Mersi de trecere, dar pacat ca "va udati pantalonii", greseala de tipar e numa o inchipuire a ochelarilor, care filtreaza necorespunzator textele... cuvantul apăraie, dupa cum nu bine informeaza Dex-ul este " APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)"...Iar virgulele, nu cred ca sunt puse la nimereala ci eu simt ca le-am asezat exact acolo unde trebuie, unde se simte nevoia lor, caci la urma urmei iti poti da cu parerea despre multe, dar putine le puteti simti... Rog o critica serioas, cultivata, o critica la idee macar... deci haide-ti sa nu ne mai aruncam textele prin santiere, cand nu stim sa vedem ceva, ci sa probam si alti ochelari...
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
plăcut imaginea mării citind pe zid, apele dus-întors la zidul care stă neclintit. poate citi cineva pînă la capăt taina lui, viaţa lui?! şi câte perechi nu-şi vor fi desenat acolo propria inimă?!
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
Eugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Roxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
da, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
Anul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
mulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
Raman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
Eu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
dos gardenias para tí, con ellas quiero decir... azi noapte mi-ai cărat de pe undeva două flori / surîzînd împlinit de parcă mi le-ai fi adus din rai. restul nu
Aş avea câteva observaţii, dar am să mă rezum doar la aspectul pozitiv: un final foarte bun. Extins (sau restrâns) la ideatică este aproape aforistic. Şi are şi twist. Interesant, ok.
" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
să nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mersi de trecere, dar pacat ca "va udati pantalonii", greseala de tipar e numa o inchipuire a ochelarilor, care filtreaza necorespunzator textele... cuvantul apăraie, dupa cum nu bine informeaza Dex-ul este " APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)"...Iar virgulele, nu cred ca sunt puse la nimereala ci eu simt ca le-am asezat exact acolo unde trebuie, unde se simte nevoia lor, caci la urma urmei iti poti da cu parerea despre multe, dar putine le puteti simti... Rog o critica serioas, cultivata, o critica la idee macar... deci haide-ti sa nu ne mai aruncam textele prin santiere, cand nu stim sa vedem ceva, ci sa probam si alti ochelari...
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deîn vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deDorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. deși dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna deplăcut imaginea mării citind pe zid, apele dus-întors la zidul care stă neclintit. poate citi cineva pînă la capăt taina lui, viaţa lui?! şi câte perechi nu-şi vor fi desenat acolo propria inimă?!
pentru textul : nu mai mult de„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
pentru textul : Jocuri și jucători deFrumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deeste posibil sa intru in posesia acestui volum?
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deEugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Să trăim până murim!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deRoxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) demultumesc pentru promptitudine si intelegere - ma asteptam sa zboare spre mine ouale din paneras! cu zambet, Sancho
pentru textul : Paneraș cu ouă deda, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
pentru textul : arămie deAnul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
pentru textul : The State of Hermeneia demulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
pentru textul : california I deGasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
pentru textul : Te iubesc dus-întors deRaman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
pentru textul : Duel depe mine m-a cucerit versul: "de afară aud glasul copiilor vorbind o rusă dulce"
nu pot sa explic clar de ce
pentru textul : servis auto deEugen, multumesc de rezonanta! esti binevenit oricand!
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea dedar nu știu dacă ți-ar fi permis regulamentul să acorzi penițe pentru "adevăruri"... și oricum pe mine mă irită procedeeul. mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec decînd se aliniază sau cînd se suprapun?
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deȘtefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
pentru textul : recreația mare deEu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
pentru textul : Întâlnire deîmi place titlul, este deosebit. felicitări.
pentru textul : cântecul este şi el o scriere demilimetru violet
crustele arse
talpile prafuite
strigoi veritabil
porumbel schiop
viorile gatului
lat de iubire
suspin prafuit
aer vernil, etc., etc.,
nu e prea mult?
scrii rar si incerci sa impresionezi. asta e sentimentul meu, fara misto. I can be wrong, of course.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte dedos gardenias para tí, con ellas quiero decir... azi noapte mi-ai cărat de pe undeva două flori / surîzînd împlinit de parcă mi le-ai fi adus din rai. restul nu
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deUmplutură ar fi dacă s-ar repeta simbolurile sau imaginile. Îmi pare rău dar nu pot fi de acord cu tine... Cu stimă
pentru textul : osmoză deAş avea câteva observaţii, dar am să mă rezum doar la aspectul pozitiv: un final foarte bun. Extins (sau restrâns) la ideatică este aproape aforistic. Şi are şi twist. Interesant, ok.
pentru textul : too little too late dealma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice
pentru textul : imaginar de" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
pentru textul : verificări desă nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
...mulțumesc Virgil. știi că orice trecere a ta mă bucură! cu drag, paul
pentru textul : asfaltul cărților cu artere dePagini