Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
prelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
Am tot observat in ultimii ani ca cel mai adesea politicienii nostri nu sunt pozitivi, prefera confortul de a arata spre adversarii politici si metehnele acestora, iar atunci cand nu pot identifica chestiuni negative le inventeaza. Cu totii probabil resimtim lipsa unor dezbateri in care ideile, programele politice, ideologia sa primeze, in masura in care nadajduim ca liberalismul, social-democratia, conservatorismul etc isi au cu adevarat corespondent in realitatea politica din Romania.
In acest context, printre cele mai discutate idei, in special in diaspora, se regasesc presupusa subordonare a politicii externe a Romaniei fata de rusi si creionarea unui univers axiologic din care ar lipsi valorile europene. Personal cred ca atitudinea anticomunista a persoanelor din diaspora a fost laudabila pe timpul lui Ceausescu si unor astfel de oameni le datoram multe noi cei care ne-am dus traiul in Romania insa la momentul actual o astfel de tendinta este fara obiect si a devenit un instrument de manipulare din partea portocaliilor romani. Lipsa unei informari cu privire la realitatea politica din Romania si un anumit gen de lene mentala a celui care tinde sa-si conserve etichetele puse anterior este in masura sa creioneze opinii aberante gen subordonarea Romaniei fata de Rusia. E amuzant sa vorbesti despre acest fapt in masura in care chiar Ceausescu a reusit sa se distanteze de URSS, spre deosebire de unguri sau bulgari.
Partea cu valorile europene care s-ar pierde in neant daca ar cadea Basescu este cu atat mai amuzanta cu cat acest personaj politic nu cred ca mai pretuieste decat propria persoana si puterea ce deriva din functia de presedinte si nicidecum vreo valoare, de orice fel ar fi.
Chestionat fiind, la un moment dat, despre faptul ca Romania nu isi numise inca, de circa 9 luni, un ambasador in China, Basescu a spus ca parteneriatul cu SUA si UE, implica o distantare de tarile care nu sunt democratice, intre acestea si China. Lasam la o parte ca multi dintre partenerii nostri democrati nu au avut nicio problema din a profita de excedentul de fonduri ale Chinei in sprijinul propriilor economii statale ori ca societati mari europene desfac, la o scara larga, produse pe aceste piete, probabil ca noua "ne-ar fi daunat la democratie" ca o tara precum China sa isi plaseze fonduri in tara noastra ori poate chiar sa deschida o banca la noi, sa construiasca autostrazi. probabil la un sfert din valoarea celor negociate cu americanii sau europenii.
Cred ca orice proces firesc de pozitionare politica trebuie sa aiba ca punct de plecare autocunoasterea, stabilirea clara a plusurilor si minusurilor pe care le are Romania ca tara si pana ce acest fapt nu se va realiza o sa fim cateii unora sau altora, chiar nu conteaza daca din vest ori din est.
Imi povestea un profesor ca pe timpul lui Ceusescu a fost trimis sa le explice taranilor ca Romania trebuie sa se rupa de influenta rusilor iar dupa vreo 3 ore de prelegeri singurul efect a fost acela ca vreo doua batrane plnageau la portile caselor ca vin rusii. Imi dau seama ca orice demers de a explicita ca USL nu reprezinta alianta pro-Rusia ar avea tot atat de mult succes, insa ca om care am trait in Romania sub Traian Basescu si i-am simtit spiritul "democratic" va spun ca modul in care cea mai mare parte a romanilor din strainatate se raporteaza la momentul 29 iulie 2012 ma intristeaza. Statul acasa nu a constituit niciodata o atitudine civica si ma intreb ce ar zice americanii daca un presedinte le-ar cere aceasta. Cu multa tristete va spun ca, desi probabil e foarte gresit, incep sa le dau dreptate celor care considera ca cei care nu stau macar 3 luni/an in Romania nu ar trebui sa voteze, iar opinia mea de acum as vrea sa o intelegeti nu ca pe un afront ci ca expresie a neputintei celui care traieste democratia lui Basescu aici, In Romania, garantata de lipsa de reactie a unora care nu isi pot depasi spaimele primordiale spre adoptarea unei atitudini pragmatice.
