ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
descopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Excelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
nu cred, francisc! nu cred ca Hegel a scris ceea ce tu infierezi mai sus. nu cred ca Hegel sa fi fost atat de idiot sa ma copieze pe mine si nici vice-versa. aduci niste traduceri de nu stiu de pe unde si le grupezi intr-un com crezand ca ma vei bulversa. nu l-am citit niciodata, absolut niciodata pe Georg Wilhelm Friedrich Hegel. daca va fi vreodata sa citez ceva sau sa ma folosesc de un izvor de gandire, va fi Scriptura, sola Scriptura. fii pe pace, francisc, nicodem e mult prea inteligent sa se cloneze intr-un șobolan mizerabil.
Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
oh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
Am ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia? R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia? R: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
Cinstit va spun ca lithera nu are nicio legatura cu asta, eu v-am mentionat ca sa stiti am considerat just sa fac asta, iar eu nu mi-am "tras site" cum se exprima Virgil ca la usa cortului. Insa va rog sa imi ingaduiti sa rad de voi oricat de multi si de aparent uniti ati fi voi. Cand va strangeti laolalta va asemanati cu o turma si imi pare rau ca aa, oi fiind, va indepartati de la text complet si sunteti chiar voi cei care incalcati Regulamentul site-ului. Stiu ca va place sa atacati persoana lui bobadil, iar mie imi place sa va vad cum faceti bulbuci la gura. Eu am folosit un limbaj prea colorat dar m-am referit in principal la text. (Ca il ating pe Paul de cate ori il prind, asta e intre mine si el, nu am cum sa ma abtin si se pare ca nici el) In rest parerea mea ramane ca acesta este un text slab, un fel de manea cu pretentii de literatura. Va salut cu fair-play ceea ce mi-as dori si din partea adunaturii voastre.
andu, bun ca-i bun ;)). cat despre vizuala, poema e undeva pe un blog perosnal "ajutata" de o poza. nu m-am gandit s-o pun si aici si, daca a apucat fara, las' ca merge si-asa :) zic ca e destul descriptiv, cum ai remarcat si tu. multumesc pentru comentariu.
...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
multumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
well, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
Un text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
nu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
eu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
Ok, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală dedescopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
La final mă refer. Super folosită "cochilia timpului" și prea multe cuvinte pentru " același clișeu".
pentru textul : interior de ceață 2 deExcelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
pentru textul : țigară cu fum de caise dee minunat acest text
pentru textul : O, domnule Bartleby! deîmi dă o senzaţie linişte
...
şi de fiecare dată când îl citesc
parcă ar fi prima dată
am făcut din nou niște modificări. mulțumesc pentru observații
pentru textul : oameni și pietre denu cred, francisc! nu cred ca Hegel a scris ceea ce tu infierezi mai sus. nu cred ca Hegel sa fi fost atat de idiot sa ma copieze pe mine si nici vice-versa. aduci niste traduceri de nu stiu de pe unde si le grupezi intr-un com crezand ca ma vei bulversa. nu l-am citit niciodata, absolut niciodata pe Georg Wilhelm Friedrich Hegel. daca va fi vreodata sa citez ceva sau sa ma folosesc de un izvor de gandire, va fi Scriptura, sola Scriptura. fii pe pace, francisc, nicodem e mult prea inteligent sa se cloneze intr-un șobolan mizerabil.
pentru textul : tăceri deSilueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
pentru textul : Piața norilor deoh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
pentru textul : cacofonia sentimentelor deAm ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre dedin cauza urmatoarelor versuri nu mai cred nimic din rest, cu atat mai putin finalul...
pentru textul : here comes that rainbow again de"scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota"
Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia?
R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deR: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
Cinstit va spun ca lithera nu are nicio legatura cu asta, eu v-am mentionat ca sa stiti am considerat just sa fac asta, iar eu nu mi-am "tras site" cum se exprima Virgil ca la usa cortului. Insa va rog sa imi ingaduiti sa rad de voi oricat de multi si de aparent uniti ati fi voi. Cand va strangeti laolalta va asemanati cu o turma si imi pare rau ca aa, oi fiind, va indepartati de la text complet si sunteti chiar voi cei care incalcati Regulamentul site-ului. Stiu ca va place sa atacati persoana lui bobadil, iar mie imi place sa va vad cum faceti bulbuci la gura. Eu am folosit un limbaj prea colorat dar m-am referit in principal la text. (Ca il ating pe Paul de cate ori il prind, asta e intre mine si el, nu am cum sa ma abtin si se pare ca nici el) In rest parerea mea ramane ca acesta este un text slab, un fel de manea cu pretentii de literatura. Va salut cu fair-play ceea ce mi-as dori si din partea adunaturii voastre.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deandu, bun ca-i bun ;)). cat despre vizuala, poema e undeva pe un blog perosnal "ajutata" de o poza. nu m-am gandit s-o pun si aici si, daca a apucat fara, las' ca merge si-asa :) zic ca e destul descriptiv, cum ai remarcat si tu. multumesc pentru comentariu.
pentru textul : incoruptibil de...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deAlma, iti multumesc pentru parere. Nu stiu... cred ca am dorit aceasta frantura, aceasta ruptura din dureros.
pentru textul : madame deMultumesc, Virgil, pentru opinia ta.
pentru textul : Scoica dede ce nu folosești HCODE pentru imagine?
pentru textul : criptografii demultumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
pentru textul : Altfel de utopie cu tarif normal dewell, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
pentru textul : l’absente deUn text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
pentru textul : Sonet 147 deAlexandru Ioan Despina, nu ştiu de ce ştiam că te-ai retras de pe site... So, felicitări atât pentru premiul acesta, cât şi pentru altele de curând!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte demi se par reușite strofele 3 și 4
pentru textul : ranfluare denu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
de corectat "casnicia".
pentru textul : Misterul cuplului perfect deeu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pentru textul : emindoină depur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
felicitări, Adrian! ...cu regretul că am ratat face to face-ul...
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci decâteva greşeli de tipar (cum ar fi oglindit-n apăraie = oglindită-n pâraie), virgule puse aiurea. un text de şantier şi poate nici acolo.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II deEu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deOk, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
pentru textul : Doar femeie dePagini