Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
émouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
puteam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
cred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
Adrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
am revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
maia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
Îţi mulţumesc pentru tot, Alina.
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
Un sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
Atentie un pic la limba romana in acest text. Sunt cateva mici greseli ce pot fi indreptate rapid:
innotau, aseaza-ti
In rest, pot sa zic ca ai scris un text gingas, ultimele doua strofe au reusit sa imi induca o stare de nostalgie. Mai ales datorita faptului ca imi amintesc de locurile natale. Succes.
Foarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
inca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
pentru textul : Femeia Cratiță deNiciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” desau poate merge undeva sa facă pipi. ... sorry, I'm just saying...
pentru textul : Pisica neagră deun text care curge bland, ca o ploaie de iunie.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi demi-a placut mult: "un heruvim a deschis curcubeul cu paloşul".
bine, măcar, că nu fu simulațiune! se mai descărcară oamenii de tensiuni. primăvara asta și sângele rebel prin vine!...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deacum e mai limpede?
pentru textul : pontificală deémouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
pentru textul : Un moment cosmique deputeam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
pentru textul : intersection decred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
pentru textul : despre durere II deevident vor trebui respinse amindoua din motive lesne de inteles
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deNu stiu ce sa inteleg. Banuiesc ca intelegi ca expresia aceea a fost un colocvialism. Nu e nevoie sa ma intrebi pe mine cind sa postezi o poezie.
pentru textul : Inima mea decupată deAdrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
pentru textul : Adoriana minus zece detoate faine mai putin „totusi”. ca lupu' vine oricum...:)
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deAm corectat: acum respectă prevederile.
pentru textul : The Angel’s Shadow deam revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
pentru textul : corabia cu pânze de păianjen depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis demaia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
pentru textul : între două capete de întuneric demda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit deMulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
pentru textul : Adoriana minus zece deÎţi mulţumesc pentru tot, Alina.
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
pentru textul : Dumnezeu deUn sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi derectificare: 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai fost folosita de mine citeodata (in alte poezii)
pentru textul : septicemia memoriei deAtentie un pic la limba romana in acest text. Sunt cateva mici greseli ce pot fi indreptate rapid:
innotau, aseaza-ti
In rest, pot sa zic ca ai scris un text gingas, ultimele doua strofe au reusit sa imi induca o stare de nostalgie. Mai ales datorita faptului ca imi amintesc de locurile natale. Succes.
pentru textul : poveste abstractă din cartierul de est deFoarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare demultumesc cami de trecere si aprecieri! in ceea ce priveste noua ortografie, te rog, fie/mi acceptata greseala.
pentru textul : Fără nici un motiv defelicitări, sibienilor, ce frumos consumaţi timpul! :)
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu defelicitări, de asemenea, poetului Adrian Munteanu!
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
pentru textul : Alt fel de iubire deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar de"un fluture negru începuse să zboare/ în jurul neonului"
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae deun accent deosebit
inca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
pentru textul : Strigoiul acela bătrân dePagini