Textul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
Cât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
Mulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
da, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
Andu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
dacă varianta 'necenzurată' aduce ceva în acest text dezlânat și neinteresant în afară de probabil, câteva cuvinte vulgare?
foarte slab text, nu înțeleg de ce apare în pagina principală, s-a desființat șantierul din cauza crizei din construcții?
sau din alte cauze?...
o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
pentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
O singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
Mă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
Vladimir, m-ai taiat felii subtiri ...ma tem ca imi va lua ceva vreme sa ma adun! ( aici ar merge un emoticon, dar nu-l pun). merci de comm si de sugestii, dar nu pot folosi "copuleaza", din motive lesne de inteles!
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Monica, m-am străduit să citesc până la capăt, din respect, mai mult gândindu-mă că trebuie să fie ceva autentic, și să mă opresc ar fi fost ca și cum m-aș fi ridicat de pe scaun în timp ce mamaia povestea și aș fi spus că eu am treabă. Așadar, dacă are o valoare sentimentală... ok, nu mai spun nimic, dar ca povestire, în afară de efortul de a reda limbajul, și de un singur pasaj ("Pi la mă-ta Tița o vinit apili di-o mers șă cu barca. O reparat pân la urmă, și era să facă. Vinisă di-un metru apa. O scos pământu din păreți pân la nuieli. O pus altu. Da nu eram io aișea-n sat când… asta o fost pân patruzăși. Aldată vinisă pân-aișea-n medean. Știi c-așa să zâși. Acolu să fași hora, nunta, să șitești slujba la mort. Câți morți s-or oprit p-acolu!… S-aibă chetrili șelea… Dac-or avea memorii…să hi făcut niști fotografii… câte s-or petrecut în locu așiala!... ș-acuma să fac nunțâli acolu."), unde nu am înțeles totuși ce este acela "medean", cred totuși că nu se justifică încadrarea la povestire. Poate e doar lipsa mea de imaginație, dar nu văd decât o înșiruire seacă de întâmplări.
am o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
Salutări!
pentru textul : ginny in a bottle de„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deCât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
pentru textul : jurnal de front. virtualia deMulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
"mosor". Scuze!
pentru textul : pluvială deIoana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții dehanny, e posibil ca baudeLLaire sa nu fi existat. baudelaire insa da. rim
pentru textul : Plansu-mi-s-a deda, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
pentru textul : cuvinte de jurnal deAndu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
pentru textul : două mâini deda, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen de"o odă înălțată curului universal", o "impasibilă căcare" ... "ce de vorbărie măi ursule!", asta e poezie?
pentru textul : gheișe deSunt impresionat de intervențiile dumneavoastră. Dovedesc oameni pasionați și cu ochi format pentru film. Mulțumesc. Mă bucur că a trezit interes.
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El dedacă varianta 'necenzurată' aduce ceva în acest text dezlânat și neinteresant în afară de probabil, câteva cuvinte vulgare?
pentru textul : Poemul-blestem defoarte slab text, nu înțeleg de ce apare în pagina principală, s-a desființat șantierul din cauza crizei din construcții?
sau din alte cauze?...
o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
pentru textul : peisaj cu hieroglifă depentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deO singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul deCred că teama de care vorbeşti, Călin, e un soldat roman care are numele autorului. Sau trebuie inventat.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deMă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
pentru textul : permanganat la rege deVladimir, m-ai taiat felii subtiri ...ma tem ca imi va lua ceva vreme sa ma adun! ( aici ar merge un emoticon, dar nu-l pun). merci de comm si de sugestii, dar nu pot folosi "copuleaza", din motive lesne de inteles!
pentru textul : (meta)morfoze deDaniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină deandule. you rule.
pentru textul : totul pare că merge pe dos deNutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează deMulţumesc şi eu pentru includerea în antologie şi mă simt onorat să fiu alături de poeţi adevăraţi pe care îi preţuiesc.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Monica, m-am străduit să citesc până la capăt, din respect, mai mult gândindu-mă că trebuie să fie ceva autentic, și să mă opresc ar fi fost ca și cum m-aș fi ridicat de pe scaun în timp ce mamaia povestea și aș fi spus că eu am treabă. Așadar, dacă are o valoare sentimentală... ok, nu mai spun nimic, dar ca povestire, în afară de efortul de a reda limbajul, și de un singur pasaj ("Pi la mă-ta Tița o vinit apili di-o mers șă cu barca. O reparat pân la urmă, și era să facă. Vinisă di-un metru apa. O scos pământu din păreți pân la nuieli. O pus altu. Da nu eram io aișea-n sat când… asta o fost pân patruzăși. Aldată vinisă pân-aișea-n medean. Știi c-așa să zâși. Acolu să fași hora, nunta, să șitești slujba la mort. Câți morți s-or oprit p-acolu!… S-aibă chetrili șelea… Dac-or avea memorii…să hi făcut niști fotografii… câte s-or petrecut în locu așiala!... ș-acuma să fac nunțâli acolu."), unde nu am înțeles totuși ce este acela "medean", cred totuși că nu se justifică încadrarea la povestire. Poate e doar lipsa mea de imaginație, dar nu văd decât o înșiruire seacă de întâmplări.
pentru textul : Mamaia Ioana povestește deultimele doua strofe sunt ceea ce face poezia. la primele trei mai trebuie lucrat.
pentru textul : azi imi iau liber... deda dom le, inteligență superioară, inteligentă supe-rioară, text de text, n-am cum cuvinte a-l ocoli, ave celui din rai și mai ales înapoi
pentru textul : my woman, drammen-house deam o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deAlma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
pentru textul : ca un pretext reumatic desă mă bucure. Cred că undeva lipsește o verigă care să dea înțeles întregului.
pentru textul : ranfluare dePagini