"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
de la o vârstă încolo în cazul tău dragă yester prostia e să schimbi ciocolata care costă ceva parale pe un deget scos din cur (parcă așa zicea Graur că se zice, nu?)... pe gratis.
Ceea ce și mie în cazul tău mi se pare la fel de firesc...
Margas
fain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
gând bun! om bun! și week-end plăcut!
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
katya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
aici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
Români suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
Aceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
Ar putea fi chiar interesant un eseu pe tema lucrurilor inutile și imperios necesare a ne ocupa spațiul vital. Dar e jurnal și îmi permit să privesc dincolo de cuvinte, pe masa ta de lucru, apoi dincolo de lucruri, în colecția de vise din copilărie. (Ce văd, nu ține de critica literară.) Se spune că e bine să arunci amintirile, din timp în timp, pentru a face loc altor amintiri (asta fiind o expresie politicoasă a lui mai fă și tu ordine). (Și mai ai niște typos.)
Right Adriana, mi-ai oferit hint-ul necesar... este parfum... istoria unei crime intr-adevar nu e Al Pacino cu parfumul lui de femeie :-). Mircea, vezi ce mai analogii mai creezi si tu? Andu
Daniel, poți trimite cererea la adresa de email la office AT hermeneia.com. Așa se procedează aici. În rest, mulțumim pentru vocabularul de mahala cu care ne gratulezi. Probabil că fiecare dă de unde are. Iar de unde nu are nu i se poate cere. Nu știu cine este Chirvasiu Ciprian și nici nu cred că mă interesează deocamdată. Dar dacă tu simți nevoia să fluturi un nume cu scopul de a-ți consolida o anumită imagine de sine, lucrul acesta este în cel mai bun caz un comportament patetic. Ai făcut însă și o acuzație, gravă zic eu, prin expresia „pupincurismul gasit aici”. Ești bun să ne arăți și unde și cum ai găsit sau văzut asta aici? Nu de alta, dar ori este adevărat și noi va trebui să corectăm, ori nu este adevărat iar tu ai o propensiune spre minciună. Aștept.
Draga Virgil,
Nu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
Dragă Aranca, Ai, firește, dreptate, nu-i nimic nou. Textul, se vede că mai vechi, (dar din păcate și mai actual acum)e scris dintr-o exasperare, aceea a tamburului "caterpilarului ideologic" pe care îl visăm (de ce nu există verb pentru substantivul coșmar?) lângă frunțile noastre. Și care, spre tristețea mea, și sper să nu se supere nimeni, strivește mai ales frunțile tinere, mai crude. Tocmai adevărurile astea vechi și banale, cum că arta e un domeniu al valorii verticale de pildă, sunt anulate. Cum să-ți explici de pildă că un ilustru intelectual care ne tot dă lecții de dincolo de ocean dintr-o universitate americană, este excedat că de ce se fac la noi traduceri din greacă (aluzie "fină" la Septuaginta), că asta-i pierdere de vreme și de bani. Deși probabil că fondurile folosite în America într-un an pentru ediții și studii antice depășesc cu muuuult totalitatea fondurilor pentru cercetare din România în toate domeniile. Iată o țeastă aplatizată. Sau, alt exemplu, suntem cu toții deprimați de valul de manelism care ne îneacă spațiul public și uneori și pe cel intim. Ce să mai crezi atunci de acei intelectuali subțiri, degustători altfel de cele mai subtile experimente estetice, care, în numele aceleeași blestemate ideologii ne conjură să lăsăm manelele în pace, ca pe un drept legitim de exprimare al nu știu cărei minorități oprimate, drept la fel de legitim ca și un concert la Filarmonică? Alte țeste aplatizate. Nu-i mai sincer celebrul Guță decât asemenea oameni cu strălucite studii? De aici a pornit exasperarea mea, tocmai pentru că, așa cum spui foarte bine, arta înseamnă și va însemna desigur cât va mai fi Iluminare. Mulțumesc mult pentru comentariu. P.S. M-am iscălit nu dintr-o vanitate auctorială (chiar râvnesc un "Nou EV MEDIU" cu anonimizarea creatorului) ci doar pentru că fiind novice în astfel de prezențe internautice nu am anticipat modul cum va apărea materialul.
poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
LIM, corecteaza, te rog, la "ochii larg deshişi" .
pentru textul : Copilul din lanul de grîu de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă dede la o vârstă încolo în cazul tău dragă yester prostia e să schimbi ciocolata care costă ceva parale pe un deget scos din cur (parcă așa zicea Graur că se zice, nu?)... pe gratis.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCeea ce și mie în cazul tău mi se pare la fel de firesc...
Margas
fain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
pentru textul : Sonor vertical degând bun! om bun! și week-end plăcut!
Raluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
asa ca nu conta prea mult pe mine. da' nu-i nimic...tu scandezi, eu bat tobele. :)
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae depoemul pare că brodează doar pe probleme feminine iar până la suprarealismul romantic îi trebuie neapărat ceva gen tampax... mai ales pe final!
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă dekatya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
pentru textul : livada de sticlă dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII deaici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
pentru textul : Din ce în ce deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deevident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
pentru textul : Pia fraus de“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
"ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt" - mi-a plăcut asta.
