Întâlnire în alb". Și, da, a avut o observație foarte bună și la acele versuri și la plecări. Scuze tuturor de aproape off topic. Sunt încă atinsă de aceste versuri. Ela
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
Nicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
Ecaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
domnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
la fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
onorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
pentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
păi tocmai de asta nu-mi place, pare actriță, pare teatral, pare intenționat profesionist. ori poezia nu e pentru pretențiozități de astea răsuflate. și să știi că pe alte situri se recită la fel de fals și prost
Domnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
Căci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
Cu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
pentru textul : geometrii relative desi aici, desigur, cu multumiri.
ma gindeam citind titlul la o nava (poate sub impresia golfului din apropiere de Madrague - vezi chiar cintecul lui B.B. "Sur la plage abandonnée/Coquillage et crustacés/Qui l'eût cru déplorent la perte de l'été..."; in care imi luminez gindurile dimineata), pe urma am mai aflat ca e si o provincie din Slovenia si nu numai atit... Carinthia sa fie lipitanul dintr-o alta epoca a galanteriilor secolului al XIV-lea? Stranie atmosfera... De altfel, cind citesc un text nou citeodata subliniez sau ramin citeva clipe in dreptul unor pasaje deosebite, cu o valoare literara mai ridicata, intensa, de alta factura; de aceea repet si aici acest gest ca o revedere: "nu mă întreba de ce nu există refugii în logica infiniturilor mici și nici în arsura cu care maschezi linia norocului apucă-mi mîna dar nu mă atinge"...
pentru textul : carinthia deeu o vad ca pe-o trezire din glaciar, o izbanda a oamenilor care traverseaza milenii in pofida obstacolelor intampinate
pentru textul : escape devă mulțumesc pentru citire și pentru cuvinte, prieteni.
pentru textul : cerul de dincolo deMari, Prea despuiata alegoria textului tau fericiti cei saraci cu duhul cei din urma vor fi cei dintai. E ciudat cum textul acela al tau care ti-a atras si premiul aferent avea acel ceva non-canonic care face atat de mult bine poeziei intr-un raport intim cu religia. Asemenea scrieri (cea de fata) imi amintesc de o figura de pe agonia, pe numele sau florin caragiu, care e un baiat super, educat, finut, religios pana in maduva oaselor, insa din pacate dpdv literar nu scrie mai mult decat un diacon care nu a chiulit de la lectiile de limba si literatura romana ca altii sub pretextul ca trebuie sa se roage sau sa faca matanii. Mari, sa cauti in continuare poezia scrisa cu sufletul. Si daca se face ca eu am varsta tatalui tau natural asta inseamna ca tu ai putea sa-mi fi fiica, dar te rog sa ma crezi ca nu simt asa, uneori am impresia ca esti mult mai batrana decat mine, ceea ce este terifiant. Renunta te rog la a mai scrie texte asa de batrancioase. Andu
pentru textul : Mesaj către orașul din noi derealmente dezarmant. pentru mine. care incerc. si, citind astfel de texte, realizez. ca nu voi reusi. sa ating.
pentru textul : de iarnă deîmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
pentru textul : La margine de...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
pentru textul : alb-negru debine ai venit Chris! este interesant acest muzeu (virtual) particular cu ingeri de lut. de ce consideri textul un experiment?
pentru textul : Muzeul particular deAlma, Ioana va avea și ea curând "Întâlnire în alb". Și, da, a avut o observație foarte bună și la acele versuri și la plecări. Scuze tuturor de aproape off topic. Sunt încă atinsă de aceste versuri. Ela
pentru textul : départs dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul desemnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
îţi mulţumesc mult pentru apreciere.
pentru textul : iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf deOK, dupa chestia asta te astept si cu ceva material. Sa am si eu ceva de citit pe aici prin gradinile suspendate ale semi-doctilor. Andu
pentru textul : Iubire eternă deNicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
pentru textul : unghiuri deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deEcaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
pentru textul : de ce ar trebui dedomnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.
pentru textul : Recunosc & de..."ne întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş"
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
pentru textul : despre dragoste numai de bine dela fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
pentru textul : nemişcaţi deaceastă analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
pentru textul : faute de mieux deonorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
pentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deAlina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
pentru textul : chipul demultului deDorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
si cum adica. faptul ca poema are 9 versuri este o simplă coincidență?
pentru textul : nanovers depăi tocmai de asta nu-mi place, pare actriță, pare teatral, pare intenționat profesionist. ori poezia nu e pentru pretențiozități de astea răsuflate. și să știi că pe alte situri se recită la fel de fals și prost
pentru textul : vintage collection -audio desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deDomnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
pentru textul : (4) Cartea Prinţului deCăci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
Erata: O simpla lecturare a textului acestui autor ar fi edificatoare.
pentru textul : keep my secret well deAm uitat să bifez.
pentru textul : if you go away deCu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
pentru textul : timpanul domnului t1 dePagini