Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
oana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
domnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
Păcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
Pe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
Repetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
ne rotim în jurul destramarii făcând
tot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
imi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
Boba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
Sunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
E tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
nu e primul text "gEoRgI" care ma impresioneaza. imi place cum nu lasi cititorul (ce termen tîmpit, de altfel; mai bine as spune "partasul") sa respire. legi cu naturalete discursul si arunci / asezi pe partasul tacut al discutiei o vina de nimic si de toate, pe care daca am lua-o in serios (si de ce n-am face-o) ar fi coplesitoare. totusi, sa amînam momentul si sa nu ne gîndim la asta; inca :D
nu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
poate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
eu cred că mai multă aplecare asupra a ceea ce scrii ar fi benefică.
mie mi se pare că tu scrii ca și cum ai fi într-o interminabilă cursă pentru popularitate
știi și tu, la fel de bine ca mine, poezia nu are de-a face cu popularitatea.
de ex nu cred că se spune corect pe timp de... ci în timp de.
mie mi-ar plăcea să citesc poeme sub semnătura ta ceva mai serioase și nu în sens peiorativ.
aruncă la gunoi aceste metafore pe care le folosești și scrie ceea ce simți cât se poate de direct.
pentru eu știu că tu simți, dar când așterni în vers faci terci de icre cu iahnie de fasole
furtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
Paul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
pentru textul : despre poezie deeste un poem si despre lipsa. imi lipsesc sau sunt prea mult eu in mine. ai vorbit bine acum. te iert.
pentru textul : crucile defelicitari
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deOk. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!
pentru textul : Cum am mâncat un câine deoana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : ultima țigară dedomnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
Păcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
Sărbători fericite! La mulţi ani! Un an nou cu aceeaşi inspiraţie şi ceva în plus, pentru noi toţi.
pentru textul : Sărbători fericite! deAndu, deschizi de prea multe ori gura ca să îmi spui că sunt membru... :))
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deRepetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
pentru textul : floare de eroși dene rotim în jurul destramarii făcând
pentru textul : Extazul final detot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL deimi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
pentru textul : Haiku decin' te puse să „soundtrack”?
pentru textul : april soundtrack detitlul imi pare nepotrivit. poemul imi place cap-coada
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deBoba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
Bafta cat cuprinde pentru fie-ta!
pentru textul : Descântec deDacă ştergi/ refaci unitatea 2 + versul "ce-mi aprinde sufletul ca la prima iubire", apasă "atenţie editor" - textul poate fi scos din şantier.
pentru textul : Pe răvașele iernii s-a scris cu inima desi am uitat ceva, o penita pentru zucchero
pentru textul : *** deSunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
pentru textul : poetul deE tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : A second life deDe la ultimele doua strofe reusesti sa concretizezi ideile intr-o maniera mai potrivit poetica... restul e incalzirea, nu? :)
pentru textul : Pe o insulă la tropice defoarte foarte cizelarea Adrianei. eu atât aş păstra, cu săru' mâna.
pentru textul : Ne vom mira împreună denu e primul text "gEoRgI" care ma impresioneaza. imi place cum nu lasi cititorul (ce termen tîmpit, de altfel; mai bine as spune "partasul") sa respire. legi cu naturalete discursul si arunci / asezi pe partasul tacut al discutiei o vina de nimic si de toate, pe care daca am lua-o in serios (si de ce n-am face-o) ar fi coplesitoare. totusi, sa amînam momentul si sa nu ne gîndim la asta; inca :D
pentru textul : picioare goale denu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
pentru textul : dimineți violet deAlina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDesigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
poate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
pentru textul : rosario deeu cred că mai multă aplecare asupra a ceea ce scrii ar fi benefică.
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr demie mi se pare că tu scrii ca și cum ai fi într-o interminabilă cursă pentru popularitate
știi și tu, la fel de bine ca mine, poezia nu are de-a face cu popularitatea.
de ex nu cred că se spune corect pe timp de... ci în timp de.
mie mi-ar plăcea să citesc poeme sub semnătura ta ceva mai serioase și nu în sens peiorativ.
aruncă la gunoi aceste metafore pe care le folosești și scrie ceea ce simți cât se poate de direct.
pentru eu știu că tu simți, dar când așterni în vers faci terci de icre cu iahnie de fasole
furtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
pentru textul : suntem ciudați denu văd unde este jurnalul
pentru textul : Neschamah deNovember rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
pentru textul : octopus de.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
Paul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePagini