Eu cred că ai putea să renunți la semnele de exclamare (chiar, de ce le folosești? Eu pot bănui, dar nu mi se par deloc necesare și chiar mi se pare că forțezi cititorul), și la expresii prea explicite gen "plânsul meu se face seară", "iartă-mă", "când mă iubeai". Mai departe, cu titlu de exemplu, aș spune "o împart săracilor din mine", sau "săracilor mei", "pentru a te cumpăra pe tine / căruntă". Dar aceasta aș fi eu :-) Tu trebuie să-ți găsești ritmul tău... și să ai mai multă încredere în cititori. Foarte reușit: "embrionul castanilor", "umbre de păsări cad în jurul meu / și trupul lor apasă greu pe lucruri", ca și ideea pe care ai vrut să o sugerezi cu acel "verde uscat", când toată lumea s-ar fi așteptat să spui despre "verde crud", sau "umed". Vezi, despre asta vorbeam... trebuie să ne surprinzi.
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Marian, Ti-am scris un com. la "季節 (Kisetsu - Anotimp)". Sper ca nu incalc regulamentul daca te rog sa-mi dai o adresa de email pe care putem coresponda. As dori sa te public, pe hartie, intr-un volum anual al CRIFST (Comitetul Roman de Istorie si Filosofie a Stiintei) al Academiei Romane. Bine inteles ca-ti voi solicita un text din domeniul fizicii cu valente epistemologice si nu unul beletristic. Amanunte, daca imi vei trimite adresa de email. Gorun
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Adrian, am citit comentariul tău, pe care îl apreciez în mod deosebit. Te rog postează-l ca text separat, un eseu la sfârșitul căruia aș dori să aflu părerea ta despre aceste probleme. Am selectat mai jos ceea ce mi se pare interesant de discutat: - "textul electronic are o viata efemera - el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. - As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. - Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? - De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". - Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? - Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. - Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba?"
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
hai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
Mulţumesc pentru sancţionarea greşelii typo Marga. Cât despre celelalte, aşa le-am gândit eu. Poezia nu se explică, se citeşte şi se place sau nu. Desigur că expresiile acelea au un sens, dar după cum spune poetul "Un poem nu trebuie să însemne ceva, ci să fiinţeze" ("A poem should not mean, but be") - extras din Arta poetică a lui Archibald MacLeish. De data aceasta (şi desigur ştiu că nu e prima oară) poemul meu nu "trăieşte" pentru tine sau pentru alţii, atâta tot. Dacă aş căuta tot felul de "purici" în poeziile altora, inclusiv în ale tale - şi acolo e plin, dar poeziile altora "trăiesc", spre deosebire de ale mele. Doar nu suntem copii mici să credem că poezia trebuie să explice sau să declare ceva şi cum am spus de atâtea ori, nimeni nu se poate explica pe sine perfect ca un robot, ar trebui sute de mii de pagini şi nici atunci nu ar fi destul. Ar fi anormală o poezie ca abecedarul, mai clară chiar (că oricum la valoarea simbolică a artei nu se poate renunţa).
Virgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
vai, prea lung răspunsul, concluzia n-a mai încăput! În mare, și fără a le epuiza, acestea sunt motivele pentru care nu pot vedea New Age o doctrină, indiferent de cele ce își găsesc justificări în ea - fie ea și o evoluție a tehnologiei. O astfel de evoluție ar trebui să implice o cunoaștere clară a direcției spre care se îndreaptă, a forțelor pe care le poate declanșa, iar o asemenea cunoaștere nu cred că se poate găsi în New Age. Firește, există deja Transdisciplinaritatea, dar, în opinia mea, ea trebuie să-și găsească un alt fundament, și cred că o face. Dar nu vreau să o amestec în acest comentariu - el nu este decât (sper) un început al dialogului pe care mi l-ați propus. Să vedem până unde mă vor ține curelele, dar vă rog, fie-va milă, aveți de-a face cu un profan în ce privește fizica cuantică și matematicile superioare!
