Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
...când să-i fie mai adancă profunzimea prima sau a doua oară... :) '' aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ '', strofa care-mi place cel mai mult, din care primul vers '' aburul feminin al plantelor '' îmi sună nou având în același timp un miros cunoscut. Îmi place poezia, fabius
Adriana Lisandru bine ai venit! aduci cu tine un nou suflu în poezie și acest fapt te limpezește în locul meritat ce te așteaptă în Marele Labirint. am subliniat câteva metafore deosebite: "și auzeam auzeam auzeam repetat aceiași batere ritmică simultană roțile spuneau mai toți nu îmi ziceam sunt inimi toți călătorii aceștia iubesc" "(îndrăgostită, firește, abia desfăcută din mângâierile lui ca dintr-o a doua placentă)" textul are un final sensibil, de mare forță lirică: "sunt ceva ani de când nu mai pot asculta alte trenuri aud în schimb tot mai clar cum îmi vorbesc bunicii prin iarbă și frunze prin ploi și tot plec și nu se găsește nimeni să spună opriți odată vagoanele astea aici e o gară o haltă sau măcar un macaz nu trage nimeni semnalul de alarmă în câmp." așa cum stai prin gările Sufletului, așteptând mereu alte trenuri, ai ceva dintr-o altă nostalgie, altă reverberație. te voi mai citi.
cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
multumesc pentru corecturi. din pacate nu le pot face pt. ca plec intr-o plimbare la montreal via toronto. lipsesc 14 zile. le voi face la intoarcere. cred ca mai sunt si altele. multumesc si pt. apreciere.
textul acesta este superb prin faptul că reușește să nu se ia în serios. îmi amintește de stilul picturilor lui chagall. chiar dacă are unele defecte de exprimare sau de folosire a timpului verbelor, și aceste stîngăcii au farmecul lor. un text care te fură și te transportă ca un fel de basm modern. un text chiar reușit după părerea mea. singura mea rezervă este pentru acest titlu pseudo-șoholovian.
textul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
o modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
multumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
ultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
Stefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!
Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.
hecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
ma copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
acest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
virgile, absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul! daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. ...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj. lauda tie.
mă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
vei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
pentru textul : Pământul de mijloc de...când să-i fie mai adancă profunzimea prima sau a doua oară... :) '' aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ '', strofa care-mi place cel mai mult, din care primul vers '' aburul feminin al plantelor '' îmi sună nou având în același timp un miros cunoscut. Îmi place poezia, fabius
pentru textul : querida deAdriana Lisandru bine ai venit! aduci cu tine un nou suflu în poezie și acest fapt te limpezește în locul meritat ce te așteaptă în Marele Labirint. am subliniat câteva metafore deosebite: "și auzeam auzeam auzeam repetat aceiași batere ritmică simultană roțile spuneau mai toți nu îmi ziceam sunt inimi toți călătorii aceștia iubesc" "(îndrăgostită, firește, abia desfăcută din mângâierile lui ca dintr-o a doua placentă)" textul are un final sensibil, de mare forță lirică: "sunt ceva ani de când nu mai pot asculta alte trenuri aud în schimb tot mai clar cum îmi vorbesc bunicii prin iarbă și frunze prin ploi și tot plec și nu se găsește nimeni să spună opriți odată vagoanele astea aici e o gară o haltă sau măcar un macaz nu trage nimeni semnalul de alarmă în câmp." așa cum stai prin gările Sufletului, așteptând mereu alte trenuri, ai ceva dintr-o altă nostalgie, altă reverberație. te voi mai citi.
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deerata: câți oameni se pot simți oare liberi în matca lor?
pentru textul : perdera decîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
părerea mea.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu depaul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
pentru textul : recreația mare demultumesc pentru corecturi. din pacate nu le pot face pt. ca plec intr-o plimbare la montreal via toronto. lipsesc 14 zile. le voi face la intoarcere. cred ca mai sunt si altele. multumesc si pt. apreciere.
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță detextul acesta este superb prin faptul că reușește să nu se ia în serios. îmi amintește de stilul picturilor lui chagall. chiar dacă are unele defecte de exprimare sau de folosire a timpului verbelor, și aceste stîngăcii au farmecul lor. un text care te fură și te transportă ca un fel de basm modern. un text chiar reușit după părerea mea. singura mea rezervă este pentru acest titlu pseudo-șoholovian.
pentru textul : Pe Volga liniştită detextul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
pentru textul : și cînd mi-e somn deo modestă variantă personală: iarnă pe străzile Iașului, îl căutăm pe Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă încep să râd tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate iarna începe să ningă pe Moldova noi înghețăm pe străzi anii ne ajung din urmă Dumnezeu continuă să fie doar o particulă și undeva se aude Bach plecăm așa cum pleacă toți din țara asta să îl caute pe Dumnezeu în altă parte, de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea în Dumnezeul-păpușă de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei tu ce ai vrea, eu eu vreau ca într-o zi Domnul Pa să vină
pentru textul : cu dumnezeu, pe aici deLegat de youtube, cred că clipul, dacă e inserat în pagină, se admite. Link să nu fie. Dar nu sunt sigur. Virgil ştie mai bine, poate ne va lumina...
pentru textul : Cantata în mi minor demultumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
pentru textul : Odată I deda. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
parerea mea.
pentru textul : pregătim laș o scăpare-n scenariu deVirgil... multumesc pentru cuvinte. E bine cand faci pe cineva sa zambeasca.
pentru textul : ea deStefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!
Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.
pentru textul : broşură de la martori dehecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dedespre limbă, totul este lapte şi miere. uneori, şi poezie.
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii demulţumesc pentru intervenţia asta cu... dinţi. (ca să mă păstrez în ludic...)
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian desuper faină, m-a cucerit strofa asta:
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
pentru textul : vals pentru masha deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
pentru textul : văd cireși de smoală dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut demi-a amintit de Sorescu(La Lilieci). un text relaxant. merita pus in scena.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deîmi place francheţea comului tău şi dibăcia cu care izbuteşti să transpui textul cu plusurile şi minusurile lui. mulţumesc.
pentru textul : se ia prin copy-paste destilul acesta telegrafic
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu dema copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
pentru textul : Cuvântul-cheie deacest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
virgile, absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul! daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. ...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj. lauda tie.
pentru textul : hermeneia 2.0 demă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
pentru textul : poezie pe pătura aspră a unui paznic de noapte devei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
Pagini