Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
...ce frumoase îmi par aceste versuri: "corn de vânătoare pe strada pustie" și "dar nu poți veni cu mai puțin de un imperiu iar eu nu pot pleca din mine pe jumătate"... pentru că se pliază imaginii pe care o conturezi delicat. Un poem liniștit și molcom ca un peisaj, după cum bine insinuezi în titlu. atent, cu gânduri bune, paul
asta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
Multumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
Am corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
cred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
dorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
Relativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
asta: "scrie pe fruntea noastră: mourir c’est partir un peu" (livresc/explicit) si asta: " at least we tried." (eventual, in rom) OUT in rest c'est parfait daca te intereseaza penite, ma chemi
deloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
Aş fi vrut să spun o glumă, însă nu e cazul, deoarece dumneavoastră sunteţi gălăţean ca origine! E o covenţie, uneori plictisitoare, sterilă, alteori frumoasă. Mai mult nu ştiu! :)) Un fel de noroc-ghinion (sau invers!) :))
"fetiţa din mijlocul străzii se-nvârte" - mă învârtesc/se învârteşte;
Alexe şi-a pierdut mâna/ne-am jucat cu mingi colorate/
pluteau pe apă/la vale/ pe tante o ţineau de cot să nu cadă/
ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul"
Îmi place în mod deosebit imaginea unei mingi colorate, curgând pe apă, la vale (deşi e mai greu să curgă în sus, nu este nicio problemă, şi cerul este in sus şi totuşi când îl scriem, în scriem cu tot cu "sus"). Apoi, mingile colorate ale lui Alexe îi dau putere lui tante, pentru că nu sunt nici albe, nici negre: "ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul". Foarte frumos şi sugestiv acest cadru prins de "cotul lui tante": "o ţineau de cot să nu cadă" - imaginea durerii bine redată printr-un simplu care atinge nervul.
Felicitări!
Adriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
Cailean, ma bucura entuziasmul si increderea ta in mine. Insa, uneori, e suficienta o singura citire, fara niciun semn. Stii ca am dreptate. Multumesc inca o data Catalina, multumesc, nu ma asteptam sa vii. Bucuros. Filmul cred ca l am vazut. Voi verifica. Andu, multumesc de atentie
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Da, exact cum mai spunea cineva pe-aici cititorul e oarecum (teleportat parcă singur și bântuit de nori) iar '' de fapt sunt cât se poate de dreaptă printre toate iluziile astea ghemuite la pândă '' îmi inspiră o oarecare statornicie nesigură, dar în poezie ai figuri de stil și mai interesante: '' mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb '' , '' realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă '', mi-a placut :) fabius.
masacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
și limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
un poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”
Citit cu interes,
pentru textul : nevoia de predictibil II deEugen.
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
pentru textul : scrisori imaginare III de...ce frumoase îmi par aceste versuri: "corn de vânătoare pe strada pustie" și "dar nu poți veni cu mai puțin de un imperiu iar eu nu pot pleca din mine pe jumătate"... pentru că se pliază imaginii pe care o conturezi delicat. Un poem liniștit și molcom ca un peisaj, după cum bine insinuezi în titlu. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : tablou cu două siluete deasta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deUn text puţin ludic, puţin rece, puţin cald - un ceai peste care, la un moment dat, este aruncat un cub de gheaţă. Mi-au plăcut mult unele versuri:
"sub lampadare ninse febrele tale se ridică pe un horn nevăzut"
"peste orașe cade seara cum cad plasele pescarilor în corăbii /
noi în aceeași pătură lângă un perete de sticlă sclipim a râs".
E o poezie intimă, care lasă cititorul înauntru doar atât cât e nevoie.
