Pentru că nu mai sunt într-o şedinţă de partid de pe vremuri, nici măcar « lărgită », dă-mi voie, rogu-te, să mai adaug numai cele ce urmează şi, de data asta va fi chiar ultima intervenţie sub acest text.
Detaşându-mă lucid pot glumi sau pot vorbi direct.
Acum nu mai pot glumi. Este mult mai grav ce se întâmplă de la un ceas la altul, de la un minut la altul şi timpul pare a se concentra şi mai mult.
Avem de ales între a judeca lucid sau de a continua să ne mâncăm, urându-ne, unii pe alţii.
Este o situaţie NU cu o tuşe comic accentuată şi cu un tragism atenuat gen alegătorul turmentat al lui Caragiale , ci una de-a dreptul incalificabil de tragic-absurdă ca în piesa de teatru a altui român, Eugen Ionescu; în care un cuplu căsătorit de ani buni începe să se certe pe măsură ce casa porneşte să se cutremure fizic, fără motive aparente; cearta continua, casa se dezmembrează, gradarea certei şi distrugerea casei ajung la apogeu şi nu mai rămâne nimic nici din cuplu şi nici din casă (pentru cei interesaţi, titlul piesei este „Delir în doi, în trei…în câţi vrei”).
Fiecare e liber să gândească cu capul său, dar cred că ar trebui să hotărască RAŢIONAL, cât de «raţionali» putem fi în situaţii, mai mult sau mai puţin, «limită» . Poate fi o iluzie dar daţi-mi voie să mă agăţ de ea.
Îmi pare sincer rău de fiecare dintre cele două tabere în care ura şi agresivitatea sapă până la orbire . Ura şi agresivitatea se întorc înmiit otrăvindu-l pe cel care urăşte şi este agresiv şi se va nimici singur, psihic – ceea ce e mult mai grav - chiar dacă va mai trăi câte zile îi sunt date. Şi aici nu mai e treabă de morală, ci de supravieţuire a noastră, ca oameni. Animalele nu urăsc. Sunt agresive din instinct de supravieţuire. Dacă n-au ce mânca, mor. E o lege a firii. Nu cred, nu am nici un motiv să cred că în junglă animalele urăsc. N-au timp de aşa ceva. Trebuie să trăiască, altfel sunt ucise fizic de alte animale. Numai noi, oamenii, se pare că avem timp să urâm, otrăvindu-ne singuri, repet, cel puţin psihic. Şi asta mă doare.
Cele de mai sus sună patetic. Şi, poate, a panseuri gen «Gâgă». Ei şi!
un poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
Ar mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
Suport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
Tudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
Contextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
ma tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
mi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
Imi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
cred ca informatia este esentiala si asta la orice nivel. m-as fi asteptat sa vad afiliate macar la site-urile existente la Salon, si reviste electronice romanesti. in ciuda unor internauti din ce in ce mai interesati de fenomenul arta-internet, promovarea in spatiul virtual cultural si mai ales, recunoasterea activitatii unor site-uri literare par inca in stadiul de proiect. si asta datorita lipsei de comunicare. si poate si de interes.
inceputul nu mi se parea promitator. chiar ma gandeam sa ti sugerez sa renunti la el. insa citind, textul s a impus de la sine. frumos, uman. ps:sper ca asta nu e prima penita pe care o las in pagina ta:D
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
compozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
Un text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru că nu mai sunt într-o şedinţă de partid de pe vremuri, nici măcar « lărgită », dă-mi voie, rogu-te, să mai adaug numai cele ce urmează şi, de data asta va fi chiar ultima intervenţie sub acest text.
pentru textul : Naţiune şi populaţie deDetaşându-mă lucid pot glumi sau pot vorbi direct.
Acum nu mai pot glumi. Este mult mai grav ce se întâmplă de la un ceas la altul, de la un minut la altul şi timpul pare a se concentra şi mai mult.
Avem de ales între a judeca lucid sau de a continua să ne mâncăm, urându-ne, unii pe alţii.
