perfect, Alma, e o problema de incadrare de text, pentru ca e un "text". argumentele privind cit de "porcarie" este sau nu, practic nu le-am observat. dar asta e o problema de Regulament. ...cit despre Trusesti s.a., e frumos, il tin minte din copilarie...mai bine poate decit altii.

Nu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?

Mulţumesc de oprire!

Raul

nu știu cum a fost original textul (și nici nu știu dacă a fost schimbat) dar mi-ar fi plăcut mai mult dacă (așa cum este acum) primul vers ar fi fost titlul iar titlul ar fi luat locul primului vers

Virgil, de asta mă aflu pe Hermeneia. Să mai învăț câte ceva. Să văd "scriitura" mea la ce nivel este. E mai greu să văd deficiențele la propriul text, decât la altele care nu-mi aparțin. Cu siguranță că voi mai șlefui textul. De citit, citesc destul de mult ceea ce se scrie acum și asta mă ajută. Dar, după cum spuneai, mai e cale lungă până la o exprimare de elită. Mulțumesc de trecere.

Vă aşteptăm cu drag!
Într-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!

Mulțumesc de trecere, Elia. Mai scriu și eu cât mai pot:) Cu drag, tincuta

Adriana, am făcut o mică modificare, pentru ca delicatețea si frumusețea versurilor tale să nu fie umbrite. mulțumesc pentru vizită.

1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.

eu propun sa nu fim mai catolici decat Papa...:) cel putin, am putea incerca, nu?

mulțumesc frumos pentru comentariu, mă bucur mult că v-a plăcut!
vă mai aștept!

1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.

Ioana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia.

„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.

Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!

Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?

eu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...