pentru textul : aria unui îndrăgostit deMultumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAm corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
cred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
pentru textul : erhan înainte de iarnă dedorin, hai sa fim seriosi. imi ofensezi inteligenta daca tu chiar crezi ce scrii acolo in "cheile" tale. Era o vreme cind judecai corect, inteligent, exigent. Acum ne aburesti cu o adeziune (sau riposta) ieftina. Vrei sa iti dau eu o "cheie" de lectura? Iata... "prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva." De ce nu ne spui ca exista o amicitie intre tine si Vladimir si Alina care trece dincolo de obiectivitate si ca acum le tinguiesti demiterea? Si ca deodata hermeneia a devenit "the bad guy" pentru ca trupa voastra nu mai are influenta pe care si-a dorit-o... Am spus, si am sa o repet, Hermeneia nu va fi captura, trofelul sau remorca nimanui. Butonul de unde se porneste si unde se opreste e la mine. Eu ii platesc taxele si chiria. Daca invit si primesc oameni ca sa faca parte din consiliul editorial o fac ca sa colaborez cu ei si sa isi poata promova viziuni literare dar sub nici o forma nu va deveni Hermeneia marioneta nimanui. Am facut toate astea pentru ca stiu ca sint oameni ca si mine care au vrut sa scrie liber si ca poate, traind in Romania, nu isi pot permite luxul de a incepe o comunitate. Am vrut si vreau sa colaborez cu oamenii, cred in munca in echipa si cred in succesul muncii in echipa. Dar sa nu isi imagineze nimeni ca hermeneia sau eu putem fi luati intr-o sacosa sau in vreun buzunaras de dantela.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deerrare humanum est, perseverare diabolicum
pentru textul : Ca sunetul în fluier deRelativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
pentru textul : obsesia firului deasta: "scrie pe fruntea noastră: mourir c’est partir un peu" (livresc/explicit) si asta: " at least we tried." (eventual, in rom) OUT in rest c'est parfait daca te intereseaza penite, ma chemi
pentru textul : at least we tried dedeloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
pentru textul : pink velvet deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
pentru textul : Rupt de realitate deAş fi vrut să spun o glumă, însă nu e cazul, deoarece dumneavoastră sunteţi gălăţean ca origine! E o covenţie, uneori plictisitoare, sterilă, alteori frumoasă. Mai mult nu ştiu! :)) Un fel de noroc-ghinion (sau invers!) :))
pentru textul : Repere pe drumul devenirii unei generaţii de"fetiţa din mijlocul străzii se-nvârte" - mă învârtesc/se învârteşte;
Alexe şi-a pierdut mâna/ne-am jucat cu mingi colorate/
pluteau pe apă/la vale/ pe tante o ţineau de cot să nu cadă/
ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul"
Îmi place în mod deosebit imaginea unei mingi colorate, curgând pe apă, la vale (deşi e mai greu să curgă în sus, nu este nicio problemă, şi cerul este in sus şi totuşi când îl scriem, în scriem cu tot cu "sus"). Apoi, mingile colorate ale lui Alexe îi dau putere lui tante, pentru că nu sunt nici albe, nici negre: "ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul". Foarte frumos şi sugestiv acest cadru prins de "cotul lui tante": "o ţineau de cot să nu cadă" - imaginea durerii bine redată printr-un simplu care atinge nervul.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deFelicitări!
Adriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deCailean, ma bucura entuziasmul si increderea ta in mine. Insa, uneori, e suficienta o singura citire, fara niciun semn. Stii ca am dreptate. Multumesc inca o data Catalina, multumesc, nu ma asteptam sa vii. Bucuros. Filmul cred ca l am vazut. Voi verifica. Andu, multumesc de atentie
pentru textul : deșertul din mijlocul patului dee mai bine.
pentru textul : dispersie detextul e de remarcat. as avea insa o obiectie la "facă chintă". poate poti pune altceva, ceva de genul "scoata chinta" sau asemanator
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deTextul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deDa, exact cum mai spunea cineva pe-aici cititorul e oarecum (teleportat parcă singur și bântuit de nori) iar '' de fapt sunt cât se poate de dreaptă printre toate iluziile astea ghemuite la pândă '' îmi inspiră o oarecare statornicie nesigură, dar în poezie ai figuri de stil și mai interesante: '' mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb '' , '' realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă '', mi-a placut :) fabius.
pentru textul : Piața norilor dede ce nu aţi făcut comentarii pe text măscăricilor?
pentru textul : psalm deVaaai cred ca o sa te expulzeze de pe site =)).
pentru textul : mirabile dictu demasacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
pentru textul : tablou domestic cu înger deși limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
Întrebare pentru d-l Dinu: de ce "metrica e nefricit aleasă"?
pentru textul : Boală deun poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst descapai de ultimele incurcaturi. in rest, referiri multe, aceeasi minciuna:) Multam de trecere!
pentru textul : salcâmul din femeia mea dePagini