Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Alexander, tu nu trebuie sa imi dai mie dreptate, nici fiindca sint director hermeneia si nici din alte motive. Nu am nevoie de dreptatea ta dupa cum nu am nevoie de penitele tale din comentariul precedent. Eu mi-am expus parerea. Nu am voie sa mi-o expun? Daca nu iti place sa primesti comentarii nu inteleg de ce postezi aici texte. Daca nu iti place hermeneia nu inteleg de ce esti aici. Daca ai toata cantitatea asta de frustrari si nemultumiri si convingeri ca aici e un fel de loc corupt si in care se face abuz de putere de ce mai stai? Serios ca nu inteleg. Dupa cum nu inteleg cum iti poti tu justifica expresia "Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. " Eu continui sa consider ca acest text este slab si subtire. Adica nu are nici impact ideatic si nici o remarcabila valoare estetica (oricum ai vrea sa intelegi elementul estetic). Asta este parerea mea si nu vad sub nici o forma cu ce te-am jignit. In ce priveste formulele de politete nu le acord atunci cind nu am convingerea ca cineva este mai in virsta decit mine. E asta gresit sau nu, habar n-am. Ca sa nu mai fiu nevoit sa ma "justific" ca traiesc intr-o lume in care ele nu exista prin natura limbii folosite. Dar oricum, remarca ta mi se pare doar eventual neavenita sau de prost gust. Nu cred ca exista cineva pe hermeneia care sa fi urmarit sa te jigneasca sau sa nu te respecte in masura in care o meriti. Ai insa grija ca ultimele tale reactii nu fac decit sa convinga pe ceilalti ca meriti din ce in ce mai putin. Dar asta, din nou, e doar observatia mea. Nu e nevoie sa tii cont de ea. In ce priveste reactiile tale insa in contextul modului cum functioneaza hermeneia mi se par cel putin aiurea. Un text poate fi slab si cu asta basta. Nu inteleg de ce trebuie sa facem un capat de lume din asta. Dar, ma rog, probabil ca unii sint mai pasionali decit altii cind primesc critici negative si nu neaparat pozitive. Eu invit pe oricine vede ceva fantastic in textul tau sa o spuna si sa o remarce. Pe hermeneia cuvintul este liber (atita timp cit nu incalca regulamentul) si sub nici o forma nu au unii mai putina voie sa se exprime decit altii. Eu nu pricep de ce nu observi ca spre deosebire de alte site-uri aici primesti nu numai dreptul de a posta dar si cel de a comenta si de a oferi aprecieri (sau critici) inca de prima data de cind esti acceptat. Aici oricine are dreptul sa isi spuna parerea. Mi se pare cel putin ridicol sa sugerezi sau sa afirmi ca directorul site-ului poate face comentarii pe care ceilalti nu le pot face.
Alma, este ceea ce va urma. Aici e intersectia peregrinilor, orasul este parcurs invers, pina in centrul zero al umbrelor, pe strazi imi astern pletele pentru... Stiu ca ai simtit. Multumesc. Mai departe dau viu viului.
"Iar dacă ești singur sau singură nu uita..." La începutul timpurilor noi, Hermeneia vine în discretă întâmpinare celor ce sunt sau nu singuri. Nu suntem singuri, avem un prunc născut, o lumină, un Dumnezeu, un părinte, o carte, un sens... alături de noi, în noi. Mulțumim, Virgil, pentru răspândire de lumină blândă.
David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
îmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
Dorin, e vorba de mentalitate(bănuiesc că ai studiat despre) pe care știi că n-o pot schimba nici 3 facultăți. Și îndepărtează-te de modele(Nichita, Cărtărescu, Brumaru), eu nu vreau decât să-ți dau un sfat sincer. Fără răutate. Dacă vrei doar laude când nu le meriți, n-am să mai trec pe aici. Nu-i amesteca pe alții, când e vorba despre tine. Unde am greșit?
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
Un singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
evident, este greu de apreciat o traducere dintr-o limbă căreia nu îi cunoști substanța. dar ca poezie versurile de mai sus este aproape impecabilă, mai puțin „și”-ul din ultimul vers. o miniatură a unui instantaneu paradoxal în ultimă instanță. te încurajez să ne mai surprinzi așa, adrian.
Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
Spre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
Am foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
Am partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
Ok Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
Aş da o lege prin care toţi poeţii să înveţe un instrument muzical. Căruia nu va reuşi să i se ia dreptul de a mai scrie.
în ultimele zile nu am mai ieşit din casă
oraşul aglomerînd în mine
toată paloarea perpetuă a străzilor
maidane repetînd la nesfîrşit copacii
oamenii ca nişte fructe ale caselor
coborîndu-şi treptele pînă în cimitire
de ce oare aş mai ieşi să îi descopăr acum
cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca trenuleţul nemţesc
(din ajunul craciunului, din copilarie, orice altceva, dar nu "neobosit"...)
uneori glasul tău nu este decît încercarea
de a amîna inevitabilul
(finalul trebuie rescris)
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
prima variantă îmi pare mult mai naturală, mai "liberă". povestea care se derulează, cu fir epic, se transformă în poezie. e în "trend". femeia adorată vrea să fie tatuată numai de dragul liniștii... muncitorul ilegal mi se parea la început un pic cam forțat, dar tot citind textul ajung la concluzia că este sarea și piperul...
nu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marga, ai putea şi tu să te limitezi la text...
Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Alexander, tu nu trebuie sa imi dai mie dreptate, nici fiindca sint director hermeneia si nici din alte motive. Nu am nevoie de dreptatea ta dupa cum nu am nevoie de penitele tale din comentariul precedent. Eu mi-am expus parerea. Nu am voie sa mi-o expun? Daca nu iti place sa primesti comentarii nu inteleg de ce postezi aici texte. Daca nu iti place hermeneia nu inteleg de ce esti aici. Daca ai toata cantitatea asta de frustrari si nemultumiri si convingeri ca aici e un fel de loc corupt si in care se face abuz de putere de ce mai stai? Serios ca nu inteleg. Dupa cum nu inteleg cum iti poti tu justifica expresia "Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. " Eu continui sa consider ca acest text este slab si subtire. Adica nu are nici impact ideatic si nici o remarcabila valoare estetica (oricum ai vrea sa intelegi elementul estetic). Asta este parerea mea si nu vad sub nici o forma cu ce te-am jignit. In ce priveste formulele de politete nu le acord atunci cind nu am convingerea ca cineva este mai in virsta decit mine. E asta gresit sau nu, habar n-am. Ca sa nu mai fiu nevoit sa ma "justific" ca traiesc intr-o lume in care ele nu exista prin natura limbii folosite. Dar oricum, remarca ta mi se pare doar eventual neavenita sau de prost gust. Nu cred ca exista cineva pe hermeneia care sa fi urmarit sa te jigneasca sau sa nu te respecte in masura in care o meriti. Ai insa grija ca ultimele tale reactii nu fac decit sa convinga pe ceilalti ca meriti din ce in ce mai putin. Dar asta, din nou, e doar observatia mea. Nu e nevoie sa tii cont de ea. In ce priveste reactiile tale insa in contextul modului cum functioneaza hermeneia mi se par cel putin aiurea. Un text poate fi slab si cu asta basta. Nu inteleg de ce trebuie sa facem un capat de lume din asta. Dar, ma rog, probabil ca unii sint mai pasionali decit altii cind primesc critici negative si nu neaparat pozitive. Eu invit pe oricine vede ceva fantastic in textul tau sa o spuna si sa o remarce. Pe hermeneia cuvintul este liber (atita timp cit nu incalca regulamentul) si sub nici o forma nu au unii mai putina voie sa se exprime decit altii. Eu nu pricep de ce nu observi ca spre deosebire de alte site-uri aici primesti nu numai dreptul de a posta dar si cel de a comenta si de a oferi aprecieri (sau critici) inca de prima data de cind esti acceptat. Aici oricine are dreptul sa isi spuna parerea. Mi se pare cel putin ridicol sa sugerezi sau sa afirmi ca directorul site-ului poate face comentarii pe care ceilalti nu le pot face.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAdriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.
