vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
cvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
kent lung
ness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
evident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
remarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
voie sa-ti spun ca textul nu mi-a placut. Parca nu l-ai fi scris dumneata. Este o simpla parere "impresionista" care trebuie luata ca atare. Si, avand in vedere ca nu acord o penita, nici nu consider ca trebuie sa argumentez mai mult. In alta ordine de idei. Am terminat cu Deleuze si l-am inceput pe Guenon. A rezulat si o schita de text in legatura cu ambii, pe care vreau s-o dezvolt. Cand voi ajunge la concluzia ca ea, schita, este cat de cat consistenta, inainte de a o posta ti-o voi trimite prin email sa-ti aflu parerea (daca vei binevoi sa mi-o comunici). Toate cele bune, G.M.
Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
textul mi se pare de data aceasta subtire, aproape epuizat poate n-ar fi rau sa iti lasi ideile, imaginile sa se cristalizeze mai bine dar nu iti fa probleme, daca te consoleaza sa stii ca si eu mai scriu prost
corectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
dragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
P.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
Fără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
bobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
lasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
Corecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc de trecere, lectura si cuvinte, Rafael...
pentru textul : în mine s-a auzit un foc de armă devă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul decvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Eugen.
pentru textul : Cvas dekent lung
pentru textul : ultima soluție deness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
Domnule profesor va multumesc citire si pentru semn. toata stima
pentru textul : Triunghiuri deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran deevident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
pentru textul : pseudopatriarhale IV deremarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
pînă ne mai gîndim ce facem cu textul ăsta un scurt com
să faci rahatul praf nu-i greu
pentru textul : Unui mare poetastru dedar dacă ești cam constipat
ce rețetar e bun maestre
din praf să-nalți un munte de rahat?
eu zic să începem acum, de aici! glumesc, firește; domniilor voastre, mulțumesc!
pentru textul : clasică devoie sa-ti spun ca textul nu mi-a placut. Parca nu l-ai fi scris dumneata. Este o simpla parere "impresionista" care trebuie luata ca atare. Si, avand in vedere ca nu acord o penita, nici nu consider ca trebuie sa argumentez mai mult. In alta ordine de idei. Am terminat cu Deleuze si l-am inceput pe Guenon. A rezulat si o schita de text in legatura cu ambii, pe care vreau s-o dezvolt. Cand voi ajunge la concluzia ca ea, schita, este cat de cat consistenta, inainte de a o posta ti-o voi trimite prin email sa-ti aflu parerea (daca vei binevoi sa mi-o comunici). Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Danaidă deTextul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
pentru textul : Pomul cunoștinței detextul mi se pare de data aceasta subtire, aproape epuizat poate n-ar fi rau sa iti lasi ideile, imaginile sa se cristalizeze mai bine dar nu iti fa probleme, daca te consoleaza sa stii ca si eu mai scriu prost
pentru textul : patru puncte de vedere deMultă căldură, detalii utile, descriere prin filtrul tău poetic. Stârneste un fel de invidie albă :)
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet decorectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
pentru textul : kore3 dedragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deP.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deMulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Oglinda de oțel deFără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea debobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
pentru textul : Esență de Marie delasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
pentru textul : Höre Israel deCorecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deeu cred ca argumentul almei este insuficient ptr a acorda o penita.
pentru textul : intimități fără bluetooth defelicitari pentru participare si pentru informatia culturala deosebita!
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a deEi, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie desă lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar demăturat, desigur, ca orice preş pe care calci, da, mai poate fi pus sub microscop şi găsit defecte. nu am soluţii încă.
pentru textul : din cartea proverbelor detnx pt păreri.
impresia mea este ca ai facut unele modificari intre timp.
pentru textul : decembre dePagini