...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
da, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
Ela, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
apreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
deocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
Draga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
și eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
Eu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben deExistă un parfum al lucrurilor vetuste puțin înțeles de alți sicofanți. Știi cum e cântecul: "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deprelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 dece m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deAm tot observat in ultimii ani ca cel mai adesea politicienii nostri nu sunt pozitivi, prefera confortul de a arata spre adversarii politici si metehnele acestora, iar atunci cand nu pot identifica chestiuni negative le inventeaza. Cu totii probabil resimtim lipsa unor dezbateri in care ideile, programele politice, ideologia sa primeze, in masura in care nadajduim ca liberalismul, social-democratia, conservatorismul etc isi au cu adevarat corespondent in realitatea politica din Romania.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deIn acest context, printre cele mai discutate idei, in special in diaspora, se regasesc presupusa subordonare a politicii externe a Romaniei fata de rusi si creionarea unui univers axiologic din care ar lipsi valorile europene. Personal cred ca atitudinea anticomunista a persoanelor din diaspora a fost laudabila pe timpul lui Ceausescu si unor astfel de oameni le datoram multe noi cei care ne-am dus traiul in Romania insa la momentul actual o astfel de tendinta este fara obiect si a devenit un instrument de manipulare din partea portocaliilor romani. Lipsa unei informari cu privire la realitatea politica din Romania si un anumit gen de lene mentala a celui care tinde sa-si conserve etichetele puse anterior este in masura sa creioneze opinii aberante gen subordonarea Romaniei fata de Rusia. E amuzant sa vorbesti despre acest fapt in masura in care chiar Ceausescu a reusit sa se distanteze de URSS, spre deosebire de unguri sau bulgari.
Partea cu valorile europene care s-ar pierde in neant daca ar cadea Basescu este cu atat mai amuzanta cu cat acest personaj politic nu cred ca mai pretuieste decat propria persoana si puterea ce deriva din functia de presedinte si nicidecum vreo valoare, de orice fel ar fi.
Chestionat fiind, la un moment dat, despre faptul ca Romania nu isi numise inca, de circa 9 luni, un ambasador in China, Basescu a spus ca parteneriatul cu SUA si UE, implica o distantare de tarile care nu sunt democratice, intre acestea si China. Lasam la o parte ca multi dintre partenerii nostri democrati nu au avut nicio problema din a profita de excedentul de fonduri ale Chinei in sprijinul propriilor economii statale ori ca societati mari europene desfac, la o scara larga, produse pe aceste piete, probabil ca noua "ne-ar fi daunat la democratie" ca o tara precum China sa isi plaseze fonduri in tara noastra ori poate chiar sa deschida o banca la noi, sa construiasca autostrazi. probabil la un sfert din valoarea celor negociate cu americanii sau europenii.
Cred ca orice proces firesc de pozitionare politica trebuie sa aiba ca punct de plecare autocunoasterea, stabilirea clara a plusurilor si minusurilor pe care le are Romania ca tara si pana ce acest fapt nu se va realiza o sa fim cateii unora sau altora, chiar nu conteaza daca din vest ori din est.
Imi povestea un profesor ca pe timpul lui Ceusescu a fost trimis sa le explice taranilor ca Romania trebuie sa se rupa de influenta rusilor iar dupa vreo 3 ore de prelegeri singurul efect a fost acela ca vreo doua batrane plnageau la portile caselor ca vin rusii. Imi dau seama ca orice demers de a explicita ca USL nu reprezinta alianta pro-Rusia ar avea tot atat de mult succes, insa ca om care am trait in Romania sub Traian Basescu si i-am simtit spiritul "democratic" va spun ca modul in care cea mai mare parte a romanilor din strainatate se raporteaza la momentul 29 iulie 2012 ma intristeaza. Statul acasa nu a constituit niciodata o atitudine civica si ma intreb ce ar zice americanii daca un presedinte le-ar cere aceasta. Cu multa tristete va spun ca, desi probabil e foarte gresit, incep sa le dau dreptate celor care considera ca cei care nu stau macar 3 luni/an in Romania nu ar trebui sa voteze, iar opinia mea de acum as vrea sa o intelegeti nu ca pe un afront ci ca expresie a neputintei celui care traieste democratia lui Basescu aici, In Romania, garantata de lipsa de reactie a unora care nu isi pot depasi spaimele primordiale spre adoptarea unei atitudini pragmatice.
...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
...Mulţumesc de popas :)
pentru textul : Popas deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă deerata: a se citi anterior - Cert este că nu voi fi luată de valuri înnegurate. Scuze, voi fi atentă la typos, aici.
pentru textul : Piano e fragile de"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
pentru textul : a.m. deS-a prins cineva de ironia comentariului Almei?
pentru textul : rețeaua de inutil deTurnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae demulțumesc, pentru observații și stilul lor, Adrian.
pentru textul : noaptea în care am tușit dethe day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
pentru textul : escape de"oare arta nu e liberă în om?"
si eu, cand am spus "las-o sa fie", la ce m-oi fi referit? sau ti se pare ca intre "a fi" si "a face" nu-i nicio diferenta?
phii...devine din ce in ce mai... interesant dialogul asta! :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deeu o vad ca pe-o trezire din glaciar, o izbanda a oamenilor care traverseaza milenii in pofida obstacolelor intampinate
pentru textul : escape deda, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
pentru textul : claustro deEla, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deapreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
pentru textul : și morții salută dedeocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr decaractere*
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deFie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai destiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
pentru textul : nevermore deDraga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
pentru textul : Naufragiu?! deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă deși eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deEu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
Pagini