eu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
Dimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
Bianca, mă bucur să te găsesc aici, și îți mulțumesc de comentariu. Poate că în primul paragraf am explicat prea mult. În paragrafele următoare am încercat să urmăresc un șir sinucigaș de gânduri pornite din iubire. Sinucigaș pentru că se întorc și o omoară, cred că asta e clar. Poate aici ai simțit că explic prea multe. Voiam să surprind aceste gânduri lovindu-se de realitate, de prezența lui, confuzia interioară, până la urmă, bătălia pentru control între sentiment și rațiune. "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" nu, nu merge. cailean a văzut foarte bine, ei sunt prieteni, nu iubiți; cum explică și titlul, sunt amați spirituali, atât, e condiție de care nu pot trece, și e tragedia lor. comentariul lui cailean e o radiografie foarte fidelă, mi se pare inutil să explic din nou. Bianca, te aștept oricând. cailean, îți mulțumesc din nou pentru explicație și atenție (nu pot să uit "etilist"-ul...) Legat de goliciunea de pe marginea drumului. Ideea era nevoia de libertate. Prin uciderea sentimentului, sau prin ruperea granițelor, scenariul care (voit, ai înțeles) nu se întâmplă. Cum am tot spus mai sus, tu ești un cititor foarte atent, dacă ai găsit ideea ambiguă, probabil că așa și e, dar, uite, mie îmi place. :)
interesant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
ieri s-au postat trei texte, al meu fiind primul, apoi a apărut textul lui Laurenţiu Belizan (căruia bobadil i-a trimis imediat un com) apoi, la aproximativ 35 de minute a apărut poemul acesta de 70 de cenţi al autorului în discuţie. eram pe line când a apărut, l-am citit şi mi-am dat seama că am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată. bolboroseala asta, pt. că nu-l pot considera poem conţine câteva blesteme:
"...mai bine
te-ai fi născut mut
și nici mâna pe carte să n-o fi pus
ever
și orb să fii ar ajuta..."
bobadil n-a avut curajul să scrie un comentariu miştocar, cum o face el, dedesubtul textului meu şi s-a decis să lovească pe la spate. a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui în ideea că bătând şaua va înţelege măgarul. altfel nu înţeleg publicarea acestui text, care e total negândit, total aliterar, total lipsit de consideraţie, scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv care pe mine mă lasă rece. disgusting.
Nu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
Poemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
Marina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
il citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, Virgil-scuze.Nu am avut intenția să vă enervez.Sunt un pic pe fugă. Mulțumesc pentru citire.
pentru textul : Sky Mirror deEu cred că ai putea să renunți la semnele de exclamare (chiar, de ce le folosești? Eu pot bănui, dar nu mi se par deloc necesare și chiar mi se pare că forțezi cititorul), și la expresii prea explicite gen "plânsul meu se face seară", "iartă-mă", "când mă iubeai". Mai departe, cu titlu de exemplu, aș spune "o împart săracilor din mine", sau "săracilor mei", "pentru a te cumpăra pe tine / căruntă". Dar aceasta aș fi eu :-) Tu trebuie să-ți găsești ritmul tău... și să ai mai multă încredere în cititori. Foarte reușit: "embrionul castanilor", "umbre de păsări cad în jurul meu / și trupul lor apasă greu pe lucruri", ca și ideea pe care ai vrut să o sugerezi cu acel "verde uscat", când toată lumea s-ar fi așteptat să spui despre "verde crud", sau "umed". Vezi, despre asta vorbeam... trebuie să ne surprinzi.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! deCristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Sa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
Marian, Ti-am scris un com. la "季節 (Kisetsu - Anotimp)". Sper ca nu incalc regulamentul daca te rog sa-mi dai o adresa de email pe care putem coresponda. As dori sa te public, pe hartie, intr-un volum anual al CRIFST (Comitetul Roman de Istorie si Filosofie a Stiintei) al Academiei Romane. Bine inteles ca-ti voi solicita un text din domeniul fizicii cu valente epistemologice si nu unul beletristic. Amanunte, daca imi vei trimite adresa de email. Gorun
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă devlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Da, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe deAdrian, am citit comentariul tău, pe care îl apreciez în mod deosebit. Te rog postează-l ca text separat, un eseu la sfârșitul căruia aș dori să aflu părerea ta despre aceste probleme. Am selectat mai jos ceea ce mi se pare interesant de discutat: - "textul electronic are o viata efemera - el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. - As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. - Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? - De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". - Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? - Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. - Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba?"
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani dee bine daca e promitator, e loc de progres. multumesc inca o data pentru lectura si comentariu...voi reflecta asupra textului
pentru textul : arhitect davidov desi parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi dehai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
ioana, cea iubitoare de carcoteala:)
pe tipul ala cred ca il cheam ianus
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deSunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
pentru textul : a christmas tale demodificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deMulţumesc pentru sancţionarea greşelii typo Marga. Cât despre celelalte, aşa le-am gândit eu. Poezia nu se explică, se citeşte şi se place sau nu. Desigur că expresiile acelea au un sens, dar după cum spune poetul "Un poem nu trebuie să însemne ceva, ci să fiinţeze" ("A poem should not mean, but be") - extras din Arta poetică a lui Archibald MacLeish. De data aceasta (şi desigur ştiu că nu e prima oară) poemul meu nu "trăieşte" pentru tine sau pentru alţii, atâta tot. Dacă aş căuta tot felul de "purici" în poeziile altora, inclusiv în ale tale - şi acolo e plin, dar poeziile altora "trăiesc", spre deosebire de ale mele. Doar nu suntem copii mici să credem că poezia trebuie să explice sau să declare ceva şi cum am spus de atâtea ori, nimeni nu se poate explica pe sine perfect ca un robot, ar trebui sute de mii de pagini şi nici atunci nu ar fi destul. Ar fi anormală o poezie ca abecedarul, mai clară chiar (că oricum la valoarea simbolică a artei nu se poate renunţa).
