Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
cum imi soptea ultimul meu iubit, intr-o noapte prin o mie opt sute si (E A Poe) : 'All that we see or seem/ Is but a dream within a dream'..as putea da vina si pe Bukowski putin dar o voi face miine..inainte de cafea..:) multumesc Oana, probabil imi sta bine in noir..sau in nori? deja confused..:p
Foarte frumos experimentul tau, Adrian, o linistire a vantului dintr-o data, o imbinare intr-adevar a radacinilor, simultan cu pierderea lor de istorie. Mi-a placut foarte mult, am doar o singura retinere la acel mult, mult prea contextual "hai suna-ma la telefon". Poate te mai gandesti peste o vreme la asta.
Ah, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
da, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
... multumesc frumos, anna(ai un nume taumaturgic)! am căutat o poemă veche într-o zi cețoasă, și am găsit-o pe aceasta. mă bucur că îmi dai speranță:)! ești o cititoare atentă și acest lucru valorează. și mie îmi place mai mult ultimul vers. dar s-ar putea să fiu doar într-o nostalgie de week-end. însă învierea poate veni oricând... după cum spui tu. să vezi ce viu sunt la muncă mâine:)!
Ideea e generoasa in semnificatii dar cred ca poemul sufera la nivelul starii... cred ca a fost scris in alta limba iar aici e vorba doar de o traducere... asa este, uneori poeziile isi gasesc poetii.
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
am văzut ieri pe un canal de televiziune francez reluarea integrală a concertului « The Three Tenors» realizat împreună cu tenorii Placido Domingo și José Carreras de la Termele Caracalla din Roma din 1990. Poate că abia ieri am realizat cu adevărat forța expresivă muzicală a lui Luciano Pavarotti comparându-l (cu alte gânduri, cu alți ani, cu alți ochi) cu ceilalți doi mari tenori. Nu contest valoarea lor, departe de mine acest gând, dar sincer, Luciano Pavarotti îi depășea cu mult prin talent. Și am fost cu atât mai emoționată cu cât la începutul verii am fost și eu chiar acolo, la Roma, la Termele Caracalla și unde am încercat să îmi amintesc, nu știu de ce, poate impresionată de monumentalitatea acestor construcții în ruine, încă magnifice, de acest concert cu adevărat de excepție. Nu cred că era tehnic, i s-a reproșat că nu știa să citească de multe ori partiturile, să urmărească orchestra etc. Cartea impresarului său Herbert Breslin "Le roi et moi" apărută după separarea acestora din 2002, îl prezintă în termeni aproape violenți și deloc amicali, nefiind deloc în favoarea lui Luciano Pavarotti. Ceea ce de altfel, m-a convins, este/era forța talentului său nativ. Luciano Pavarotti provenea dintr-o familie extrem de modestă, tatăl său nu era decât un simplu brutar, ceea ce nu l-a împiedicat să-și clădească singur nu numai propria statuie ci și soclul său binemeritat.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
Poate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
din pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
Frumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
Andu
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
cu sinceritate si cu orice risc recunosc faptul ca ma simt ca si cum ori cineva se distreaza aici (si ptr mine conteaza cum o face) ori mi se preda ca unui novice. ori alte variante pe care prefer sa le trec sub tacerea mea poetica
Citind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
Domnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
pentru textul : dincolo deerr: surprinsa, cea mai frumoasa perioada.
pentru textul : Twilight deerată
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice de*comentariul
cum imi soptea ultimul meu iubit, intr-o noapte prin o mie opt sute si (E A Poe) : 'All that we see or seem/ Is but a dream within a dream'..as putea da vina si pe Bukowski putin dar o voi face miine..inainte de cafea..:) multumesc Oana, probabil imi sta bine in noir..sau in nori? deja confused..:p
pentru textul : dusk till dawn till dusk deFoarte frumos experimentul tau, Adrian, o linistire a vantului dintr-o data, o imbinare intr-adevar a radacinilor, simultan cu pierderea lor de istorie. Mi-a placut foarte mult, am doar o singura retinere la acel mult, mult prea contextual "hai suna-ma la telefon". Poate te mai gandesti peste o vreme la asta.
pentru textul : Gustul Lemnului deAh, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
pentru textul : autumnia deregret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets deda, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
pentru textul : azi e 15... de... multumesc frumos, anna(ai un nume taumaturgic)! am căutat o poemă veche într-o zi cețoasă, și am găsit-o pe aceasta. mă bucur că îmi dai speranță:)! ești o cititoare atentă și acest lucru valorează. și mie îmi place mai mult ultimul vers. dar s-ar putea să fiu doar într-o nostalgie de week-end. însă învierea poate veni oricând... după cum spui tu. să vezi ce viu sunt la muncă mâine:)!
pentru textul : Corolă răbdării deIdeea e generoasa in semnificatii dar cred ca poemul sufera la nivelul starii... cred ca a fost scris in alta limba iar aici e vorba doar de o traducere... asa este, uneori poeziile isi gasesc poetii.
pentru textul : Cutreierând prin alfabet deiata un text dificil de comentat. remarc insa ineditul SF. mai rar citesti asa ceva.
pentru textul : aleea cu cireși deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el deEi si ?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” decred că acești oameni sînt o minoritate pe cale de dispariție în România
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deam văzut ieri pe un canal de televiziune francez reluarea integrală a concertului « The Three Tenors» realizat împreună cu tenorii Placido Domingo și José Carreras de la Termele Caracalla din Roma din 1990. Poate că abia ieri am realizat cu adevărat forța expresivă muzicală a lui Luciano Pavarotti comparându-l (cu alte gânduri, cu alți ani, cu alți ochi) cu ceilalți doi mari tenori. Nu contest valoarea lor, departe de mine acest gând, dar sincer, Luciano Pavarotti îi depășea cu mult prin talent. Și am fost cu atât mai emoționată cu cât la începutul verii am fost și eu chiar acolo, la Roma, la Termele Caracalla și unde am încercat să îmi amintesc, nu știu de ce, poate impresionată de monumentalitatea acestor construcții în ruine, încă magnifice, de acest concert cu adevărat de excepție. Nu cred că era tehnic, i s-a reproșat că nu știa să citească de multe ori partiturile, să urmărească orchestra etc. Cartea impresarului său Herbert Breslin "Le roi et moi" apărută după separarea acestora din 2002, îl prezintă în termeni aproape violenți și deloc amicali, nefiind deloc în favoarea lui Luciano Pavarotti. Ceea ce de altfel, m-a convins, este/era forța talentului său nativ. Luciano Pavarotti provenea dintr-o familie extrem de modestă, tatăl său nu era decât un simplu brutar, ceea ce nu l-a împiedicat să-și clădească singur nu numai propria statuie ci și soclul său binemeritat.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
pentru textul : a christmas tale deplăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
Poate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
pentru textul : Lângă dedin pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deFrumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
pentru textul : cînd s-a întors soarele deAndu
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
pentru textul : Sferă decu sinceritate si cu orice risc recunosc faptul ca ma simt ca si cum ori cineva se distreaza aici (si ptr mine conteaza cum o face) ori mi se preda ca unui novice. ori alte variante pe care prefer sa le trec sub tacerea mea poetica
pentru textul : sfântul respect deCitind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
pentru textul : iubirea stradă așa de îngustă deDomnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
pentru textul : A trecut amar de vreme deenumerate anterior.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deBine ai venit Albu Elena! Poezia este camera cea buna a sufletului unde intri lasind incaltarile la usa.
pentru textul : Graal dePaul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) dePagini