Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
Da. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
Domnule Vasiliu. tot nu mi-ati spus unde e boicotul. Sau ati lasat-o moarta ca sa veniti cu ideea "impunerii". O alta aberatie pe care nici pe asta nu stiu de unde ati scos-o. Eu zic ca daca tot aveti chef sa ma acuzati de ceva acuzati-ma de incultura dom'le, ca e mai simplu. Si uite va ofer si prilejul: habar n-am ce e aia "cummingsianism" si nici cu ce se maninca si iata ca inca respir si sint fericit. Nu cred ca sa fi cautat vreodata "noul" (cu toate ca filozofic vorbind notiunea e complicata rau asa ca nu voi starui asupra ei). Da, poate uneori ma mai ispiteste pofta de inovare dar va asigur ca nici lipsa semnelor de punctuatie in textele mele si nici î din i nu se incadreaza la capitolul asta. Imi scriu asa textele de mai multi ani si daca nu remarcai dumneata eu nici nu mai imi dadeam seama. Deci nu e nici un fel de "cautare". De fapt eu nici nu prea caut ceva cind imi scriu textele. O fac de placere si fara prea mare incrincenare "artistica". Probabil ca oi fi desuet. Nici la asta nu m-am gindit. Desi ca si noul desuetul are si el complicatiile lui. raspuns 1: toamna ne hraneste cu nebunie, domnule Vasiliu raspuns 2: merci raspuns 3: eu nu imi fac probleme, fiindca de data asta nu este cazul
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
cel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
Bobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
încântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
Mulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
Virgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
dragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
Tonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
Domnule Manolescu, Multumesc pentru receptare/interpretare. Cu molipsirea asta virusologicfonetica, nu-i de gluma ;)), Dar cred "microorganismele" astea sunt vechi de cand lumea. Oare si Big-Bang-ul o fi fost...onomatopeic?
E atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
Finalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
Lucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
Da. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un mare poet, cu un talent extraordinar. Personal, l-am citit mereu si l-am admirat cum putea sa scrie atat de usor. Poeziile sale, unele puse pe muzica, vor ramane mereu in inimile noastre.
probabil autorul a vrut a spune ca "Boierismul - necenzurat" a fost publicat in "Tecuciul cultural" iar "Boierismul" pe site-ul agonistan cu talibanii de rigoare, dar asta nu cred ca are prea mare importanta - Am citit textul de mai sus si nu m-a preocupat de ce parte se plaseaza autorul (pentru ca de acum chestia e rasuflata) dar am vrut sa vad ce vrea sa spuna autorul despre subiect si trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagit pentru ca nu am gasit foarte mult. Acuma, stiu ca despre acest "manifest" nu se poate spune foarte mult fiindca el ca atare nu contine mare lucru dar am vrut sa citesc ceva mai consistent. De obicei (probabil cu citeva exceptii) tot ce am citit pe marginea acestui lucru sint fie osanale caraghioase fie parodii punctiforme. please do better next time yester.
Orice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
Oricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL deDa. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
pentru textul : Liane și umbre deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deDomnule Vasiliu. tot nu mi-ati spus unde e boicotul. Sau ati lasat-o moarta ca sa veniti cu ideea "impunerii". O alta aberatie pe care nici pe asta nu stiu de unde ati scos-o. Eu zic ca daca tot aveti chef sa ma acuzati de ceva acuzati-ma de incultura dom'le, ca e mai simplu. Si uite va ofer si prilejul: habar n-am ce e aia "cummingsianism" si nici cu ce se maninca si iata ca inca respir si sint fericit. Nu cred ca sa fi cautat vreodata "noul" (cu toate ca filozofic vorbind notiunea e complicata rau asa ca nu voi starui asupra ei). Da, poate uneori ma mai ispiteste pofta de inovare dar va asigur ca nici lipsa semnelor de punctuatie in textele mele si nici î din i nu se incadreaza la capitolul asta. Imi scriu asa textele de mai multi ani si daca nu remarcai dumneata eu nici nu mai imi dadeam seama. Deci nu e nici un fel de "cautare". De fapt eu nici nu prea caut ceva cind imi scriu textele. O fac de placere si fara prea mare incrincenare "artistica". Probabil ca oi fi desuet. Nici la asta nu m-am gindit. Desi ca si noul desuetul are si el complicatiile lui. raspuns 1: toamna ne hraneste cu nebunie, domnule Vasiliu raspuns 2: merci raspuns 3: eu nu imi fac probleme, fiindca de data asta nu este cazul
pentru textul : ploua în eden III deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deAndu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
pentru textul : uneori femeia decel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
pentru textul : O să mori carioca debuna lucian, multumesc de trecere... cred ca din poezia asta, va ramane in final, doar finalul:)
pentru textul : portret cu duminică defoarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...
pentru textul : strigoii deBobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
pentru textul : login deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
pentru textul : das Marienleben deîncântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
pentru textul : Your message has been sent deMulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deVirgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
pentru textul : omul/nisip deRaluca, nu prea ştiu să primesc bucurii, aprecieri... De aia, mă bucur să constat că lectura textului meu (pare) să-şi fi meritat timpul. Mulţumesc!
pentru textul : Noapte bună, copii depoezia in aceste versuri .
pentru textul : un cerc intim deAni, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
pentru textul : peronul nr. 2 desunt asa rotunde cuvintele tale, nu zagrie, nu tes discrepante, ca o muzica lina curg, frumos!
pentru textul : reverie fără lăutar deo poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
pentru textul : în felul meu de copil dedragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
pentru textul : pietrele umbrei deTonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
pentru textul : Centrul de plasament alimentar de" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
Domnule Manolescu, Multumesc pentru receptare/interpretare. Cu molipsirea asta virusologicfonetica, nu-i de gluma ;)), Dar cred "microorganismele" astea sunt vechi de cand lumea. Oare si Big-Bang-ul o fi fost...onomatopeic?
pentru textul : clean deE atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
pentru textul : liniștea orbului deFinalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
Lucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
pentru textul : Lângă fereastra veche deDa. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
pentru textul : crucile deDumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un mare poet, cu un talent extraordinar. Personal, l-am citit mereu si l-am admirat cum putea sa scrie atat de usor. Poeziile sale, unele puse pe muzica, vor ramane mereu in inimile noastre.
pentru textul : Lacrimi de moarte deprobabil autorul a vrut a spune ca "Boierismul - necenzurat" a fost publicat in "Tecuciul cultural" iar "Boierismul" pe site-ul agonistan cu talibanii de rigoare, dar asta nu cred ca are prea mare importanta - Am citit textul de mai sus si nu m-a preocupat de ce parte se plaseaza autorul (pentru ca de acum chestia e rasuflata) dar am vrut sa vad ce vrea sa spuna autorul despre subiect si trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagit pentru ca nu am gasit foarte mult. Acuma, stiu ca despre acest "manifest" nu se poate spune foarte mult fiindca el ca atare nu contine mare lucru dar am vrut sa citesc ceva mai consistent. De obicei (probabil cu citeva exceptii) tot ce am citit pe marginea acestui lucru sint fie osanale caraghioase fie parodii punctiforme. please do better next time yester.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deOrice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deOricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Pagini