Cred că fragmentarea e puţin nefericită.
pentru textul : acest alb din cămaşa lui deDomnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
pentru textul : în puţine cuvinte deo chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
pentru textul : umbre de castan deConsider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
Români suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
pentru textul : scrisoarea a treia către români deAceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.
Ar putea fi chiar interesant un eseu pe tema lucrurilor inutile și imperios necesare a ne ocupa spațiul vital. Dar e jurnal și îmi permit să privesc dincolo de cuvinte, pe masa ta de lucru, apoi dincolo de lucruri, în colecția de vise din copilărie. (Ce văd, nu ține de critica literară.) Se spune că e bine să arunci amintirile, din timp în timp, pentru a face loc altor amintiri (asta fiind o expresie politicoasă a lui mai fă și tu ordine). (Și mai ai niște typos.)
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deeu, m-aș fi oprit la Miroase-a zbor de hulubi,
pentru textul : Ochiuri sau omletă depână acolo textul e ff fain.
desigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar deRight Adriana, mi-ai oferit hint-ul necesar... este parfum... istoria unei crime intr-adevar nu e Al Pacino cu parfumul lui de femeie :-). Mircea, vezi ce mai analogii mai creezi si tu? Andu
pentru textul : Esență de Marie deÎn Mongolia cerul este de granit și pădurile sînt din bambus.
pentru textul : Hoh, Tenger! deDaniel, poți trimite cererea la adresa de email la office AT hermeneia.com. Așa se procedează aici. În rest, mulțumim pentru vocabularul de mahala cu care ne gratulezi. Probabil că fiecare dă de unde are. Iar de unde nu are nu i se poate cere. Nu știu cine este Chirvasiu Ciprian și nici nu cred că mă interesează deocamdată. Dar dacă tu simți nevoia să fluturi un nume cu scopul de a-ți consolida o anumită imagine de sine, lucrul acesta este în cel mai bun caz un comportament patetic. Ai făcut însă și o acuzație, gravă zic eu, prin expresia „pupincurismul gasit aici”. Ești bun să ne arăți și unde și cum ai găsit sau văzut asta aici? Nu de alta, dar ori este adevărat și noi va trebui să corectăm, ori nu este adevărat iar tu ai o propensiune spre minciună. Aștept.
pentru textul : prăbuşire deRâd. Era bine la de faţă de aici. Aşa este când femeia mai face şi ciorbă pe lângă altele:))) Iertare la iertare. Mulţumesc.
pentru textul : jurnal de bord deDraga Virgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deNu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
Dragă Aranca, Ai, firește, dreptate, nu-i nimic nou. Textul, se vede că mai vechi, (dar din păcate și mai actual acum)e scris dintr-o exasperare, aceea a tamburului "caterpilarului ideologic" pe care îl visăm (de ce nu există verb pentru substantivul coșmar?) lângă frunțile noastre. Și care, spre tristețea mea, și sper să nu se supere nimeni, strivește mai ales frunțile tinere, mai crude. Tocmai adevărurile astea vechi și banale, cum că arta e un domeniu al valorii verticale de pildă, sunt anulate. Cum să-ți explici de pildă că un ilustru intelectual care ne tot dă lecții de dincolo de ocean dintr-o universitate americană, este excedat că de ce se fac la noi traduceri din greacă (aluzie "fină" la Septuaginta), că asta-i pierdere de vreme și de bani. Deși probabil că fondurile folosite în America într-un an pentru ediții și studii antice depășesc cu muuuult totalitatea fondurilor pentru cercetare din România în toate domeniile. Iată o țeastă aplatizată. Sau, alt exemplu, suntem cu toții deprimați de valul de manelism care ne îneacă spațiul public și uneori și pe cel intim. Ce să mai crezi atunci de acei intelectuali subțiri, degustători altfel de cele mai subtile experimente estetice, care, în numele aceleeași blestemate ideologii ne conjură să lăsăm manelele în pace, ca pe un drept legitim de exprimare al nu știu cărei minorități oprimate, drept la fel de legitim ca și un concert la Filarmonică? Alte țeste aplatizate. Nu-i mai sincer celebrul Guță decât asemenea oameni cu strălucite studii? De aici a pornit exasperarea mea, tocmai pentru că, așa cum spui foarte bine, arta înseamnă și va însemna desigur cât va mai fi Iluminare. Mulțumesc mult pentru comentariu. P.S. M-am iscălit nu dintr-o vanitate auctorială (chiar râvnesc un "Nou EV MEDIU" cu anonimizarea creatorului) ci doar pentru că fiind novice în astfel de prezențe internautice nu am anticipat modul cum va apărea materialul.
pentru textul : Corectitudinea artistică decâmpul de lavandă este poate cea mai expresivă pagină pentru dragoste :).
la mulţi ani, Cătălina!
pentru textul : de vorbă cu tine III depoem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
pentru textul : cerul de onix dezimbesc Aleksandar. sa stii ca m-a batut si pe mine gindul sa initiez un astfel de "aproape stil"
pentru textul : apus dePagini