Asa cred si eu, primele 2 versuri, precum si finalul, n-au nici o legatura cu strofa de mijloc, nereusita, de altfel si la care poti renunta si vezi tu ce pui in loc.
Marea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
înşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
mai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
yester, mi-ai făcut ziua! încă puțin și uit că e sesiune. :) Textul e rezultatul modalității mele preferate de a scrie, dintr-o bucată (suprimă timpii de cenzură) recitind doar la sfîrșit ca să corectez greșelile, să adaug diacritice, să mai schimb cîte un cuvînt, plicticoșenii de genul ăsta. Din cauza asta, dar și pentru că am considerat mereu hermeneia ca fiind cel mai strict dintre site-urile pe care activez, cu cele mai înalte pretenții... aprecierea ta nu poate decît să mă bucure enorm.
mulţumesc frumos. era greşită forma. am modificat. mă bucur dacă au fost momente în corpul textului care au reţinut atentia dvs. nu ştiu nici cât de dur nici cât de inestetic este textul dar este cu siguranţă altceva pentru mine cel puţin.
vă mai aştept. noapte bună
...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
dragul meu, nu stiu cine a fost amenintat dar te asigur ca nu de catre mine. eu nu sint aici protectorul nimanui in mod special. singurul lucru care ma preocupa, chiar si la ora asta tirzie de noapte cind lucrez la maruntaiele site-ului, este buna functionare a lui care implica faptul ca fiecare membru hermeneia sa se simta respectat, responsabil si relaxat. Nimeni nu este obligat sa vina sau sa stea pe Hermeneia cu de-a sila. Dar nimeni nu cred ca are dreptul ca hartuiasca si/sau ameninte pe nimeni. Nu ma simt obligat sa iti oder vreun argument de vreme ce in mod repetat ai dovedit o lipsa semnificativa de respect fata de site si membrii lui. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns aici dar te asigur ca daca unii membrii Hermeneia sint obositi deja este din cauza comportamentului tau si nu a incercarilor mele de a calma situatia. Cred ca iti fac un serviciu suspendindu-ti contul pentru a te proteja de tine insuti si de eventualele iesiri pe care vad ca nu ti le mai poti controla.
Cristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
Sorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
Andu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
ultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
memoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
lucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
Cristi Vasiliu, uimit de cate ori găsesc altceva, întrucât te recunosc ca "omul cu sonetul". E de bine! Constat că reușești diferite forme poetice și proză deopotrivă. Nimic, însă, nu-ți iese ca sonetul. Cris
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Astăzi (și asta poate suna a capriciu și pentru asta îmi cer scuze) nu am pretenții. Pacificul a fost nu sublim, a fost fantastic de frumos așa că nu mai am alte pretenții. Textul de față este un risc asumat. Multumesc pentru trecere si apreciere Ionuț Caragea. Aleena, nu știu, nu sînt chiar așa de convins ca tine că am scris bine în ultima vreme. Eu unul nu sînt satisfăcut. Și sînt convins că sînt critici de-ai mei care nu m-ar contrazice acum. Dar asta nu înseamnă că nu sînt și oameni ca tine care rezonează cu ultimele mele texte mai mult ca de obicei. Dilema textului este alegerea mea. Asta mai ales în contextul în care într-unul din textele mele de mai demult am regretat că am fost prea „evident”. Și da, răspunsul se află în subtitlu, dar și acela trebuie identificat în contextul lui literar pentru că altfel dilema pe care ai început să o observi nu face decît să continuie. Mulțumesc pentru apreciere.
