interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
În prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
Imaginea tinde spre momentul acelor după-amiezi de duminică, din timpul verii mai ales, când lumea toată pare cuprinsă de un somn ca din pădurea adormită, moment rar tulburat de câte un incident mai spectaculos. Îmi place ritmul și rima, personajul principal, dar și acel domn cu mustață (amuzant!). Îmi permit, în mod subiectiv, să mai scriu că ultimul cuvânt, „răcoare”, apare destul de târziu față de „tresare”, ca să mai aibă efectul cântător al unei rime. Aș mai spune „țiganca doarme” în versul 11 și am citit „indolenta felină”, dacă nu cumva „felină” este aici un adjectiv. Pe scurt, un poem de atmosferă... „țiuie o liniște bodnărească”...
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
ultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
Întrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
merci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
felicitari castigatoarei!!! felicitari si pentru alegere andu. maia chiar a reusit sa parodieze textul si a facut-o cu mult umor. cat despre mine... stiu ca ce am scriu nu e nici pe departe parodie. doar ca poezia ta mi-a dat motive de joaca. asa ca fu o experienta placuta. ;)
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
Alma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
Adrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
Aranca, asa voi face. Sau nu stiu daca o sa fac chiar asa, poate voi spune bancuri unor prieteni pe care o sa-i invit acasa la mine, dar asta nu are nicio legatura cu tine. Daca ti-ai scoate teapa aia infipta in partea dorsala care iti trece din intestin prin esofag si-ti perforeaza creierul ai putea poate executa o flexie abdominala ce s-ar dovedi benefica sanatatii tale. Te rog, pe viitor daca ai ceva de spus despre textele sau comentariile mele atata vreme cat nu incalc regulile Hermeneia, spune-o la o sueta cu cucoanele tale si nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala. With all due respect, Bobadil.
Crin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
Alma ce ochi de Argus ai, eu nici intr-o suta de ani nu as fi sezizat greseala. Exista in creer pete albe care blocheaza perceptia. Un exemplu clasic este textul englez cu 7 de F , cititorul gaseste doar 5 pt ca nu vede f-ul din of etc ..Eclipsa este peste Sahara , inceputul ei desigur . Argus am zis. Zi buna !
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
Care comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deDragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deRaspuns
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
Mulţumesc de trecere şi comentariu!
pentru textul : Bacoviană deÎn prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
pentru textul : Freamăt de luptă deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie deîncercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi demulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane demultumesc mult Sancho Pnza, am scapat de spatiu in plus. ma bucur ca ti-a placut catusi de putin textu, te mai astept cu drag in pagina mea
pentru textul : Kore merge mai departe deImaginea tinde spre momentul acelor după-amiezi de duminică, din timpul verii mai ales, când lumea toată pare cuprinsă de un somn ca din pădurea adormită, moment rar tulburat de câte un incident mai spectaculos. Îmi place ritmul și rima, personajul principal, dar și acel domn cu mustață (amuzant!). Îmi permit, în mod subiectiv, să mai scriu că ultimul cuvânt, „răcoare”, apare destul de târziu față de „tresare”, ca să mai aibă efectul cântător al unei rime. Aș mai spune „țiganca doarme” în versul 11 și am citit „indolenta felină”, dacă nu cumva „felină” este aici un adjectiv. Pe scurt, un poem de atmosferă... „țiuie o liniște bodnărească”...
pentru textul : întîmplare după ploaie deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută deultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.
pentru textul : de-a valma-i toamna... defoarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
pentru textul : mă iartă, Doamne deÎntrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : dorina deDacă tot nu l-am citit pe Octavian Soviany până acum, sigur după acest articol am s-o fac. Prezentarea ta mă obligă! tincuța
pentru textul : Erosul Dilectei demerci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
pentru textul : tăcerea nu e de aur defelicitari castigatoarei!!! felicitari si pentru alegere andu. maia chiar a reusit sa parodieze textul si a facut-o cu mult umor. cat despre mine... stiu ca ce am scriu nu e nici pe departe parodie. doar ca poezia ta mi-a dat motive de joaca. asa ca fu o experienta placuta. ;)
pentru textul : două mâini deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro deAlma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
pentru textul : și zeii plîng deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes deAdrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deUn poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deAranca, asa voi face. Sau nu stiu daca o sa fac chiar asa, poate voi spune bancuri unor prieteni pe care o sa-i invit acasa la mine, dar asta nu are nicio legatura cu tine. Daca ti-ai scoate teapa aia infipta in partea dorsala care iti trece din intestin prin esofag si-ti perforeaza creierul ai putea poate executa o flexie abdominala ce s-ar dovedi benefica sanatatii tale. Te rog, pe viitor daca ai ceva de spus despre textele sau comentariile mele atata vreme cat nu incalc regulile Hermeneia, spune-o la o sueta cu cucoanele tale si nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala. With all due respect, Bobadil.
pentru textul : this is a film deCrin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
pentru textul : hermeneia 2.0 de"Ceva" ma face sa urmaresc textele tale. Cred, mai devreme sau mai tarziu, intr-o evolutie spectaculoasa.
pentru textul : vară camusiană deAlma ce ochi de Argus ai, eu nici intr-o suta de ani nu as fi sezizat greseala. Exista in creer pete albe care blocheaza perceptia. Un exemplu clasic este textul englez cu 7 de F , cititorul gaseste doar 5 pt ca nu vede f-ul din of etc ..Eclipsa este peste Sahara , inceputul ei desigur . Argus am zis. Zi buna !
pentru textul : Conține text vulgar deNu știu dacă am înțeles ideea textului tău, încă de la titlu. Crezi că ai putea să îmi dai niște îndrumări de lectură?
pentru textul : Posteriorul unui eletist deAranca, Virgil-scuze.Nu am avut intenția să vă enervez.Sunt un pic pe fugă. Mulțumesc pentru citire.
pentru textul : Sky Mirror dear fi mai bune, am corectat, scuze si multumiri
pentru textul : Înger netrebnic deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie deCare comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
pentru textul : la o cafea dePagini