pentru textul : isihie deAlma, este ceea ce va urma. Aici e intersectia peregrinilor, orasul este parcurs invers, pina in centrul zero al umbrelor, pe strazi imi astern pletele pentru... Stiu ca ai simtit. Multumesc. Mai departe dau viu viului.
pentru textul : downtown de"Iar dacă ești singur sau singură nu uita..." La începutul timpurilor noi, Hermeneia vine în discretă întâmpinare celor ce sunt sau nu singuri. Nu suntem singuri, avem un prunc născut, o lumină, un Dumnezeu, un părinte, o carte, un sens... alături de noi, în noi. Mulțumim, Virgil, pentru răspândire de lumină blândă.
pentru textul : Crăciun 2005 deda, am a vut o problemă și s-au pierdut cîteva texte. Îmi cer scuze. Nu va mai fi cazul.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deDavid e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
pentru textul : deuteronomia deDesigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
pentru textul : Forța majoră deîmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
pentru textul : Lonely people can`t jump deDorin, e vorba de mentalitate(bănuiesc că ai studiat despre) pe care știi că n-o pot schimba nici 3 facultăți. Și îndepărtează-te de modele(Nichita, Cărtărescu, Brumaru), eu nu vreau decât să-ți dau un sfat sincer. Fără răutate. Dacă vrei doar laude când nu le meriți, n-am să mai trec pe aici. Nu-i amesteca pe alții, când e vorba despre tine. Unde am greșit?
pentru textul : să ne rugăm destrofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome desa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dece-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
Un singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
pentru textul : Pânză nețesută detoata poezia asta uriasa prin nimicnicia din cuvinte incape fara niciun efort in cafeaua fierbinte amagita intre palme...
pentru textul : cine ce cum unde când deȊn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
pentru textul : Icoana deevident, este greu de apreciat o traducere dintr-o limbă căreia nu îi cunoști substanța. dar ca poezie versurile de mai sus este aproape impecabilă, mai puțin „și”-ul din ultimul vers. o miniatură a unui instantaneu paradoxal în ultimă instanță. te încurajez să ne mai surprinzi așa, adrian.
pentru textul : Poeti Israelieni moderni- Eliezer Segal deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui deca ai dreptate. Cel putin in privinta fotografiei. Cand voi putea o voi mari.
pentru textul : (4) Aforeme deSpre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
Dacă tot nu l-am citit pe Octavian Soviany până acum, sigur după acest articol am s-o fac. Prezentarea ta mă obligă! tincuța
pentru textul : Erosul Dilectei deAm partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
Cu acelaşi respect,
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deimi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"
pentru textul : aproape ziuă denu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
pentru textul : primul monolog denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul deOk Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
pentru textul : login dePoate l-ai citit pe blog, e posibil. Mulţumesc pentru gândul tău aici!
pentru textul : după douăzeci de ani deAş da o lege prin care toţi poeţii să înveţe un instrument muzical. Căruia nu va reuşi să i se ia dreptul de a mai scrie.
în ultimele zile nu am mai ieşit din casă
oraşul aglomerînd în mine
toată paloarea perpetuă a străzilor
maidane repetînd la nesfîrşit copacii
oamenii ca nişte fructe ale caselor
coborîndu-şi treptele pînă în cimitire
de ce oare aş mai ieşi să îi descopăr acum
cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca trenuleţul nemţesc
(din ajunul craciunului, din copilarie, orice altceva, dar nu "neobosit"...)
uneori glasul tău nu este decît încercarea
pentru textul : scrisori imaginare II dede a amîna inevitabilul
(finalul trebuie rescris)
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
prima variantă îmi pare mult mai naturală, mai "liberă". povestea care se derulează, cu fir epic, se transformă în poezie. e în "trend". femeia adorată vrea să fie tatuată numai de dragul liniștii... muncitorul ilegal mi se parea la început un pic cam forțat, dar tot citind textul ajung la concluzia că este sarea și piperul...
pentru textul : downloadez poezii denu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră dePagini