ce vremuri doamne... flower power! Continui sa cred ca scopul unui site de literatura asa cum este Hermeneia este sa gazduiasca cu osebire creatiile live si on-line ale membrilor sai. OK, recunosc eu am pe lithera un proiect de biblioteca si sper ca in masura in care voi fi in stare sa-l finalizez acesta va permite postarea de opere integrale, volume in forma lor grafica originala plus lectura lor ca pe o carte... insa nu stiu cand si daca asta va fi disponibila membrilor lithera. Aici insa, dincolo de placerea lecturii unui astfel de text care exista, desigur la fel cum istoria va ramane mereu singura noastra sursa de aflare a adevarului despre ce a fost sau nu intamplat, imi doresc sa citesc texte noi, proaspete si cel putin in ceea ce ma priveste ma straduiesc asa sa fie. Despre text, e ok dar chiar nu imi spune nimic... rime fortate si clisee la tot pasul, nu ma obosesc sa le citez. Dar asta e, cu totii am fost naivi candva... Manolescu Gorun insa se intampla ca a evoluat mult intretimp, de la ultima glaciatiune incoace adica. Andu
poemul tau este ca o absolventa de liceu care se duce la balul de absolvire in rochie de dantela si cizme de cauciuc. este epatant si inedit. cu alte cuvinte... "altfel" de ce se poate citi mai peste tot. imi place aceasta indrazneala data de je m'en fiche-ism. cand nu tii cu tot dinadinsul sa iasa, iese bine, de cele mai multe ori. cam atat
Tot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
Desprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asa cred si eu, primele 2 versuri, precum si finalul, n-au nici o legatura cu strofa de mijloc, nereusita, de altfel si la care poti renunta si vezi tu ce pui in loc.
pentru textul : noapte de pământ ars de- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu deMarea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
pentru textul : Culori dede la mine, fără număr, fără număr...
pentru textul : octopus deînşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
pentru textul : museum / hd demai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
yester, mi-ai făcut ziua! încă puțin și uit că e sesiune. :) Textul e rezultatul modalității mele preferate de a scrie, dintr-o bucată (suprimă timpii de cenzură) recitind doar la sfîrșit ca să corectez greșelile, să adaug diacritice, să mai schimb cîte un cuvînt, plicticoșenii de genul ăsta. Din cauza asta, dar și pentru că am considerat mereu hermeneia ca fiind cel mai strict dintre site-urile pe care activez, cu cele mai înalte pretenții... aprecierea ta nu poate decît să mă bucure enorm.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți demulţumesc frumos. era greşită forma. am modificat. mă bucur dacă au fost momente în corpul textului care au reţinut atentia dvs. nu ştiu nici cât de dur nici cât de inestetic este textul dar este cu siguranţă altceva pentru mine cel puţin.
pentru textul : Black jack devă mai aştept. noapte bună
...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
pentru textul : Totul despre Mine detagurile astea funcționează vreodată?
pentru textul : angoase&fisuri deintra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
pentru textul : I saw you in the wild dedragul meu, nu stiu cine a fost amenintat dar te asigur ca nu de catre mine. eu nu sint aici protectorul nimanui in mod special. singurul lucru care ma preocupa, chiar si la ora asta tirzie de noapte cind lucrez la maruntaiele site-ului, este buna functionare a lui care implica faptul ca fiecare membru hermeneia sa se simta respectat, responsabil si relaxat. Nimeni nu este obligat sa vina sau sa stea pe Hermeneia cu de-a sila. Dar nimeni nu cred ca are dreptul ca hartuiasca si/sau ameninte pe nimeni. Nu ma simt obligat sa iti oder vreun argument de vreme ce in mod repetat ai dovedit o lipsa semnificativa de respect fata de site si membrii lui. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns aici dar te asigur ca daca unii membrii Hermeneia sint obositi deja este din cauza comportamentului tau si nu a incercarilor mele de a calma situatia. Cred ca iti fac un serviciu suspendindu-ti contul pentru a te proteja de tine insuti si de eventualele iesiri pe care vad ca nu ti le mai poti controla.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deAi interpretat greșit intenția mea de marketing și de promovare. I-am dat emailul, o sa îți scrie personal. Pentru a se evita colțurile.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deCristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
pentru textul : spring roll deSorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
pentru textul : Șarpele Midgardului de:)) cu riscul de a comite un offtopic, spun că dialogul (sper să fie dialog, până la urmă) dintre Magistrul Sixtus și Babodil e delicios!
Domnilor, stau și eu pe-aici, să vă aduc câte un pahar cu apă rece, între două „șirul de invective”. :)
Andu, bine te-ai reîntors! (mă grădesc să-ți uzez asta înainte de a mă face să regret urarea...)
