Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"
Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
Nu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.
Cam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
este adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
daca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
un poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
și asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
imi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
nu am inteles poanta (poetica) cu "Interzis vrăjitoarelor ciumate fără autorizație", nici legatura intre text si titlu. si mai mult decit atat, ma gandeam ca vrajitoarele omide si altele (poate si cele ciumate...) au autorizatie si chiar in nomenclatorul meseriilor exista ceva la care se incadreaza legal.
Cred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
Acordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
Cai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
Textul este foarte frumos, cred doar că m-aș fi simțit mai comfortabil dacă era scris ca o povestire :-). Va trebui să-mi găsesc timp să citesc mai multe texte în jur, pe hermeneia (deși uneori abia găsesc timp să le scriu pe ale mele).
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
Alma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
OK.
pentru textul : semnul de plecare deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
multumesc mult pentru sustinere si pentru cititul pe acelasi portativ ! :)
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor de"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"
Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
pentru textul : Ești așa ca lumea care răcește sângele în noi deNu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.
ambele variante sunt corecte, afara de mine sau in afara de mine, multumesc pt trecere si semn.
pentru textul : Marib dePremiul nu am putut sa ti-l dau Vladule, insa aprecierea mea cu plecaciune si penita pot, nu- asa? Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deam impresia că finalul textului a fost modificat de autor. în orice caz, nu știu de ce textul mă duce cu gîndul la ce se întîmplă acum în siria.
pentru textul : delir7 deCam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
pentru textul : sempre deda, știu că sînt Sărbatorile. uneori însă și în mijlocul lor mai e un sîmbure de tristețe
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deeste adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
pentru textul : crucile dedaca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! denu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie deun poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
pentru textul : vis a vis deși asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deUn text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros dee de reținut că ție îți plac... zemoasele:) și vii:) ai presimțiri la offtopic? vorbim literatură doar...:)
pentru textul : lullaby deimi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
pentru textul : corespondență de septembrie denu am inteles poanta (poetica) cu "Interzis vrăjitoarelor ciumate fără autorizație", nici legatura intre text si titlu. si mai mult decit atat, ma gandeam ca vrajitoarele omide si altele (poate si cele ciumate...) au autorizatie si chiar in nomenclatorul meseriilor exista ceva la care se incadreaza legal.
pentru textul : Autorizații peste tot deSilviana, crede-mă, ideea ta s-a ascuns foarte bine sub carapace... :) mai ceva că o țestoasă speriată.
pentru textul : anura sapiens sapiens demoartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte deCred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
pentru textul : un cavaler pentru milady deAcordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
Nu sunt in cautare de fani, stai linistita, ci de pro-fani...
pentru textul : Hi! deCai negri, însetați (jurnal) 2006-01-30 dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis. aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu. pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde. mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm. nu știu niciodată dacă stau în echilibru fără șa, știu doar că pot struni cu eleganță un singur roib. Domnul însă mi-a lăsat o întreagă herghelie în grijă. iar eu mă las noaptea într-o insomnie oranj să pot adăpa caii din lacurile vieții mele. nici măcar nu mai pot plânge la îngropări. am lacrimile cumva legate de când mama a rămas suspendată între mine și iarba Domnului.
pentru textul : ce am scris "atunci" deTextul este foarte frumos, cred doar că m-aș fi simțit mai comfortabil dacă era scris ca o povestire :-). Va trebui să-mi găsesc timp să citesc mai multe texte în jur, pe hermeneia (deși uneori abia găsesc timp să le scriu pe ale mele).
pentru textul : no moon rise, no moon set demulțumesc hopernicus. încercăm, încercăm.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deamin
pentru textul : ortholost deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deAlma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
pentru textul : o iarnă paralelă deprimele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt depoate vor regla editorii.
pentru textul : mici aberaţii despre normalitatea lucrurilor dePagini