Chiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)

E mai elegant şi, cel mai important, mai prietenos. Deocamdată, nu am observat erori...

dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.

frateloooo mio, asta se cheama oftica:-j:))

Comentariile mi se par pertinente și într-adevăr, am lucrat aici cu destule clișee pentru a mai produce cititorului vreun fior artistic. Vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte și vă mai aștept.

Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.

Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...

Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.

Eugen.

un poem construit cu delicateţe şi mult farmec. :)

am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”

Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”

Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...

redarea unei stari, intr-un mod cursiv, chiar daca poate nu atat de original, cu unele imagini putin cautate (vezi forta de a te misca). oricum, raman cu un plus citind aceste versuri.

Alma, am avut în minte imaginea unei păduri ninse cu zăpada de un metru. Prima dată au fost pini, dar i-am înlocuit cu stejari pentru că n-aș fi avut cum să exprim călătoria cu frunza. Un ac de pin nu mi s-a părut la fel de sugestiv de data asta. altă dată poate îl iau să mâzgălesc ceva cu el... Mă bucur de faptul că ești un cititor care nu se oprește la suprafața lucrurilor statice. Virgil, din alte rațiuni multiple aș păstra același titlu, pentru că, dacă acel cineva ar vrea să găsească neapărat ceva, tot găsește până la urmă. Vreau să exprim următorul lucru: în exterior lucrurile par identice, dar pe dinăuntru ele sunt diferite. Este un experiment de provocare a ceea ce înseamnă un titlu… poate nu va duce nicăieri, dar mi-l asum.

Da, sunt de acord, reţin a doua variantă a frazei. Îmi pare rău dacă ţi-am adus probleme de interpretare, Adrian. :)

Ioana, pentru mine, rea;itatea e un fel de delir, in care imagini concrete, filtrate prin perceptiile mele devin halucinatii. Multumesc de apreciere.