Emil, cred că trebuie să acorzi aceeași atitudine decentă și unui text poetic și unuia în proză. Am mai vorbit de granițele iluzorii dintre ele... Spui că nu dai importanță textelor tale, atunci eu, omul simplu, de ce te-aș mai citi? Lea, nu înțeleg de ce vii cu tonul ăsta, dacă ai descoperit, ceva spune frumos. Poate ai descoperit ceva ce alții n-au văzut, sau au uitat de amănuntul ăsta până-n finalul comentariului lor.
Ingenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
Un poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
"mai”(asa, ca din caruta cu Blanca, ca doar ne “musca”, democratic, rural, acelasi fan) actaeoane, daca ai fi citit cu atentie primul meu raspuns ai fi avut motiv de si mai mare inveselire, fara (de)testari inutile, intrucat strofele pe care ti le-am dedicat lecturarii nu au fost scrise deloc intamplator, asa cum, de fapt, nimic din textul respectiv nu e :) – ce ai de urat caprei ii poti ura singurel, ce naiba, n-ai fost in stare sa ajungi cu lectura pana la final? n-ai observat ca am vandut-o – tocmai tu sa nu iti dai seama? rusinos… “tai`nic`ule” :) daca tot e vorba sa ne destainuim, ia asculta aici: inainte de postarea textului eu am pus doua pariuri, nu unul, ambele castigate, ulterior, imediat, dupa primele comentarii, care castig tin sa-l transfer in ceea ce spuneai ca iti place (laptele de… capra sau de… bivolita) si sa ti-l trimit, intru intregirea veseliei, eliminarea regretului de miza mica si venirea vremii prinsului si la domnia ta :) parantezele sunt explicative, cat pentru puterea ta de intelegere, daca as fi incercat sa ascund ceva, sa par mai subtil decat imi e natura, as fi utilizat in exces renumitele si ominprezentele tale “trei puncte si-atat” :) Bianca, ai observat bine, chiar si omitand sa adaugi ca Virgil a cuprins in Regulament, ulterior, precizarile necesare si a anuntat acest fapt, inclusiv sub fostul meu sonet “Fabrica de ingeri”, ieri, dupa care am retras textul, chiar daca acesta fusese postat inainte de aparitia precizarilor. Imi pare bine ca am reusit astfel sa iti produc, si tie, unele “imbucurari” de primavara, mult mai importante decat prezenta clandestina si infamanta a acelor versuri pe aici. Despre aspectele atacului la persoana am mai discutat pe site, cred ca inainte de sosirea ta, am postat intr-un comentariu chiar si anumite reguli de dialog literar, neluate in seama, dimpotriva, dupa cum se observa mai sus. Nu cred ca le-ai citit. E bine ca lecturezi atenta “Regulamentul” si vrei musai sa imi impartasesti anumite puncte din el, periodic. Dar eu cred ca totul e la nivel de interpretare subiectiva, din moment ce nu ai de dat nici un exemplu. Si ca mult mai instructiv ar fi fost sa revezi subpunctele referitoare la pertinenta comentariilor (20.1, 20.2). Poate vei reusi sa procedezi, candva, aidoma, cu dreapta masura, intru deschiderea la fel a mintilor tuturor comentatorilor, mai novici sau nu. Ceea ce e ramane, pe langa alinierea ca de planete, e acel fapt, usor de observat, ca atacurile la persoana sunt generate majoritar de mama lor, spiritul de gasca, cu "spatele acoperit", mult mai maligne decat orice ironie sau pamflet clamate si reclamate drept “jigniri”. Spui ca ai incredere. Eu cred ca increderea e buna, dar nu in exces, totul e sa nu se transforme in aroganta mimetica sau fariseism fanatic, neargumentat. Revenind, “textul in cauza”, “Blanca”, e un produs parodic, Bianca, iar produsele parodice nu se rezuma la fabule (“literatura de cartier” nu intra in discutie aici decat infamant, oarecum gen “vand fan”, fara sens), "fabula" isi sprijina burlescul in personificari declarate, in “Blanca” e parodiat ruralul idilic, in trepte senzoriale de falsa identificare, in ghem ludic de atractie si adancire a confuziei, a farsei, in paradoxul si ambivalenta metaforelor, as continua “decriptarea”…dar “Blanca” nu e o capodopera a genului, textul a fost generat de un pariu, dupa cum spuneam anterior, fiind scris in cateva minute si consider, colegial vorbind, dezamagitor ca, in prezenta atator comentarii, singura analiza a versurilor sa o incerc tot eu, autorul Cat despre “ingerii reciclabili”, conditionalul tau ramane, desigur, acelasi optativ, un simplu gest, de admirat si el
chiar obraznic să te votezi pe tine în concurs chiar dacă, să presupunem, ai fi genial. cred însă că geniile nu participă la concursuri, e absurdă ideea în sine!