pentru textul : Amnezie deVirgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? devai, prea lung răspunsul, concluzia n-a mai încăput! În mare, și fără a le epuiza, acestea sunt motivele pentru care nu pot vedea New Age o doctrină, indiferent de cele ce își găsesc justificări în ea - fie ea și o evoluție a tehnologiei. O astfel de evoluție ar trebui să implice o cunoaștere clară a direcției spre care se îndreaptă, a forțelor pe care le poate declanșa, iar o asemenea cunoaștere nu cred că se poate găsi în New Age. Firește, există deja Transdisciplinaritatea, dar, în opinia mea, ea trebuie să-și găsească un alt fundament, și cred că o face. Dar nu vreau să o amestec în acest comentariu - el nu este decât (sper) un început al dialogului pe care mi l-ați propus. Să vedem până unde mă vor ține curelele, dar vă rog, fie-va milă, aveți de-a face cu un profan în ce privește fizica cuantică și matematicile superioare!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deeu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deDimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
pentru textul : Hipertimie deBianca, mă bucur să te găsesc aici, și îți mulțumesc de comentariu. Poate că în primul paragraf am explicat prea mult. În paragrafele următoare am încercat să urmăresc un șir sinucigaș de gânduri pornite din iubire. Sinucigaș pentru că se întorc și o omoară, cred că asta e clar. Poate aici ai simțit că explic prea multe. Voiam să surprind aceste gânduri lovindu-se de realitate, de prezența lui, confuzia interioară, până la urmă, bătălia pentru control între sentiment și rațiune. "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" nu, nu merge. cailean a văzut foarte bine, ei sunt prieteni, nu iubiți; cum explică și titlul, sunt amați spirituali, atât, e condiție de care nu pot trece, și e tragedia lor. comentariul lui cailean e o radiografie foarte fidelă, mi se pare inutil să explic din nou. Bianca, te aștept oricând. cailean, îți mulțumesc din nou pentru explicație și atenție (nu pot să uit "etilist"-ul...) Legat de goliciunea de pe marginea drumului. Ideea era nevoia de libertate. Prin uciderea sentimentului, sau prin ruperea granițelor, scenariul care (voit, ai înțeles) nu se întâmplă. Cum am tot spus mai sus, tu ești un cititor foarte atent, dacă ai găsit ideea ambiguă, probabil că așa și e, dar, uite, mie îmi place. :)
pentru textul : Amantă spirituală deinteresant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
pentru textul : virtual dressing deDacă vremea ne va fi potrivnică, ce facem?
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV dedom'le, iată că m-a făcut cineva să rîd de-a binelea în dimineața asta. excelente domnule aalizeei!
pentru textul : turburisme deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deieri s-au postat trei texte, al meu fiind primul, apoi a apărut textul lui Laurenţiu Belizan (căruia bobadil i-a trimis imediat un com) apoi, la aproximativ 35 de minute a apărut poemul acesta de 70 de cenţi al autorului în discuţie. eram pe line când a apărut, l-am citit şi mi-am dat seama că am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată. bolboroseala asta, pt. că nu-l pot considera poem conţine câteva blesteme:
"...mai bine
te-ai fi născut mut
și nici mâna pe carte să n-o fi pus
ever
și orb să fii ar ajuta..."
bobadil n-a avut curajul să scrie un comentariu miştocar, cum o face el, dedesubtul textului meu şi s-a decis să lovească pe la spate. a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui în ideea că bătând şaua va înţelege măgarul. altfel nu înţeleg publicarea acestui text, care e total negândit, total aliterar, total lipsit de consideraţie, scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv care pe mine mă lasă rece. disgusting.
pentru textul : poem de 70 de cenți deNu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
pentru textul : caut femeie deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh dePoemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
pentru textul : fog deMarina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
pentru textul : avon cosmetics deil citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
pentru textul : dintr-o altă rătăcire deun text care contine asa ceva: "Sunt un îndrăgostit/ care se autodepăşeşte şi scrie" e orice dar nu poezie
pentru textul : Doleanţă dePagini