"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
Virgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre ,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp. Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
Sit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
Erika, oricit de placut ar suna versurile de mai sus, ele nu sint haiku. Exista carti si pe hirtie si locuri online unde te poti documenta cu privire la ce inseamna de fapt haiku. O simpla respectare mecanica a unei reguli formale nu face dintr-un text haiku. As vrea cei care se pricep mai bine sa elaboreze. Daca nu, atunci ma voi stradui sa gasesc eu niste link-uri la unele locuri unde poti citi ce inseamna de fapt haiku si filozofia din spatele scrierii japoneze Textul poate fi incadrat doar ca poezie scurta eventual.
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
Cum poti sa scrii un text ca "Exercitii logice" si, in acelasi timp, sa produci proza buna (ca asta)? Chia ca "nu stii ce esti" si trebuie sa fi "pusa in carantina"!
Adrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
din momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
La Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
um poem simplu si frumos.notez cu maxim, desi as avea doua mici rezerve : "mecca fluturilor" ,putin fortat spre un dublu figurativ ( ideal si al fluturilor) si "zi albastra" putin banal. în rest, remarc strofa a doua si mai ales "umărul îi miroase a singurătate". Cele bune.
Foarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
Maestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
"Licurici, licurici", eu zic să te duci la ea. Nu de alta, dar jocul în care ți-ai adus personajele mai cu voie, mai fără voie, nu-i așa simplu cum pare, că doar deh, copiii din ziua de azi ne sunt mai deștepți decât cei care am fost noi acum nu spunem cât timp, așa că trebuie să ne ancorăm bine în atemporal și aspațial (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai) și să vedem care pe care joacă. Interesant experiment, nu spun că m-am hotărât încă asupra rezultatului, dar este sigur unul care atrage atenția. Nu spun să-i dai înainte, că iar îmi aduc aminte de miorița căreia gura nu-i tăcea. Aaa... dacă aici nu sunt ceva trimiteri la Stardust eu promit să mănânc următoarea stea căzătoare, cu condiția să nu muște ea prima. Enchanted, Sapphire.
Ani, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Ai doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ascuns între oameni destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & deAsta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
pentru textul : inaplicabil deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deVirgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre ,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp. Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
pentru textul : Vis cu genele întredeschise deam schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
multumesc frumos Virgil de apreciere, comentariul tău a venit cu soarele în dimineaţă. mă bucur şi eu mult, ca un copil.
pentru textul : ne trezim într-un pat decu drag
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deTrebuie să remarc şi eu naturaleţea, veridicitatea dialogului. Şi isteţimea populară din final.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia dese spune despre cineva care a murit... deci eu tot cred că este vorba despre vladimir ilici lenin !
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deSit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deErika, oricit de placut ar suna versurile de mai sus, ele nu sint haiku. Exista carti si pe hirtie si locuri online unde te poti documenta cu privire la ce inseamna de fapt haiku. O simpla respectare mecanica a unei reguli formale nu face dintr-un text haiku. As vrea cei care se pricep mai bine sa elaboreze. Daca nu, atunci ma voi stradui sa gasesc eu niste link-uri la unele locuri unde poti citi ce inseamna de fapt haiku si filozofia din spatele scrierii japoneze Textul poate fi incadrat doar ca poezie scurta eventual.
pentru textul : Geneză de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deCum poti sa scrii un text ca "Exercitii logice" si, in acelasi timp, sa produci proza buna (ca asta)? Chia ca "nu stii ce esti" si trebuie sa fi "pusa in carantina"!
pentru textul : Medicină (legală) deAdrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de"să mă scald în iluzia deşarte - ? Poate deşartă...
"din gura Statuii libertăţii - dacă ai ales să foloseşti majusculă la "statuia", se cere să foloseşti şi la "libertăţii"
"dar, in sfarsit, un text fara greseli de tastare! ura!" (Sancho Panza) - se pare că te-ai grăbit, Adriana...
pentru textul : nimicul dedin momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deLa Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
um poem simplu si frumos.notez cu maxim, desi as avea doua mici rezerve : "mecca fluturilor" ,putin fortat spre un dublu figurativ ( ideal si al fluturilor) si "zi albastra" putin banal. în rest, remarc strofa a doua si mai ales "umărul îi miroase a singurătate". Cele bune.
pentru textul : mecca fluturilor deFoarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
pentru textul : Din casa bunicilor deMaestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) de"Licurici, licurici", eu zic să te duci la ea. Nu de alta, dar jocul în care ți-ai adus personajele mai cu voie, mai fără voie, nu-i așa simplu cum pare, că doar deh, copiii din ziua de azi ne sunt mai deștepți decât cei care am fost noi acum nu spunem cât timp, așa că trebuie să ne ancorăm bine în atemporal și aspațial (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai) și să vedem care pe care joacă. Interesant experiment, nu spun că m-am hotărât încă asupra rezultatului, dar este sigur unul care atrage atenția. Nu spun să-i dai înainte, că iar îmi aduc aminte de miorița căreia gura nu-i tăcea. Aaa... dacă aici nu sunt ceva trimiteri la Stardust eu promit să mănânc următoarea stea căzătoare, cu condiția să nu muște ea prima. Enchanted, Sapphire.
pentru textul : a căzut o stea deCălin, titlul tău merită o poezie pe măsură! Ce mai stai?:) cu sympatheia, yester
pentru textul : Colecționarul de ape deAni, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
pentru textul : dor de vis de mamă degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită demda. cam brusc finalul. in rest, o gargară destul de reusita
pentru textul : dintele de lapte dehialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deincep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
pentru textul : Eu de"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
pentru textul : ghemuire III denu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Ai doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
pentru textul : Gena balanței dePagini