deci, chiar dacă nu a fost precizat lucrul acesta în regulamentul concursului, mi se pare la mintea cocoşului. în schimb, mi s-ar fi părut obligatorie votarea de către toţi participanţii la concurs pentru o evaluare cât mai reală.
Cu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
Dacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
Dragă Diana Frumoasa,
La 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
este un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
Daca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
Mulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
o confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
termenul exista, desigur, se poate aplica unui stil, si cred ca ai dreptate, de multe ori vad versurile ca pe imagini, inainte de a le scrie, imi intra sub frunte culorile si apoi se imbraca in sens, in California, nu stiu, n-am fost, dar cred ca nu mi-ar fi imposibil (daca toamna e foarte cetoasa, in afara de ceata ce mai conteaza-nconjurul? :) multumesc pentru aprecieri, cateodata imi pari prea generos
Bun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
Alma dacă tot "asta e și cu asta defilăm" cel puțin să o luăm la mișto, să o poreclim, să ne "vădim cuvioasa hapreciere" ...cred eu. tu vi și spui că e ironie destulă în poem, titlul ar trebui să fie mai serios? sau poate neutru, uite mă gîndeam la titlul " cotele apelor Dunării"...:) ce zici? acuma serios: Nu se poate numi serios un poem care persiflează stupiditatea numită burghezie. Din varii motive, nu doar în ideea că e grav și trebuiesc luate măsuri serioase de schimbare, io sunt convins că aiureala asta trebuie să se schimbe singură nu am ambiții de reformator, de politician care le știe pe toate, nu pot decît să rîd și să trec peste aceste erori șo orori care atît de human est...:) a ...că rîsul pare ieftin și scumpa de serioșenie dă mai bine în peisaj nu mă afectează cu nimic, prefer să fiu "ieftin" cînd toate se "scumpesc" atît de amuzant de cretin și așa mai departe...:) Cu mulțumiri pentru intervenție și apreciere, surprins plăcut (nu mă așteptam, serios) și foarte amical, george cel asztalos
D-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
Ma bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
da, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emil, cred că trebuie să acorzi aceeași atitudine decentă și unui text poetic și unuia în proză. Am mai vorbit de granițele iluzorii dintre ele... Spui că nu dai importanță textelor tale, atunci eu, omul simplu, de ce te-aș mai citi? Lea, nu înțeleg de ce vii cu tonul ăsta, dacă ai descoperit, ceva spune frumos. Poate ai descoperit ceva ce alții n-au văzut, sau au uitat de amănuntul ăsta până-n finalul comentariului lor.
pentru textul : schizoid de profesie deIngenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
pentru textul : Acrostihul de"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
Un poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
pentru textul : doomsday poem decum spunea cineva - ''rima este mai mult decât sunetul pereche produs de alăturarea fericită a cuvintelor''- sau nefericita:)
la buna citire!
