stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
o picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
Explic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
Merg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
Mulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
Iar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
Un fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
Da, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
Cât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
nu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
Hmm... Cred că sufăr de chestia asta, îmi încep poeziile bine și mă pierd pe drum... mă mai atenționa cineva pe aici... Se pare că îmi scapă ceva. La proză am mâna formată, la poezie sunt novice :)
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
am oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
Alma, respect ce faci pentru literatură - jos pălăria, ca om, mi-ai plăcut etc
şi tocmai acest fapt mă face să-ţi spun: nu-mi palce tonul tău atotştiutor, vindicativ şi degrabă dătătoriu de verdicte lapidaro-sictirite. Apoi, sincer şi serios: de ce ar trebui cineva să-ţi dea ţie explicaţii?!
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
eu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
multumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deo picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
pentru textul : în zori destiu eu pentru amandoi si e suficient (filosofia iepurelui de angora)
pentru textul : Icoane de copil dePerfect, așa rămâne! Fixăm data, apoi ne fixăm noi după ea...
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deÎmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
pentru textul : 13` deAi lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
pentru textul : dark glaze deExplic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
pentru textul : Exerciţii logice deMerg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
pentru textul : Operație pe cord deschis deMulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
pentru textul : Întunecare deDaniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
pentru textul : eine kleine musik deIar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
regret ca inaugurezi cu textul acesta pentru ca este mediocru. cam o insiruire de activitati metaforizate dar nu altceva
pentru textul : De dimineață deUn fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 1 deDa, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
Felicitări şi aici!
pentru textul : piruetă în umbra unui zmeu de hârtie deuite ce vreau, Adriana, dar poate cer prea mult:)
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
pentru textul : în ultima cameră, el deCât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
as fi asteptat sa fie mai lunga si fara sfirsitul cam melodramatic, in umila mea opinie...
pentru textul : de n luate câte două deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans deAlta fara a lui Djamal. Nu stiu daca-mi place sau nu. Dar e interesanta. Si poarta marca "Djamal". Inconfundabila.
pentru textul : Acces decum ar fi sa ramana doar prima strofa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar de"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
pentru textul : luna de faguri denu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
pentru textul : o lățime de masă deHmm... Cred că sufăr de chestia asta, îmi încep poeziile bine și mă pierd pe drum... mă mai atenționa cineva pe aici... Se pare că îmi scapă ceva. La proză am mâna formată, la poezie sunt novice :)
pentru textul : Le Singe Bleu deOvidiu, te rog sa corectezi titlul.
pentru textul : cu doina-n gând... dedraga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții deam oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
pentru textul : Your message has been sent deAlma, respect ce faci pentru literatură - jos pălăria, ca om, mi-ai plăcut etc
şi tocmai acest fapt mă face să-ţi spun: nu-mi palce tonul tău atotştiutor, vindicativ şi degrabă dătătoriu de verdicte lapidaro-sictirite. Apoi, sincer şi serios: de ce ar trebui cineva să-ţi dea ţie explicaţii?!
Puţin echilibru in afirmnaţii nu ar strica...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deSapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
pentru textul : Oglinda deeu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) dePagini