Un poem care surprinde, cu succes, senzualitatea barbatului, aici, miraj. Strofele condimentate de elementele masculinitatii, armonizeaza textul. "tu pășeai învelit într-o crustă aurie de adjective dizlocând cu umerii mirosul amiezii tăcerea stătută însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" confera aura mitica, aducerea aminte a ceea ce e barbatul in esenta
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
prima zi a noului an a fost însorită de peniţa ta.
Am încercat să schiţez ce s-ar fi întâmplat dacă prinţul Siddartha nu ar mai fi devenit Budha. Aşadar contează câte boabe de orez mănânci şi mai contează ca uneori să uiţi drumul de întoarcere...
in primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
în promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
tu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
Cailean, multumesc pentru comentariul la obiect, ma bucura ca ai vazut cursivitate in textul meu, fiindca ma stiu stangace si ma straduiesc mult sa conduc discursurile pe o singura linie. Semnez pustiul-memorie din fiecare - sa fie catedrala necuvantarilor. Adina
se apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
asta este un text care a meritat sa fie citit.
are de la început, pînă spre mijloc, suficientă forță, care din păcate se diminuează spre sfîrsitul scrierii, însă autorul cred că știe ce are de făcut.
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
Haide să mai încercăm să atragem atenția încă o dată asupra fotografiilor și a profilului personal, am văzut că nu toată lumea a făcut modificările / completările de rigoare. Și ție asemenea, Virgil, o săptămână a patimilor cât mai ușoară și mai senină, în întâmpinarea sărbătorii Învierii.
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
Inca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
Îmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
totuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem care surprinde, cu succes, senzualitatea barbatului, aici, miraj. Strofele condimentate de elementele masculinitatii, armonizeaza textul. "tu pășeai învelit într-o crustă aurie de adjective dizlocând cu umerii mirosul amiezii tăcerea stătută însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" confera aura mitica, aducerea aminte a ceea ce e barbatul in esenta
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deScuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
Cristina,
prima zi a noului an a fost însorită de peniţa ta.
Am încercat să schiţez ce s-ar fi întâmplat dacă prinţul Siddartha nu ar mai fi devenit Budha. Aşadar contează câte boabe de orez mănânci şi mai contează ca uneori să uiţi drumul de întoarcere...
pentru textul : calea de mijloc dein primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
pentru textul : terorism individual* deîn promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
-- -- -- -- -- -- --
pentru textul : my Mary de"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă detu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deIn ciuda scabrosului singura strofa care este poezie aici mi se pare a fi strofa a treia. restul e abureala bobadilica
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deNu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem deŞi la mulţi ani, Maria!
pentru textul : Mai singură... deo marturie dulce a ideii de intimitate.
pentru textul : Lovitură de rafturi deideea e că, mulțam, Emil, dar eu nu m-aș fi comentat la poemul ăsta. aș fi privit îndelung și aș fi oftat:) ceea ce nu e târziu de făcut:))!
pentru textul : poem sticlos degând bun!
Cailean, multumesc pentru comentariul la obiect, ma bucura ca ai vazut cursivitate in textul meu, fiindca ma stiu stangace si ma straduiesc mult sa conduc discursurile pe o singura linie. Semnez pustiul-memorie din fiecare - sa fie catedrala necuvantarilor. Adina
pentru textul : pustiul-memorie dese apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
pentru textul : preludiu în alb și negru deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deeu insumi nu as sti ce sa spun sub un astfel de text
pentru textul : Eu scriu, deci exist. demultumesc pentru semne. am avut emotii.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deCred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deMariana! Îmi doresc şi eu această carte. Nu mă pricep la Haiku dar asta nu însemnează că nu pot citi haiku...
pentru textul : Karumi deok, am sa scot dulcegaria
pentru textul : 3:59 a.m. demulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
pentru textul : fotografie din spaţiu deasta este un text care a meritat sa fie citit.
pentru textul : un bărbat şi o femeie deare de la început, pînă spre mijloc, suficientă forță, care din păcate se diminuează spre sfîrsitul scrierii, însă autorul cred că știe ce are de făcut.
mama pisicilor,
mama liriștilor,
vă invidiez, voi nu treceți prin criza asta.
pentru textul : criză de identitate deesti sigura ca titlul este corect in limba engleza?
pentru textul : A native preparation of the tissue deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy deHaide să mai încercăm să atragem atenția încă o dată asupra fotografiilor și a profilului personal, am văzut că nu toată lumea a făcut modificările / completările de rigoare. Și ție asemenea, Virgil, o săptămână a patimilor cât mai ușoară și mai senină, în întâmpinarea sărbătorii Învierii.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deSpui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deInca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
pentru textul : în căutarea acului pierdut deÎmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
pentru textul : psalm detotuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
un text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog dePagini