pentru textul : Aproape incompletă de"mai”(asa, ca din caruta cu Blanca, ca doar ne “musca”, democratic, rural, acelasi fan) actaeoane, daca ai fi citit cu atentie primul meu raspuns ai fi avut motiv de si mai mare inveselire, fara (de)testari inutile, intrucat strofele pe care ti le-am dedicat lecturarii nu au fost scrise deloc intamplator, asa cum, de fapt, nimic din textul respectiv nu e :) – ce ai de urat caprei ii poti ura singurel, ce naiba, n-ai fost in stare sa ajungi cu lectura pana la final? n-ai observat ca am vandut-o – tocmai tu sa nu iti dai seama? rusinos… “tai`nic`ule” :) daca tot e vorba sa ne destainuim, ia asculta aici: inainte de postarea textului eu am pus doua pariuri, nu unul, ambele castigate, ulterior, imediat, dupa primele comentarii, care castig tin sa-l transfer in ceea ce spuneai ca iti place (laptele de… capra sau de… bivolita) si sa ti-l trimit, intru intregirea veseliei, eliminarea regretului de miza mica si venirea vremii prinsului si la domnia ta :) parantezele sunt explicative, cat pentru puterea ta de intelegere, daca as fi incercat sa ascund ceva, sa par mai subtil decat imi e natura, as fi utilizat in exces renumitele si ominprezentele tale “trei puncte si-atat” :) Bianca, ai observat bine, chiar si omitand sa adaugi ca Virgil a cuprins in Regulament, ulterior, precizarile necesare si a anuntat acest fapt, inclusiv sub fostul meu sonet “Fabrica de ingeri”, ieri, dupa care am retras textul, chiar daca acesta fusese postat inainte de aparitia precizarilor. Imi pare bine ca am reusit astfel sa iti produc, si tie, unele “imbucurari” de primavara, mult mai importante decat prezenta clandestina si infamanta a acelor versuri pe aici. Despre aspectele atacului la persoana am mai discutat pe site, cred ca inainte de sosirea ta, am postat intr-un comentariu chiar si anumite reguli de dialog literar, neluate in seama, dimpotriva, dupa cum se observa mai sus. Nu cred ca le-ai citit. E bine ca lecturezi atenta “Regulamentul” si vrei musai sa imi impartasesti anumite puncte din el, periodic. Dar eu cred ca totul e la nivel de interpretare subiectiva, din moment ce nu ai de dat nici un exemplu. Si ca mult mai instructiv ar fi fost sa revezi subpunctele referitoare la pertinenta comentariilor (20.1, 20.2). Poate vei reusi sa procedezi, candva, aidoma, cu dreapta masura, intru deschiderea la fel a mintilor tuturor comentatorilor, mai novici sau nu. Ceea ce e ramane, pe langa alinierea ca de planete, e acel fapt, usor de observat, ca atacurile la persoana sunt generate majoritar de mama lor, spiritul de gasca, cu "spatele acoperit", mult mai maligne decat orice ironie sau pamflet clamate si reclamate drept “jigniri”. Spui ca ai incredere. Eu cred ca increderea e buna, dar nu in exces, totul e sa nu se transforme in aroganta mimetica sau fariseism fanatic, neargumentat. Revenind, “textul in cauza”, “Blanca”, e un produs parodic, Bianca, iar produsele parodice nu se rezuma la fabule (“literatura de cartier” nu intra in discutie aici decat infamant, oarecum gen “vand fan”, fara sens), "fabula" isi sprijina burlescul in personificari declarate, in “Blanca” e parodiat ruralul idilic, in trepte senzoriale de falsa identificare, in ghem ludic de atractie si adancire a confuziei, a farsei, in paradoxul si ambivalenta metaforelor, as continua “decriptarea”…dar “Blanca” nu e o capodopera a genului, textul a fost generat de un pariu, dupa cum spuneam anterior, fiind scris in cateva minute si consider, colegial vorbind, dezamagitor ca, in prezenta atator comentarii, singura analiza a versurilor sa o incerc tot eu, autorul Cat despre “ingerii reciclabili”, conditionalul tau ramane, desigur, acelasi optativ, un simplu gest, de admirat si el
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) dechiar obraznic să te votezi pe tine în concurs chiar dacă, să presupunem, ai fi genial. cred însă că geniile nu participă la concursuri, e absurdă ideea în sine!