Este o situaţie NU cu o tuşe comic accentuată şi cu un tragism atenuat gen alegătorul turmentat al lui Caragiale , ci una de-a dreptul incalificabil de tragic-absurdă ca în piesa de teatru a altui român, Eugen Ionescu; în care un cuplu căsătorit de ani buni începe să se certe pe măsură ce casa porneşte să se cutremure fizic, fără motive aparente; cearta continua, casa se dezmembrează, gradarea certei şi distrugerea casei ajung la apogeu şi nu mai rămâne nimic nici din cuplu şi nici din casă (pentru cei interesaţi, titlul piesei este „Delir în doi, în trei…în câţi vrei”).
Fiecare e liber să gândească cu capul său, dar cred că ar trebui să hotărască RAŢIONAL, cât de «raţionali» putem fi în situaţii, mai mult sau mai puţin, «limită» . Poate fi o iluzie dar daţi-mi voie să mă agăţ de ea.
Îmi pare sincer rău de fiecare dintre cele două tabere în care ura şi agresivitatea sapă până la orbire . Ura şi agresivitatea se întorc înmiit otrăvindu-l pe cel care urăşte şi este agresiv şi se va nimici singur, psihic – ceea ce e mult mai grav - chiar dacă va mai trăi câte zile îi sunt date. Şi aici nu mai e treabă de morală, ci de supravieţuire a noastră, ca oameni. Animalele nu urăsc. Sunt agresive din instinct de supravieţuire. Dacă n-au ce mânca, mor. E o lege a firii. Nu cred, nu am nici un motiv să cred că în junglă animalele urăsc. N-au timp de aşa ceva. Trebuie să trăiască, altfel sunt ucise fizic de alte animale. Numai noi, oamenii, se pare că avem timp să urâm, otrăvindu-ne singuri, repet, cel puţin psihic. Şi asta mă doare.
Cele de mai sus sună patetic. Şi, poate, a panseuri gen «Gâgă». Ei şi!
un poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone depentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece deBai p...lica Bobadilica,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAr mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
pentru textul : ruginiu deVirgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
pentru textul : madlenă deSuport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
pentru textul : new year samba dePrea lipiți de pământ, ceni, prea lipiți; nimic nou, cum spui, nici chiar trecerea noastră. Spiritul e "ca balonul"... cum bine zici într-un loc.
pentru textul : Ca ieri deTudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
pentru textul : domnule Labiș deContextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
ma tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
pentru textul : Niciun semn de la tine demi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
pentru textul : pelotă deImi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
pentru textul : adieu deAm modificat ceva. Sper ca acum să fie mai bine.
pentru textul : p.s deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc de"dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi..."
odată voi combina trei texte cu discurs frust şi voi confesiona bărbăteşte d'al fin al capo, acum n-am chef. însă îţi dau dreptate.
pentru textul : una din zilele lui septembrie deun text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
pentru textul : big bang deFrumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deIronia amară a unui nou Turn Babel ce tinde să se dărâme.
pentru textul : tapiserie II ▒ decred ca informatia este esentiala si asta la orice nivel. m-as fi asteptat sa vad afiliate macar la site-urile existente la Salon, si reviste electronice romanesti. in ciuda unor internauti din ce in ce mai interesati de fenomenul arta-internet, promovarea in spatiul virtual cultural si mai ales, recunoasterea activitatii unor site-uri literare par inca in stadiul de proiect. si asta datorita lipsei de comunicare. si poate si de interes.
pentru textul : Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris deinceputul nu mi se parea promitator. chiar ma gandeam sa ti sugerez sa renunti la el. insa citind, textul s a impus de la sine. frumos, uman. ps:sper ca asta nu e prima penita pe care o las in pagina ta:D
pentru textul : simetrii depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deTincuța, mulțumesc pentru părere. Așa e, dar dincolo de ceea ce e scris, rămâne întotdeauna ceva ce nu a fost spus. Am corectat. Te mai aștept.
pentru textul : cascade deAnna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou decompozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
pentru textul : Tablou viu deE ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deUn text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha desi uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri dePagini