După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata
Vă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
Cu drag,
"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
cred că înțeleg și de ce. sincer, eu încă sînt destul de sceptică în privința scrisului meu. mai am mult până să ajung să fac artă. mulțumesc însă, pentru semn / peniță. apreciez gestul tău:)
Iuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
gânduri bune!
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
ai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
Virgil, mulţumesc că ai pus punctul pe i. Am postat fotografia la Artă, şi pentru că trebuia să scriu minim zece cuvinte, am scris întrebările acestea care sunt ecoul unor judecăţi şi a unor prejudecăţi ,,culese din popor",...iar lista poate continua. Întrebările puse de tine subliniază un adevăr pe care chiar mi-am dorit să vină din partea altora. Şi,aşa cum reiese din ultimul coment, feminitatea e o stare de spirit, e ceva din interior, indiferent de vârstă, de postură, de coafură, de cultură. Mi-ar plăcea să pot posta fotografia unei femei-soldat sau a unei femei pe tractor. Cred că voi urmări astfel de imagini. Mulţumesc pentru idee. ( şi încă un amănunt: fata mea, chiar astăzi, a făcut primele formalităţi pentru a se înscrie la Liceul Militar pentru a urma o carieră militară, în aviaţie :) )
eu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
una peste alta salut (re)implementarea.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
Ce aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
da, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
m-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
mai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
ritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
O neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
am urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
am fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
well... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
pentru textul : Poem fără picioare deCu sinceritate, zapata
Alma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deVă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
pentru textul : Inseparabila dezordine deCu drag,
frumos text, simplu, tandru, ironic, umanist felicitari ioana
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos de"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
pentru textul : Lumi secundare denu vad unde este ofensatoare intrebarea si nici nu stiam ca se posteaza ghicitori pe Hermeneia. dar uite ca mai aflu si eu cite ceva.
pentru textul : nonșalanța iubirii deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar decred că înțeleg și de ce. sincer, eu încă sînt destul de sceptică în privința scrisului meu. mai am mult până să ajung să fac artă. mulțumesc însă, pentru semn / peniță. apreciez gestul tău:)
pentru textul : orașul de nicăieri deIuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
pentru textul : wild west story degânduri bune!
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
ai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
pentru textul : și zeii plîng deVirgil, mulţumesc că ai pus punctul pe i. Am postat fotografia la Artă, şi pentru că trebuia să scriu minim zece cuvinte, am scris întrebările acestea care sunt ecoul unor judecăţi şi a unor prejudecăţi ,,culese din popor",...iar lista poate continua. Întrebările puse de tine subliniază un adevăr pe care chiar mi-am dorit să vină din partea altora. Şi,aşa cum reiese din ultimul coment, feminitatea e o stare de spirit, e ceva din interior, indiferent de vârstă, de postură, de coafură, de cultură. Mi-ar plăcea să pot posta fotografia unei femei-soldat sau a unei femei pe tractor. Cred că voi urmări astfel de imagini. Mulţumesc pentru idee. ( şi încă un amănunt: fata mea, chiar astăzi, a făcut primele formalităţi pentru a se înscrie la Liceul Militar pentru a urma o carieră militară, în aviaţie :) )
pentru textul : Feminitate sine qua non deeu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deuna peste alta salut (re)implementarea.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
pentru textul : de mama apelor deCe aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
pentru textul : dombi deMarina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deMultumesc! In sfarsit, iti place si tie ceva de la mine :). Ceea ce ma onoreaza!
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul deda, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul dem-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
pentru textul : Revers demai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
pentru textul : Friday, 13 deva multumesc pentru feedback sinteti darnice cu cuvintele de apreciere intr-o zi tot ajung eu la Florenta
pentru textul : palmele bătrînului deritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
pentru textul : Hârtii deO neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
pentru textul : când speranţa îţi coase destinul deam urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
am fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
pentru textul : this is a film dewell... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePostez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deIonuț, nu e nicio problemă. am citit poezia și a rămas senzația de oraș între două lumi. atît.
pentru textul : confluențe dePagini