Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
Mariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
Mulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
uite ceva nouț semnat de împărăteasă. :)) un nivel de auto-conștientizare superior, adina. o poemă (dacă îmi este permis să spun asta) cerebrală, cu "incursiuni" în "jumătatea tristă" a memoriei - în prima parte a poemului - și evocări ale unui urban sincronizat cu eul poetic, acordat parcă în aceeași gamă cu pulsiunile, trăirile poetei. jumătate de memorie tristă - jumătate de oraș îngheață
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
dragii mei, aici e ceata. dar respiratia este regulata. in ceva vreme plec spre monaco, aranca. trec prin paris. sper sa ne vedem. multumesc pentru cum ai intins palma si cum acolo a aterizat lin pana de c'est chouette. :)
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
este o forma libera de exprimare in scriere. a scrie in acelasi mod in care vorbesc. imagineaza-ti ca zici un copil, apoi iti amintesti ca de fapt ai vazut doi. nu este indicat contextul, asa am creat numai atmosfera. hai nu mai fi si tu asa strict cu genurile poeziei. keep in touch.
nici o acuzaţie. acuzaţia este în strînsă legătură cu infracţiunea-contravenţia presupusă, cu norma-cutuma morală, socială, etc pe care ar fi încălcat-o. haideţi să convenim asta - un text, oricît de prost ar fi el, nu poate fi susceptibil de aşa ceva. astfel că eu, referindu-mă strict la texte, nu am cum să produc acuzaţii.
astfel că opinia emisă este atît, o opinie. aş putea spune mai mult, aş putea spune că este o evidenţă, dar există, cu siguranţă, oameni cu alte opinii şi nu vreau să intru în polemici sterile. eu, citind textele postate, am avut senzaţia că-s prins undeva prin secolul XIX şi o grupare, îmi pare rău că spun asta, destul de comică de amatori, suficient de opacă la tot ce ar putea însemna lirica modernă, emite platitudini sau preţiozităţi, cu aerul că tocmai au inventat roata. îmi pare rău dacă-s mai dur în exprimare, să nu înţelegeţi că ceea ce faceţi ar fi rău sau de condamnat. dar trebuie să existe o limită, trebuie să existe o structură. nu ai cum să trăieşti în secolul XXI şi să rescrii poezia secolului XIX. nici un poet, mă refer la poeţi, da, nu a făcut asta. cu siguranţă şi secolul XIX a fost plin de domni şi doamne care rescriau poezia secolului XVII. istoria i-a reţinut, pe bună dreptate, pe cei care au trecut prin limbă modificînd-o, mutilînd-o, subjugînd-o. nu pe cei care s-au lăsat seduşi de formele ei înşelătoare. la ce bun să citesc chestii scrise de atîţia alţii, dar semnate de X, pe hermenia. beţia de cuvinte de care vorbea manolescu, este, acum, norma în poezie. şi ştiu exact ce este pe alte site-uri. în principiu hermenia este o altă agonia.ro. atît că pe agonia mai găseşti cîte unul care scrie altfel. atît că prin agonia au trecut poeţi cărora nimeni nu le poate contesta acest statut. şi pe agonia, scuză-mă, nu te cenzurează nimeni dacă scrii "cur" într-un text.
îmi pare rău că spun asta, dar poezia, arta în general, nu poate fi restricţionată, normată sau redusă la set de reguli. pînă la urmă, fără să mi se impute iar cine ştie ce, cine-i titarenco să nu permită cuvîntul incriminat în textul lui bot? sau să facă mişto de titlul lui ancuţa? să fim bine înţeleşi, nu cred că cei doi scriu bine sau au ceva de spus. dar nu este permis nimănui să le impună ceva. evident că titarenco l-ar cenzura pe bukowski iar alt editor l-ar băgat în şantier pe frank o'hara. fără să-i pot suspecta de rea intenţie. pentru simplul fapt că au rămas încremeniţi într-un loc de mult minat, demolat, părăginit. dar partea proastă-i că vă place apa călduţă în care poetizaţi. e confortabil, asigură protecţia adecvată a cercului de interes şi garantează anonimatul.
"în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte" - aș fi zis "în mine" :) n-am înțeles prea bine comparația cu eticheta (poate îmi explici?), însă a fost o lectură interesantă. voi reveni.
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
Mirela,
aşa cum spunea Virgil, Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. aşadar nu din rea voinţă nu răspundem la întrebare. recunosc, nu te-am citit dar asta nu mă opreşte să îţi doresc realizări frumoase.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in sistemul meu de valori, cel putin, libertatea nu inseamna deloc "a bate campii".
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de:)
dar, cum zici tu, pas.
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
pentru textul : story of a city denu m-am lansat de teamă să nu dau prin bălării pentrucă mie mi-au plăcut mult ambele poeme așa că m-am agățat doar de ușa de la intrare
pentru textul : sodomizează-ți aproapele deRaul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
pentru textul : femeie în costum de iepure deNu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
pai nu stiu cum facem. imi propui sa introduc o noua subsectiune la "poezie" sau la "proza"? mi-o poti defini sau teoretiza? ce mai zic si altii?
pentru textul : pescarii din nashville deMariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deMulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deNu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
uite ceva nouț semnat de împărăteasă. :)) un nivel de auto-conștientizare superior, adina. o poemă (dacă îmi este permis să spun asta) cerebrală, cu "incursiuni" în "jumătatea tristă" a memoriei - în prima parte a poemului - și evocări ale unui urban sincronizat cu eul poetic, acordat parcă în aceeași gamă cu pulsiunile, trăirile poetei. jumătate de memorie tristă - jumătate de oraș îngheață
pentru textul : pustiul-memorie deacolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc decred în autenticul acestui monolog poetic, în impactul pe care îl are asupra cititorului, o poezie rostindu-se cu voce tare și clară sincere aprecieri
pentru textul : Recunosc & devă mulţumesc pentru impresii, păreri. am să mai revin pe text.
