...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
interesantă poezie, dar interesantă numai așa, ca să fim interesanți. oricum vă jucați bine cu cuvintele, așa bine încît, chiar dacă nu ne place și nu ne transmite mai nimic poema asta, cu greu i-am găsi ceva de reproșat. e și ăsta un fel de a scrie... cred că aveți un typo, la „amerendian”. apropo, ce înseamnă „sine cera” și de ce l-ați aruncat ca subtitlu? nu-i cam pretențios?
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
Adina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
O veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
Mă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
Poemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Per total mi se pare o proză slăbuță. Așteptam să vad unde duce povestirea contesei de la început, dacă are vreo legătură cu restul, ca să aflu că singura utlitate a primei părți a fost să te aducă in momentul în care ai găsit cartea de Kafka.
Apoi a urmat o bucată în care aveam senzația că citesc o cronică de călătorie.
Scrisoarea e plină de prețiozități, iar acțiunea e tărăgănată.
Partea cu „falusul imens” e de-a dreptul hilară, pe sistemul s-a culcat cu mulți uite că a primit să se sature...
Unele idei trebuie reformulate, de exemplu: „Din cauza sângelui pierdut faţa ei era palidă dar frumoasă.”
cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
Cristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
Nu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
Ioana, nu știu al cui tablou este (deci am picat), am o vagă senzație de Van Gogh, independent poate de ceea ce ai vrut tu (cu alte cuvinte, cu asta vin eu de acasă), dar este extrem de bine prinsă senzația de răsucire a planurilor, ca și aceea a unui univers care sparge limitele (ramele, dacă vrei). Într-adevăr, una dintre cele mai expresive și frumoase poezii ale tale. PS ai pus tu diacritice, dar uite ce a ieșit aici: "Acum este atunci era așa cum trebuia să fim noi în zbor De mană planând pe spate printre planete turnuri și capre" :-) Să nu le ștergi.
nu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
acum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
Tudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
Contextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
Şi mie mi-a plăcut textul, chiar dacă am probleme (de asociere) cu "când se lasă seara" şi cu "păsări răpitoare".
Îmi pare o scriere, da, Virgil, matură, despre o perioadă imatură.
interesant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
se zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
pentru textul : o lățime de masă deMerge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deMi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deinteresantă poezie, dar interesantă numai așa, ca să fim interesanți. oricum vă jucați bine cu cuvintele, așa bine încît, chiar dacă nu ne place și nu ne transmite mai nimic poema asta, cu greu i-am găsi ceva de reproșat. e și ăsta un fel de a scrie... cred că aveți un typo, la „amerendian”. apropo, ce înseamnă „sine cera” și de ce l-ați aruncat ca subtitlu? nu-i cam pretențios?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi deInteresanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut deAdina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : stâlpnica deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează deO veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deMă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePoemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
multumesc Lucian. o singura precizare: nu sint "dulci imaginare amintiri", doar tristul adevar...
pentru textul : scurt tratat de anestezie detypo:
primitore - primitoare
copse - coapse
Per total mi se pare o proză slăbuță. Așteptam să vad unde duce povestirea contesei de la început, dacă are vreo legătură cu restul, ca să aflu că singura utlitate a primei părți a fost să te aducă in momentul în care ai găsit cartea de Kafka.
pentru textul : Oraşul scufundat deApoi a urmat o bucată în care aveam senzația că citesc o cronică de călătorie.
Scrisoarea e plină de prețiozități, iar acțiunea e tărăgănată.
Partea cu „falusul imens” e de-a dreptul hilară, pe sistemul s-a culcat cu mulți uite că a primit să se sature...
Unele idei trebuie reformulate, de exemplu: „Din cauza sângelui pierdut faţa ei era palidă dar frumoasă.”
cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
pentru textul : Fanii lui Cristos deCristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Toate cele bune,
pentru textul : Despre un gigolo clandestin deEugen.
mulţumesc mult pentru apreciere :)
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deCe mai pot să spun (?), decât că... e... romantic, dom'le!
pentru textul : ...romantic, dom'le! deatentie la "privesc trupul acesta"...
pentru textul : melancolie 2.0 definalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
pentru textul : Carpe Diem deMulțumesc de comentariu. Mă bucur să știu că poezia a plăcut.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deNu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
pentru textul : mess deMai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
pentru textul : insomnie deIoana, nu știu al cui tablou este (deci am picat), am o vagă senzație de Van Gogh, independent poate de ceea ce ai vrut tu (cu alte cuvinte, cu asta vin eu de acasă), dar este extrem de bine prinsă senzația de răsucire a planurilor, ca și aceea a unui univers care sparge limitele (ramele, dacă vrei). Într-adevăr, una dintre cele mai expresive și frumoase poezii ale tale. PS ai pus tu diacritice, dar uite ce a ieșit aici: "Acum este atunci era așa cum trebuia să fim noi în zbor De mană planând pe spate printre planete turnuri și capre" :-) Să nu le ștergi.
pentru textul : Aterizari Fortate deTextul = ştirile de la ora cinci într-un mod puţin mai liric, cu un final puţin hilar. Sper să nu te supere acest comentariu.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie denu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deacum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Mulţumesc şi pentru urare, Adrian :)
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
Cu drag, Mariana
pentru textul : Mai singură... descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deTudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
pentru textul : domnule Labiș deContextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
pentru textul : O umbră în plus deŞi mie mi-a plăcut textul, chiar dacă am probleme (de asociere) cu "când se lasă seara" şi cu "păsări răpitoare".
pentru textul : trecere în revistă deÎmi pare o scriere, da, Virgil, matură, despre o perioadă imatură.
interesant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
pentru textul : perpetuum mobile (II) dese zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
pentru textul : Madlenă 1 dePagini