deci, chiar dacă nu a fost precizat lucrul acesta în regulamentul concursului, mi se pare la mintea cocoşului. în schimb, mi s-ar fi părut obligatorie votarea de către toţi participanţii la concurs pentru o evaluare cât mai reală.
părerea mea sinceră.
Virgil, ideea confirmării votului îmi aparţine.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deA se vedea raspunsul in textul "Pasarea Vimp".
pentru textul : Aforeme (I) deerata: greseli intentionate
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr denu e nevoie să pui titlul în text
pentru textul : Pupatul la români deDacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu dede acord cu comentariul precedent. oare de ce este asa de greu sa nu scrii artificial...
pentru textul : stropi de iubire deInca ma gandesc daca las versul acela sau nu, desi cred ca voi renunta la el pana la urma. Multumesc pentru parere, Alma.
pentru textul : departe de noi deDragă Diana Frumoasa,
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deLa 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
pentru textul : femeia cu umbre deeste un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
pentru textul : Popas deDaca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
Ups! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere demulțumesc pentru semn.
[iar „iar” rămâne acolo, face bine auzului meu... ;)]
pentru textul : postludiu deașa suntem în viață, Virgil. exact așa. pentru că mi-aș dori să ne întâlnim și dincolo... acasă. de aia!
pentru textul : stare de emigrant deMă bucur că aţi găsit ceva pe aici şi vă mulţumesc pentru citire.
pentru textul : cântec negru demultumesc, cititorule, inclusiv pentru sinceritate! Cele bune!
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deMulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
pentru textul : ocean soul deo confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
pentru textul : Film mut deNicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată determenul exista, desigur, se poate aplica unui stil, si cred ca ai dreptate, de multe ori vad versurile ca pe imagini, inainte de a le scrie, imi intra sub frunte culorile si apoi se imbraca in sens, in California, nu stiu, n-am fost, dar cred ca nu mi-ar fi imposibil (daca toamna e foarte cetoasa, in afara de ceata ce mai conteaza-nconjurul? :) multumesc pentru aprecieri, cateodata imi pari prea generos
pentru textul : Septembrie, începuturi deBun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
pentru textul : staccato pentru o iluzie deAlma dacă tot "asta e și cu asta defilăm" cel puțin să o luăm la mișto, să o poreclim, să ne "vădim cuvioasa hapreciere" ...cred eu. tu vi și spui că e ironie destulă în poem, titlul ar trebui să fie mai serios? sau poate neutru, uite mă gîndeam la titlul " cotele apelor Dunării"...:) ce zici? acuma serios: Nu se poate numi serios un poem care persiflează stupiditatea numită burghezie. Din varii motive, nu doar în ideea că e grav și trebuiesc luate măsuri serioase de schimbare, io sunt convins că aiureala asta trebuie să se schimbe singură nu am ambiții de reformator, de politician care le știe pe toate, nu pot decît să rîd și să trec peste aceste erori șo orori care atît de human est...:) a ...că rîsul pare ieftin și scumpa de serioșenie dă mai bine în peisaj nu mă afectează cu nimic, prefer să fiu "ieftin" cînd toate se "scumpesc" atît de amuzant de cretin și așa mai departe...:) Cu mulțumiri pentru intervenție și apreciere, surprins plăcut (nu mă așteptam, serios) și foarte amical, george cel asztalos
pentru textul : Poem intravilan deD-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deMa bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
da, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
pentru textul : poeţi deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia dePagini