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deFelicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi demy favourite
pentru textul : My Baby Ballade deAndu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? deAm reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
pentru textul : Amantă spirituală deNu l-am mai reprodus...
Dintr-un motiv sau altul apar de doua ori la "utilizatori prezenti"
În acest moment sunt 3 membri și 8 vizitatori online.
Utilizatori prezenți
hialin
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dehialin
Sofia Sinca
primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
pentru textul : Cu ochii închiși deultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
memoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
pentru textul : septicemia memoriei delucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
pentru textul : f e s t i n deCristi Vasiliu, uimit de cate ori găsesc altceva, întrucât te recunosc ca "omul cu sonetul". E de bine! Constat că reușești diferite forme poetice și proză deopotrivă. Nimic, însă, nu-ți iese ca sonetul. Cris
pentru textul : Săptămâna… deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deIn locul asta au cam de toate - m-am gandit ca locul este aici, lumea
oameni impaiati in pozitii fericite - a trai autentic presupune, cred, mai mult decat a fi fericit
barbatul, bunicile, nepotii lor - o livada cu visini care ne scutura pe toti
ma privesc de sus - o pb de perspectiva, dublata de una a sincronicitatii
deja traisem - cand viata si noi impreuna cu ea stim asa cum spune Maria (Rainer Maria)
pentru textul : Dum vita est de"si stii deodata/aceasta a fost"
Astăzi (și asta poate suna a capriciu și pentru asta îmi cer scuze) nu am pretenții. Pacificul a fost nu sublim, a fost fantastic de frumos așa că nu mai am alte pretenții. Textul de față este un risc asumat. Multumesc pentru trecere si apreciere Ionuț Caragea. Aleena, nu știu, nu sînt chiar așa de convins ca tine că am scris bine în ultima vreme. Eu unul nu sînt satisfăcut. Și sînt convins că sînt critici de-ai mei care nu m-ar contrazice acum. Dar asta nu înseamnă că nu sînt și oameni ca tine care rezonează cu ultimele mele texte mai mult ca de obicei. Dilema textului este alegerea mea. Asta mai ales în contextul în care într-unul din textele mele de mai demult am regretat că am fost prea „evident”. Și da, răspunsul se află în subtitlu, dar și acela trebuie identificat în contextul lui literar pentru că altfel dilema pe care ai început să o observi nu face decît să continuie. Mulțumesc pentru apreciere.
pentru textul : despre ea dece vremuri doamne... flower power! Continui sa cred ca scopul unui site de literatura asa cum este Hermeneia este sa gazduiasca cu osebire creatiile live si on-line ale membrilor sai. OK, recunosc eu am pe lithera un proiect de biblioteca si sper ca in masura in care voi fi in stare sa-l finalizez acesta va permite postarea de opere integrale, volume in forma lor grafica originala plus lectura lor ca pe o carte... insa nu stiu cand si daca asta va fi disponibila membrilor lithera. Aici insa, dincolo de placerea lecturii unui astfel de text care exista, desigur la fel cum istoria va ramane mereu singura noastra sursa de aflare a adevarului despre ce a fost sau nu intamplat, imi doresc sa citesc texte noi, proaspete si cel putin in ceea ce ma priveste ma straduiesc asa sa fie. Despre text, e ok dar chiar nu imi spune nimic... rime fortate si clisee la tot pasul, nu ma obosesc sa le citez. Dar asta e, cu totii am fost naivi candva... Manolescu Gorun insa se intampla ca a evoluat mult intretimp, de la ultima glaciatiune incoace adica. Andu
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) depoemul tau este ca o absolventa de liceu care se duce la balul de absolvire in rochie de dantela si cizme de cauciuc. este epatant si inedit. cu alte cuvinte... "altfel" de ce se poate citi mai peste tot. imi place aceasta indrazneala data de je m'en fiche-ism. cand nu tii cu tot dinadinsul sa iasa, iese bine, de cele mai multe ori. cam atat
pentru textul : blogbadil deTot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deDesprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
Pagini