pentru textul : simulator de linişte dedragii mei, aici e ceata. dar respiratia este regulata. in ceva vreme plec spre monaco, aranca. trec prin paris. sper sa ne vedem. multumesc pentru cum ai intins palma si cum acolo a aterizat lin pana de c'est chouette. :)
pentru textul : telegrama denu mai promit. încerc doar să mă țin de cuvînt. :)
pentru textul : Noaptea de martie deba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
pentru textul : Rămas bun deCeea ce scrieţi e sensibil, evident, însă nu este literatură.
pentru textul : jurnalul meu deIoana ceea ce salveaza textul acesta este doar talentul tau de a reda... altfel poezia este foarte putin interesanta.
pentru textul : multumim din inima deas if time were throwing
pentru textul : Burden deerr: virgule
pentru textul : La apusul lucidității deeste o forma libera de exprimare in scriere. a scrie in acelasi mod in care vorbesc. imagineaza-ti ca zici un copil, apoi iti amintesti ca de fapt ai vazut doi. nu este indicat contextul, asa am creat numai atmosfera. hai nu mai fi si tu asa strict cu genurile poeziei. keep in touch.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deRevin, scuze pentru typo Adrian :)
pentru textul : cântec candriu deAlma, Laur...multumesc pentru penite...o sa fac din ele ,,coroana de trandafiri/ care-aveau sa fie spini'' (colind de florii) Florii fericite si voua!
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea decum adica "in memoria?...
pentru textul : poem single deMulțumesc de trecere, Elia. Mai scriu și eu cât mai pot:) Cu drag, tincuta
pentru textul : Primăvara denici o acuzaţie. acuzaţia este în strînsă legătură cu infracţiunea-contravenţia presupusă, cu norma-cutuma morală, socială, etc pe care ar fi încălcat-o. haideţi să convenim asta - un text, oricît de prost ar fi el, nu poate fi susceptibil de aşa ceva. astfel că eu, referindu-mă strict la texte, nu am cum să produc acuzaţii.
pentru textul : celălalt mal deastfel că opinia emisă este atît, o opinie. aş putea spune mai mult, aş putea spune că este o evidenţă, dar există, cu siguranţă, oameni cu alte opinii şi nu vreau să intru în polemici sterile. eu, citind textele postate, am avut senzaţia că-s prins undeva prin secolul XIX şi o grupare, îmi pare rău că spun asta, destul de comică de amatori, suficient de opacă la tot ce ar putea însemna lirica modernă, emite platitudini sau preţiozităţi, cu aerul că tocmai au inventat roata. îmi pare rău dacă-s mai dur în exprimare, să nu înţelegeţi că ceea ce faceţi ar fi rău sau de condamnat. dar trebuie să existe o limită, trebuie să existe o structură. nu ai cum să trăieşti în secolul XXI şi să rescrii poezia secolului XIX. nici un poet, mă refer la poeţi, da, nu a făcut asta. cu siguranţă şi secolul XIX a fost plin de domni şi doamne care rescriau poezia secolului XVII. istoria i-a reţinut, pe bună dreptate, pe cei care au trecut prin limbă modificînd-o, mutilînd-o, subjugînd-o. nu pe cei care s-au lăsat seduşi de formele ei înşelătoare. la ce bun să citesc chestii scrise de atîţia alţii, dar semnate de X, pe hermenia. beţia de cuvinte de care vorbea manolescu, este, acum, norma în poezie. şi ştiu exact ce este pe alte site-uri. în principiu hermenia este o altă agonia.ro. atît că pe agonia mai găseşti cîte unul care scrie altfel. atît că prin agonia au trecut poeţi cărora nimeni nu le poate contesta acest statut. şi pe agonia, scuză-mă, nu te cenzurează nimeni dacă scrii "cur" într-un text.
îmi pare rău că spun asta, dar poezia, arta în general, nu poate fi restricţionată, normată sau redusă la set de reguli. pînă la urmă, fără să mi se impute iar cine ştie ce, cine-i titarenco să nu permită cuvîntul incriminat în textul lui bot? sau să facă mişto de titlul lui ancuţa? să fim bine înţeleşi, nu cred că cei doi scriu bine sau au ceva de spus. dar nu este permis nimănui să le impună ceva. evident că titarenco l-ar cenzura pe bukowski iar alt editor l-ar băgat în şantier pe frank o'hara. fără să-i pot suspecta de rea intenţie. pentru simplul fapt că au rămas încremeniţi într-un loc de mult minat, demolat, părăginit. dar partea proastă-i că vă place apa călduţă în care poetizaţi. e confortabil, asigură protecţia adecvată a cercului de interes şi garantează anonimatul.
"în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte" - aș fi zis "în mine" :) n-am înțeles prea bine comparația cu eticheta (poate îmi explici?), însă a fost o lectură interesantă. voi reveni.
pentru textul : abuz emoțional deVirgil, am rezonat cu strofa a doua. prima mi se prea putin sonora pentru stilul tau. dar, cu siguranta, avem cu totii momente de liniste.
pentru textul : de indiu dePai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) dete rog să folosești diacritice în titlu
pentru textul : muzeul neființelor deDorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deMirela,
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deaşa cum spunea Virgil, Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. aşadar nu din rea voinţă nu răspundem la întrebare. recunosc, nu te-am citit dar asta nu mă opreşte să îţi doresc realizări frumoase.
Pagini