Mie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
Beh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
Aranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
Cred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Virgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
Andu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
Virgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
Andu
ah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
aici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
Vlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
Excelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
Ca întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
mi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
emilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
parerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
raspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
pentru textul : naufragiul depentru comentariile dv.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deBeh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
pentru textul : Bestial Planet deDihanieo: corect e "de vreme ce".
pentru textul : Cândva deAranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
pentru textul : Ruines de Rome dedacă-i o ghicitoare, (poezie nu poate să fie), eu cred că a murit muza poetului şi el nu ştia. eu mă-ntreb: cui i-o fi dedicată?
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
pentru textul : dorina dePS. Textul acesta a fost publicat pe site-ul care trebuie? Sau doar în Tecuciul cultural?
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deCred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Nu a ieşit. E catastrofic.
pentru textul : a hundred schools of thought deVirgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
pentru textul : Pe Volga liniştită deAndu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
Virgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
pentru textul : memento deAndu
ah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil de"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
pentru textul : echilibristică deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deaici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
pentru textul : Din ce în ce deVlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
pentru textul : vase comunicante deExcelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deCa întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
Mi-a plăcut ultima unitate. Destul de mult. De asta, eu aş tăia întăritorul "căci asta eram animale".
"știi răsuflarea era exact ca o nocturnă
nu știam de unde vine lumina
și ne înțepam degetele ne făceam animale de cruce" - excelent!
Neajunsuri:
"să răzui" - să răzuiesc
"doar compuși chimici metaforic vorbind" - artificiul ăsta nu prea are ce căuta în poezie.
"și ziceam ăsta e sângele meu
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deăsta e sss ………………… da — sângele meu. – – face parte dintr-un curs de
inteligență emoțională" - neîngrijit şi inestetic.
un mod inteligent de a lega versurile, și, în același timp, de a dezlega înțelesurile.
pentru textul : năluca demi-a plăcut acest poem, prin eleganța și lejeritatea lui.
am impresia ca in ultima vreme l-am citit/ recitit cu totii pe Huxley. :)
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică detextul a mai fost publicat din cite mai stiu eu si prin alte parti intre timp. dar e ok, fiecare il percepe cum vrea. asta e avantajul de a fi cititor
pentru textul : Ecce Homo ▒ dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) defmultumesc frumos. la oameni ma refeream. o sa modific in al doilea vers. cu stima, adelina
pentru textul : habituel decred ca o sa dau cioara de pe gard pentru corbul de pe glob. felicitari, Dorin, pune-mi si mie o carte deoparte, te rog!
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui demi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
pentru textul : patetic age deemilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
mulțumesc Maricica!
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deparerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
pentru textul : trei cuvinte deraspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
pentru textul : suflet felii dePagini