Mi-a placut acest text, imbibat de eros si lirism. Frumoasa si poezia de la final, in dulcele stil clasic. Cumva, citind acestea, mi-am adus aminte de proza si poezia regretatului Valeriu Cusner, din romanul Timpul Zero. Este de gasit si pe Internet, via Google. Sunt doar cateva mici greseli de typo care se pot corecta cu usurinta.
Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
la "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Comentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
eu deplâng nivelul de trai al românilor... și nu mai cred că o epocă precum cea a brătienilor mai poate reveni, epocă în care interesul național (da, există acest clișeu) era reprezentat optim. astfel încât acest aspect să se facă simțit și individual. suntem încă o societate primitivă. iar eu sunt dintr-o generație de sacrificiu. atât. interesele externe sunt îndeplinite. suntem membri NATO și UE. că vom avea un președinte filorus e greu de crezut. lucrurile s-au stabilit în privința RO între marile puteri. acum e o mascaradă.
chestii cu ăla a plagiat, ăsta a furat flota, ăla e mincinos, ăsta și-a amenajat o vilă pentru bătrânețe, etc. mă lasă impasibil. chiar amuzat (vb. dvs)... însă pentru că sunt în spațiul public și între un premier și un președinte al țării mele... tot mă dor. oricât m-aș detașa. da! punct!
Mie titlul îmi sună a "N-a dansat decât o vară" sau a titlu de film românesc, cum oare se numea??. Oricum, trebuie ceva schimbat aici, nu sună româneşte: gustul alb de miere al ierbii - însă, pentru a fi perfect, ar trebui să mai aibă o silabă - ca de exemplu "gustul ma-ro de miere al ierbii" şi ar trebui să fie un echilibru între sunete, iar tu ai mulţi de "L".
E prea dificil ce zic? Cred că da, că m-am uitat şi pe celelalte texte şi deocamdată trăiesc doar cu speranţa că voi mai veni pe aici să citesc ceva bun scris de tine.
Şi de alţii.
P.S: Nu că eu aş mai fi în stare să mai scriu ceva bun :)
Citind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Văzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
Însă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Bine ai venit pe Hermeneia, Sanda, și mult succes. o poezie frumoasă, doar ultima strofa mi se pare ceva mai ruptă de întreg. P.S.:o să te rog să arunci o privire peste Regulamentul acela, dacă n-ai făcut-o deja.
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc Dana. geografia ne omoară. asta e. încă mă strădui să (re)aduc penițele
pentru textul : dezvățatul de a fi II deMi-a placut acest text, imbibat de eros si lirism. Frumoasa si poezia de la final, in dulcele stil clasic. Cumva, citind acestea, mi-am adus aminte de proza si poezia regretatului Valeriu Cusner, din romanul Timpul Zero. Este de gasit si pe Internet, via Google. Sunt doar cateva mici greseli de typo care se pot corecta cu usurinta.
pentru textul : Întâmplare deAndu, multumesc pentru gand si apreciere. Tot cred ca esti subiectiv, dar cine nu e si mai ales poetii?! :)
pentru textul : Dealurile deМожет быть, не стоит, но я весело
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare deVirgil, te rog dacă se poate : în loc de "vestală" să pui "fecioară".
Mulţumesc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 debobadil, între noi fie vorba, te-ai spălat azi pe dinți?
pentru textul : parfumul Hermeneiei deLa multi ani si mult succes in continuare,
pentru textul : Șapte ani deacesta este primul site pe care am activat,
multumesc ca existati!
Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
pentru textul : Mizantropii dela "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
pentru textul : Filmări ratate de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) de„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deÎncerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
pentru textul : os şi piatră dePoate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Comentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze deVersurile; pure, inocente şi fără fasoane, cuceresc prin valenţele interpretative
pentru textul : Cine pictează curcubeie pe cer de...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
pentru textul : psalm dealma, sper ca vorbesti cu domnul Andu Moldovan. ca altfel, nu stiu despre ce gunoi vb.
pentru textul : bandajul meu alb deeu deplâng nivelul de trai al românilor... și nu mai cred că o epocă precum cea a brătienilor mai poate reveni, epocă în care interesul național (da, există acest clișeu) era reprezentat optim. astfel încât acest aspect să se facă simțit și individual. suntem încă o societate primitivă. iar eu sunt dintr-o generație de sacrificiu. atât. interesele externe sunt îndeplinite. suntem membri NATO și UE. că vom avea un președinte filorus e greu de crezut. lucrurile s-au stabilit în privința RO între marile puteri. acum e o mascaradă.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dechestii cu ăla a plagiat, ăsta a furat flota, ăla e mincinos, ăsta și-a amenajat o vilă pentru bătrânețe, etc. mă lasă impasibil. chiar amuzat (vb. dvs)... însă pentru că sunt în spațiul public și între un premier și un președinte al țării mele... tot mă dor. oricât m-aș detașa. da! punct!
noi suntem vremelnici, de aceea se nasc amintirile. ele se epuizează odată cu noi. îţi mulţumesc, dragă Iulia, pentru frumosul comentariu.
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele debine v-am regasit!
pentru textul : Există viață după… deMie titlul îmi sună a "N-a dansat decât o vară" sau a titlu de film românesc, cum oare se numea??. Oricum, trebuie ceva schimbat aici, nu sună româneşte: gustul alb de miere al ierbii - însă, pentru a fi perfect, ar trebui să mai aibă o silabă - ca de exemplu "gustul ma-ro de miere al ierbii" şi ar trebui să fie un echilibru între sunete, iar tu ai mulţi de "L".
E prea dificil ce zic? Cred că da, că m-am uitat şi pe celelalte texte şi deocamdată trăiesc doar cu speranţa că voi mai veni pe aici să citesc ceva bun scris de tine.
Şi de alţii.
P.S: Nu că eu aş mai fi în stare să mai scriu ceva bun :)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSapphire, mulțumesc pentru părere. îmi este de mare folos. mă gândesc cum să repar "ritmul" și o să revin asupra poemului cu mici modificări. Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deCitind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
pentru textul : iubirea stradă așa de îngustă deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
a fost o vizionare foarte interesanta si placuta
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deVăzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deÎnsă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Bine ai venit pe Hermeneia, Sanda, și mult succes. o poezie frumoasă, doar ultima strofa mi se pare ceva mai ruptă de întreg. P.S.:o să te rog să arunci o privire peste Regulamentul acela, dacă n-ai făcut-o deja.
pentru textul : Să-mi cânte deCălin, te invidiez pentru că tu ai fost acolo iar eu nu. Sunt convins că a fost o întâlnire frumoasă.
cu stimă
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deadrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
pentru textul : O zi fără poezie deNu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
pentru textul : trăiesc periculos dePagini