"mă culc peste umbră...", da, una dintre ideile de forță ale poemului. Nu-i rău, dar parcă puțin prea supralicitată imaginea cuielor din prima și din cea de-a treia strofă. Altfel însă, cred că este una dintre cele mai bine "clădite" poezii citite la tine.
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
Nu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
Alma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
Tema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Vladimir, prea multa graba pentru o forma fixa. :) Afirmatia asta ar fi un fel de compromis delicat. N-am forma, scriu asa cum altii canta dupa ureche, plus, uneori ma grabesc, dar as putea incerca un pix tihnit. cailean, "Micul print" :) Cred ca microbusul bun e in gara, il vezi? e dupa autobus-ul acela, e perfect. Multumesc
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
eu zic sa postati mai mult deodata. e prea putin, nu te munceste si atunci nu transpiri, iar daca nu transpiri nu simti asa intens provocarea.
dar imi place. vad resursele, potentialul.
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
Ah, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
citesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
in picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
Desi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
ultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
ma asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
Andu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oare este prima pe care o pun? sa ma uit
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui de"mă culc peste umbră...", da, una dintre ideile de forță ale poemului. Nu-i rău, dar parcă puțin prea supralicitată imaginea cuielor din prima și din cea de-a treia strofă. Altfel însă, cred că este una dintre cele mai bine "clădite" poezii citite la tine.
pentru textul : Cuie deMi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dedesigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar deNu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
pentru textul : timp (ne)chibzuit deAlma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
pentru textul : cișmigiu rhapsody de... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
pentru textul : ym deTema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Vladimir, prea multa graba pentru o forma fixa. :) Afirmatia asta ar fi un fel de compromis delicat. N-am forma, scriu asa cum altii canta dupa ureche, plus, uneori ma grabesc, dar as putea incerca un pix tihnit. cailean, "Micul print" :) Cred ca microbusul bun e in gara, il vezi? e dupa autobus-ul acela, e perfect. Multumesc
pentru textul : Microbus deam renunţat la Hegel şi Kant. ce strident se certau în text!
pentru textul : ritual demulţumesc Cristina.
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic deok, m-am pripit facind anumite afirmatii. imi cer iertare Lucian
pentru textul : Cerșetorul de lumină deUn poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
pentru textul : Doar femeie deeu zic sa postati mai mult deodata. e prea putin, nu te munceste si atunci nu transpiri, iar daca nu transpiri nu simti asa intens provocarea.
pentru textul : Unchiul Fedea (6) dedar imi place. vad resursele, potentialul.
Profetul, multumim! Dihanieo, sacul cu prajituri si piscoturi (de la toate celelalte editii) te asteapta!
pentru textul : Virtualia Zece denu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru deAh, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
pentru textul : autumnia decitesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
pentru textul : în felul meu de copil dein picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
pentru textul : dor de mama depenita, profetule, foarte penita! ce sa mai comentez dupa cele scrise de inaintasii mei:) zile faine!
pentru textul : copacul dinăuntru deDesi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
pentru textul : mate blues deLa o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
pentru textul : Stejarul Sisif deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
parerea mea.
pentru textul : pregătim laș o scăpare-n scenariu deMulțumesc, voi încerca să rămân în timeing. de 24 sau 30. Cele bune. D
pentru textul : despre parole și logare dema asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
pentru textul : trailer pentru balconul meu deAndu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
pentru textul : eine kleine musik desapphire, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. intr-adevar, un carusel, o mână care-l învarte. am schimbat sa mearga pe lin. multumesc
pentru textul : de regăsire deMariana, mulţumesc de incursiunea şi dezlegări!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Raluca, Sebi, vă mulţumesc!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele de"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login de"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
pentru textul : la vale, pe Gangele viu dePagini