Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
Titlu explicativ. Introducere lungă și inutilă, deasemeni explicativă. Poemul ar trebui să înceapă cu versul "în noaptea asta-mi doresc să fiu născută în trup de bărbat". De acolo începe o poezie cu-adevărat valoroasă, căreia i-aș da toate penițele mele. Doar o părere... Cu amiciție,
Cred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
mulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă patima cu care te arunci la el fără a pricepe nimic despre concepte precum eul artistic, etc. eu zic să lași încrîncenarea asta dogmatică pentru afganistan sau arabia saudită.
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
Mulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
Adevărul e că mă așteptam să "mi-o servești". Partea bună e că sunt de acord cu tine în mare măsură. Iar partea care mă bucură cel mai mult, e că ai dovedit un lucru de care n-am prea avut parte până acum: foarte puțini de aici se apleacă cu o așa atentă citire asupra poeziei mele. Probabil pentru că e scurtă și le scapă mereu printre degete. Ție nu ți-a scăpat. Mă îmbăt cu gândul că am căștigat în sfârșit un cititor. O să fiu și eu mai atent la poezia ta. Promit.
Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
Mulțumesc de citiri și semne.
Cine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
perfect acord liric între do și li într-o singură cutie de rezonanță: dragostea, așa cum numai ea poate fi rotundă simetrică unică... un pasaj de excepție: "nesfârșit de gol se ridică do și văd prin el –uneori, îi întind mâna- cum, în mătasea claviculei sale, doarme li, împungând cu geana cea neagră sufletul ei înăuntru și la dus și la întors do folosește covorul zburător. li doarme. li e dumne"
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
brațele plânsului nu mi-au stat nici mie liniștite în brațe. acum am revenit infinitezimal pe text să le tai, dar restul rămâne. ce să fac Raluca, eu nu prea am voie să scriu exuberant, testosteronul literar mi-e limitat.
Cristina, în mod jovial am să licențiez un nou proverb românesc: "până la os trebuie să mănânci ceva carne".
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Pe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
Din când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Eu am sa o spun deschis... e un text bun, convingator ca exprimare poetica... ar mai fi pe ici pe colo cate ceva de carcotit (as spune "vagon de marfa", pare mai direct asa; degetele acelea ca niste ace pot fi sugerate altfel si fara sa pierzi ambivalenta mangaiere/pieptene; inca mai incerc sa inteleg acele prabusiri latente... interesanta sintagma dar deopotriva paradoxala; ultimul vers - explicativ si in plus) insa pe ansamblu htonianul este foarte bine sugerat, viul devine ceva foarte pretios, chiar si potentat prin suferinta, recursul la seductia carnii prin rana etc
In prima strofa as mai lucra ultimele doua versuri... nu am nimic cu acel "atât de absurd" ba chiar imi pare potrivit... din urmatoarea strofa am ramas doar cu "va exploda ca o mină"... in penultima strofa incepi sa iti revii, "craniul" (as fi zis tigva)... strofa finala chiar frumoasa cu acea comparatie sugestiva " ca aducerea unui înecat la mal", insa cu rezervele exprimate anterior.
Poate...
purtarea aceasta pe braţe
îmi drenează sângele
prin atâtea lumi subterane
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt deTitlu explicativ. Introducere lungă și inutilă, deasemeni explicativă. Poemul ar trebui să înceapă cu versul "în noaptea asta-mi doresc să fiu născută în trup de bărbat". De acolo începe o poezie cu-adevărat valoroasă, căreia i-aș da toate penițele mele. Doar o părere... Cu amiciție,
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deCred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
pentru textul : nimicitor deCred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză deraspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules deÎncerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
pentru textul : os şi piatră dePoate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
mulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă patima cu care te arunci la el fără a pricepe nimic despre concepte precum eul artistic, etc. eu zic să lași încrîncenarea asta dogmatică pentru afganistan sau arabia saudită.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deMai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
pentru textul : 33 deMulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
pentru textul : Mâțâli deAdevărul e că mă așteptam să "mi-o servești". Partea bună e că sunt de acord cu tine în mare măsură. Iar partea care mă bucură cel mai mult, e că ai dovedit un lucru de care n-am prea avut parte până acum: foarte puțini de aici se apleacă cu o așa atentă citire asupra poeziei mele. Probabil pentru că e scurtă și le scapă mereu printre degete. Ție nu ți-a scăpat. Mă îmbăt cu gândul că am căștigat în sfârșit un cititor. O să fiu și eu mai atent la poezia ta. Promit.
pentru textul : Desen deCami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
pentru textul : Gând de vecernie deMulțumesc de citiri și semne.
pentru textul : fără amalia deCine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deperfect acord liric între do și li într-o singură cutie de rezonanță: dragostea, așa cum numai ea poate fi rotundă simetrică unică... un pasaj de excepție: "nesfârșit de gol se ridică do și văd prin el –uneori, îi întind mâna- cum, în mătasea claviculei sale, doarme li, împungând cu geana cea neagră sufletul ei înăuntru și la dus și la întors do folosește covorul zburător. li doarme. li e dumne"
pentru textul : dar, uite... deTe întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
pentru textul : facere fără a fi debrațele plânsului nu mi-au stat nici mie liniștite în brațe. acum am revenit infinitezimal pe text să le tai, dar restul rămâne. ce să fac Raluca, eu nu prea am voie să scriu exuberant, testosteronul literar mi-e limitat.
Cristina, în mod jovial am să licențiez un nou proverb românesc: "până la os trebuie să mănânci ceva carne".
vă mulțumesc de citire și de păreri.
pentru textul : o luptă pierdută deDahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango de... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
pentru textul : Shira ba'midbar - Festivalul "Poezie în deșert" deAndu, fiul meu preaiubit, iarta batranul ce numa ațipi sub copacul poeziei si i cazu poama in gura...
pentru textul : Pietrele Doamnei demulțumesc pentru opinii și recomandări. paul, e mult a spune și că aș fi un începător în proză. dar încerc.
pentru textul : cercul - episodul 3 deLisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
multumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine
pentru textul : detalii dePe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
pentru textul : Cu Maestrul la Borta Rece depaul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby decred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile deDin când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deMultumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deScuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
un text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deEu am sa o spun deschis... e un text bun, convingator ca exprimare poetica... ar mai fi pe ici pe colo cate ceva de carcotit (as spune "vagon de marfa", pare mai direct asa; degetele acelea ca niste ace pot fi sugerate altfel si fara sa pierzi ambivalenta mangaiere/pieptene; inca mai incerc sa inteleg acele prabusiri latente... interesanta sintagma dar deopotriva paradoxala; ultimul vers - explicativ si in plus) insa pe ansamblu htonianul este foarte bine sugerat, viul devine ceva foarte pretios, chiar si potentat prin suferinta, recursul la seductia carnii prin rana etc
In prima strofa as mai lucra ultimele doua versuri... nu am nimic cu acel "atât de absurd" ba chiar imi pare potrivit... din urmatoarea strofa am ramas doar cu "va exploda ca o mină"... in penultima strofa incepi sa iti revii, "craniul" (as fi zis tigva)... strofa finala chiar frumoasa cu acea comparatie sugestiva " ca aducerea unui înecat la mal", insa cu rezervele exprimate anterior.
Poate...
purtarea aceasta pe braţe
îmi drenează sângele
prin atâtea lumi subterane
Ma bucur ca incepi sa povestesti povestile :)
pentru textul : atât de absurd dePagini