Doamne Ferește! De unde ar rezulta din comentariul meu că m-aș crede o asemenea valoare? Păi dacă eram aș fi avut deja multe volume publicate și edituri să se bată pentru mine. Realitatea din jur răspunde fără drept de echivoc la orice întrebare legată de valoarea mea. Da, mai bine să scriem decât să ne pierdem timpul cu comentariile...
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
vreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
reuşit, îmi place acest gen de poezie ce te trimite înspre meditaţie şi descoperire. Crează o stare aparte, am încercat şi eu dar nu prea am fost mulţumit. Frumos.
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
Cristi, citindu-te, m-am gandit ca poetii isi deconspira intotdeauna profilul liric...prin proza pe care o scriu! Spun asta pentru ca si eu sunt un alcatuitor de versuri care s-a incapatant, o vreme, sa faca ochi dulci genului epic; in cele in urma, mi-a venit mintea la cap...:) Naratiunea nu e rea, atmosfera si personajele se contureaza, insa as fi preferat un ton mai "macho" al povestitorului, niste fraze mai scurte si ceva mai scuturate de lirism. dar, dincole de mofturile mele, este un text pe care l-am parcurs cu placere si (recunosc!) cu surprindere. are si o continuare?
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
Textul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
Asa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
Domnule Tiberiu, pe nu mă afectează faptul că sunteți "novice"...asta e doar o clasificare fără nicio relevanță. Și nu intenționasem să fiu ironică, dar accept că modul ăsta de comunicare poate deforma multe. Da, aveți dreptate, vorbeam despre lucruri diferite: dvs despre realizările științei, eu, despre o zestre de altă factură. nu mă supăr decât foarte rar, fulgi n-am (gâștele sunt scumpe!...), smoala o păstrez pentru baia de frumusețe, afară nu va pot da, fiindcă și eu sunt musafir (și nici motive n-aș avea să o fac)...deci, ce ne rămâne ? propun să așteptăm eseul domnului Gorun.
cred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
am citit la tine poeme mult mai bune:)
Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este primul meu poem scris primului meu copil pe care il astept in curand. multumesc. mult
pentru textul : crucile deDoamne Ferește! De unde ar rezulta din comentariul meu că m-aș crede o asemenea valoare? Păi dacă eram aș fi avut deja multe volume publicate și edituri să se bată pentru mine. Realitatea din jur răspunde fără drept de echivoc la orice întrebare legată de valoarea mea. Da, mai bine să scriem decât să ne pierdem timpul cu comentariile...
pentru textul : un fragment întreg deExcelente aceste versuri:
Intrăm cu sufletul în păsări
şi trec prin noi cu aripi reci
se aprind pietrele şi respiră greu
pe umeri apasă greutatea anotimpurilor
in rest, nu.
pentru textul : Ploaia detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem deVă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deLuat de val ti-am prelungit numele...
pentru textul : legănare devreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
pentru textul : as they keep finding me deDihanieo: corect e "de vreme ce".
pentru textul : Cândva demultumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deCi toate astea, nu doar dex-ul ci tot google-ul pare sa nu fi auzit de "lintoilul". ialin
pentru textul : Un veac deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene dereuşit, îmi place acest gen de poezie ce te trimite înspre meditaţie şi descoperire. Crează o stare aparte, am încercat şi eu dar nu prea am fost mulţumit. Frumos.
pentru textul : Întârziere deŞi cu bătrâneţea... nu ştiu... daţi-mi voie să mă mai gândesc...
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
pentru textul : X şi Y deCristi, citindu-te, m-am gandit ca poetii isi deconspira intotdeauna profilul liric...prin proza pe care o scriu! Spun asta pentru ca si eu sunt un alcatuitor de versuri care s-a incapatant, o vreme, sa faca ochi dulci genului epic; in cele in urma, mi-a venit mintea la cap...:) Naratiunea nu e rea, atmosfera si personajele se contureaza, insa as fi preferat un ton mai "macho" al povestitorului, niste fraze mai scurte si ceva mai scuturate de lirism. dar, dincole de mofturile mele, este un text pe care l-am parcurs cu placere si (recunosc!) cu surprindere. are si o continuare?
pentru textul : Calendarul dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
pentru textul : ...istoria scrumului deTextul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor deDjamal, eu zic că este bine dacă ai rămas flămând, înseamnă că vei medita...
pentru textul : Miraj deMulţumesc de trecere.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
pentru textul : rugăciunea inimii deca o mică perlă ascunsă într-o scoică
pentru textul : spațiu de“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
pentru textul : a love song for bobby long decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu deAlina, parca tu ai spus "și nu numai ție, ci la toți", sau ai uitat? de acolo acel "pe toti" culoarea are legatura cu contextul, ca de obicei
pentru textul : îmi este teamă de femeie de"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deAsa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
pentru textul : login deDomnule Tiberiu, pe nu mă afectează faptul că sunteți "novice"...asta e doar o clasificare fără nicio relevanță. Și nu intenționasem să fiu ironică, dar accept că modul ăsta de comunicare poate deforma multe. Da, aveți dreptate, vorbeam despre lucruri diferite: dvs despre realizările științei, eu, despre o zestre de altă factură. nu mă supăr decât foarte rar, fulgi n-am (gâștele sunt scumpe!...), smoala o păstrez pentru baia de frumusețe, afară nu va pot da, fiindcă și eu sunt musafir (și nici motive n-aș avea să o fac)...deci, ce ne rămâne ? propun să așteptăm eseul domnului Gorun.
pentru textul : Gânduri decred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
pentru textul : last night deam citit la tine poeme mult mai bune:)
Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
pentru textul : octopus dePagini