text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
Dumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
acesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
m-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
O zi excelentă şi multă inspiraţie.
Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
Bun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
Domnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
Vă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
ce înseamnă să fii ernest
era un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
alina, in locul lui andu, la fel, ai fi ales acel text care s-ar fi potrivit mai bine cu respectivul concurs. adevarat, si mie mi a placut mai mult textul lui vlad iar literar vorbind este mai bun. insa cred ca cel al mayei s-a pliat mai mult pe cerinta lui andu, pe textul lui. de aceea, alegerea lui andu, din acest punct de vedere, mi se pare indreptatita. eu astept de la tine un concurs, la care cu siguranta voi fi prezent
adriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
este riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
Un poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
Francisc, nici eu nu știu ce vreau să fac, nici ce mi-a venit cu scrisul, eu sper că nu e decît o etapă trecătoare. Existența mea burgheză, mulțumitoare pînă în final, nu ar fi justificat necesitatea unei astfel de evadări. Dar ce să fac dacă văd și cînd am ochii închiși și dacă mă doare și sub anestezie? Mi-a fost mult mai ușor să dezbat subiecte din alte domenii de specialitate, mult mai aride, decît să spun ceea ce simt și ceea ce cred despre tot ce mă înconjoară. În concluzie, nu știu dacă voi avea parte de o carieră de scriitor și nu sînt convinsă că îmi doresc neapărat acest lucru, dar îți mulțumesc pentru bunăvoința de a mă fi citit și sper să ne mai auzim.
wow...ma apuc imediat de corectura.
Si multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
Text slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
Gorune, intalnirile chiar vor fi, si eu le astept. Mai dureaza vreo trei luni, pana la sfarsitul anului transformarea in ceea ce ma priveste. De fapt, exact ca in Caragiale, nu se schimba nimic ci doar pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Asa ca sofismele noastre vor trebui sa mai astepte putin. Ca si Firica, de altfel. Ma rog, intretimp el face niste chestii gustoase care se cheama ciorbe, fripturi, vanat... prietenii stiu de ce. Dar nu stiu de ce cred ca nici tu m-ai lasa sa mor de foame, Gorune? Andu
cu o întreită bucurie am urcat şi eu pe cărarea acestui poem "pe vârful muntelui meu /se rotesc egrete albe/
ca răsăriturile din poemul tău", şi atât mesajul cât şi textul, în ansamblul său, m-au cucerit. am totuşi o singură nedumerire. Pe final, "doar două flori îmi îngădui/pentru egretele negre", îmi creează impresia unei opţiuni deliberate, nepotrivite în context. dacă florile pt egretele negre erau smulse împotriva voinţei, ar fi fost, din punctul meu de vedere, mai logic.
chiar şi cu această nedumerire, un poem cuceritor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
pentru textul : Binaritate & PoMo deDumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
pentru textul : Dumnezeu de/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama deacesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deUn poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land dem-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
pentru textul : Rectiliniu deO zi excelentă şi multă inspiraţie.
atunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate deImi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deBun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
pentru textul : orhan deDomnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
pentru textul : un drum spre casă deVă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
ce înseamnă să fii ernest
pentru textul : plată deera un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
Mai adaug pentru cei care nu au avut cartea in mana: este o adevarata placere estetica; atat design-ul, cat si realizarea tipariturii
pentru textul : Inseparabila dezordine deo respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
pentru textul : peisaj cu hieroglifă dealina, in locul lui andu, la fel, ai fi ales acel text care s-ar fi potrivit mai bine cu respectivul concurs. adevarat, si mie mi a placut mai mult textul lui vlad iar literar vorbind este mai bun. insa cred ca cel al mayei s-a pliat mai mult pe cerinta lui andu, pe textul lui. de aceea, alegerea lui andu, din acest punct de vedere, mi se pare indreptatita. eu astept de la tine un concurs, la care cu siguranta voi fi prezent
pentru textul : feng shui în lucernă deadriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deeste riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
pentru textul : jump deUn poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deFrancisc, nici eu nu știu ce vreau să fac, nici ce mi-a venit cu scrisul, eu sper că nu e decît o etapă trecătoare. Existența mea burgheză, mulțumitoare pînă în final, nu ar fi justificat necesitatea unei astfel de evadări. Dar ce să fac dacă văd și cînd am ochii închiși și dacă mă doare și sub anestezie? Mi-a fost mult mai ușor să dezbat subiecte din alte domenii de specialitate, mult mai aride, decît să spun ceea ce simt și ceea ce cred despre tot ce mă înconjoară. În concluzie, nu știu dacă voi avea parte de o carieră de scriitor și nu sînt convinsă că îmi doresc neapărat acest lucru, dar îți mulțumesc pentru bunăvoința de a mă fi citit și sper să ne mai auzim.
pentru textul : Orez cu apă dulce dewow...ma apuc imediat de corectura.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSi multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
ba da. a trăit o mare parte din viață într-un cartier evreesc al amsterdamului și a fost fascinat de cultura iudaică.
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deContextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. demultam actaeon negrule, sa ne auzim sanatosi!
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deText slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deacum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei de..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
pentru textul : nu căuta aici poezie deGăsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia de...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deau fost şi ani în care construiam democraţia
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! dedoar cu ciocanul şi mistria
consider aşadar că datul la lopată
e doar un salt calitativ şi nu o pată
Gorune, intalnirile chiar vor fi, si eu le astept. Mai dureaza vreo trei luni, pana la sfarsitul anului transformarea in ceea ce ma priveste. De fapt, exact ca in Caragiale, nu se schimba nimic ci doar pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Asa ca sofismele noastre vor trebui sa mai astepte putin. Ca si Firica, de altfel. Ma rog, intretimp el face niste chestii gustoase care se cheama ciorbe, fripturi, vanat... prietenii stiu de ce. Dar nu stiu de ce cred ca nici tu m-ai lasa sa mor de foame, Gorune? Andu
pentru textul : Axis Mundi decu o întreită bucurie am urcat şi eu pe cărarea acestui poem "pe vârful muntelui meu /se rotesc egrete albe/
ca răsăriturile din poemul tău", şi atât mesajul cât şi textul, în ansamblul său, m-au cucerit. am totuşi o singură nedumerire. Pe final, "doar două flori îmi îngădui/pentru egretele negre", îmi creează impresia unei opţiuni deliberate, nepotrivite în context. dacă florile pt egretele negre erau smulse împotriva voinţei, ar fi fost, din punctul meu de vedere, mai logic.
chiar şi cu această nedumerire, un poem cuceritor.
pentru textul : Adonai – întreită mirare dePagini