Ma bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
Datorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
mi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
plimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
Univers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
Despre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
Dacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
O metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
Frumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
Poem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
eram sigur ca are legatura cu OWT a lui Boney M! cel putin cu ascultarea piesei. inca nu sunt sigur ca nu are nicio legatura. fiorul nu mai are preocupari:) mi-a placut! spor!
pe cuvânt, domnule Cristea, în tot ce spuneţi. Ştiu că nu dicut cu un necunoscător în domeniu. am reţinut acel "pare" din "textul pare cum am zis mai sus" - nuanţele au importanţă! Am să vă spun şi punctul meu de vedere, apropo de cele ce afirmaţi.
Atunci, poate că ar trebui să încetăm să-i mai citim pe ceilalţi, fie ei poeţi mari, fie ei poţi mici, fie ei poeţi internauţi, întrucât riscăm să le răstălmăcim/ "xerografiem" ideile/ cuvintele/ exprimările. (?!) Ori, dacă simţim identic înseamnă că ne suntem copii reciproce. (?!) - Avantajul fiind al celui dintâi.
După mine, plagiat este atunci când se reproduc cu fidelitate fraze dintr-o altă creaţie. Am citit astfel de autori care, pur şi simplu, au tradus dintr-o altă limbă - maxime, de pildă, şi le-au inserat printre versuri, profitând de faptul că informaţiile sunt atât de vaste încât puţini ştiu şi se prind de acest lucru. A avea aceeaşi idee cu altcineva şi a exista o potrivire, un şablon peste care fiecare îşi ţese ideea, eu nu consider plagiat. Ce ar fi dacă am spune că şi temele se plagiază?
Atunci e posibil ca primul care a scris despre iubire să fie plagiat în milioane de exemplare? Fiindcă toţi luăm în scris, în fel şi chip, tema aceasta.
Vă repet cu toată sinceritatea: acest text îmi aparţine. Singurul lui risc este acela că se poate afla în inferioritatea unui alt text de valoare – nu ştiu care este acela (?!) – valabil pentru oricine, în fond.
Este al meu. Este o frescă a satului românesc. Autenticitatea este dată de întâmplarea în sine. Eu nu am făcut decât să o retrăiesc în aceste cuvinte.
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
sunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
Ştiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
Sunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
Vladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
Raspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ma bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deDatorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
mi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deplimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
pentru textul : colțișor a murit deconsideraţie!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deUnivers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
pentru textul : Pui cu patru picioare deNu-i vorba neapărat de "a critica, e vorba de-a participa cu păreri (pozitive/ negative).
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deCred că botezul tău pe H. a trecut. :).
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deDespre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
pentru textul : sunt român deDacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
UPDATE!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deO metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate dedoar finalul încearcă oarecum școlărește să mai salveze ceva din textul acesta efectiv lipsit de poezie.
pentru textul : Urăsc această lume deFrumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
pentru textul : singurătate dePoem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
eram sigur ca are legatura cu OWT a lui Boney M! cel putin cu ascultarea piesei. inca nu sunt sigur ca nu are nicio legatura. fiorul nu mai are preocupari:) mi-a placut! spor!
pentru textul : one way ticket deFelicitari Ionut... la multe asemenea realizari... va fi o bucurie sa te avem la Iasi.
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial depe cuvânt, domnule Cristea, în tot ce spuneţi. Ştiu că nu dicut cu un necunoscător în domeniu. am reţinut acel "pare" din "textul pare cum am zis mai sus" - nuanţele au importanţă! Am să vă spun şi punctul meu de vedere, apropo de cele ce afirmaţi.
Atunci, poate că ar trebui să încetăm să-i mai citim pe ceilalţi, fie ei poeţi mari, fie ei poţi mici, fie ei poeţi internauţi, întrucât riscăm să le răstălmăcim/ "xerografiem" ideile/ cuvintele/ exprimările. (?!) Ori, dacă simţim identic înseamnă că ne suntem copii reciproce. (?!) - Avantajul fiind al celui dintâi.
După mine, plagiat este atunci când se reproduc cu fidelitate fraze dintr-o altă creaţie. Am citit astfel de autori care, pur şi simplu, au tradus dintr-o altă limbă - maxime, de pildă, şi le-au inserat printre versuri, profitând de faptul că informaţiile sunt atât de vaste încât puţini ştiu şi se prind de acest lucru. A avea aceeaşi idee cu altcineva şi a exista o potrivire, un şablon peste care fiecare îşi ţese ideea, eu nu consider plagiat. Ce ar fi dacă am spune că şi temele se plagiază?
Atunci e posibil ca primul care a scris despre iubire să fie plagiat în milioane de exemplare? Fiindcă toţi luăm în scris, în fel şi chip, tema aceasta.
Vă repet cu toată sinceritatea: acest text îmi aparţine. Singurul lui risc este acela că se poate afla în inferioritatea unui alt text de valoare – nu ştiu care este acela (?!) – valabil pentru oricine, în fond.
Este al meu. Este o frescă a satului românesc. Autenticitatea este dată de întâmplarea în sine. Eu nu am făcut decât să o retrăiesc în aceste cuvinte.
Domnule Cristea, cu toată consideraţia!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie dedespre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
pentru textul : povestea soldatului de fier deAre rimă, deci e poezie. Are zvânc, deci e modern. Finalu-i tare, e de groază. Care va să zică, duios șurub, piulița trecea. Cam așa.
pentru textul : Duios șurub deastazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules desunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
pentru textul : laudanum deprima parte, pana la "Ah, această lumină...", mi se pare un bun intro pentru un eseu.
pentru textul : Viermii şi El Dorado deVa multumesc pentru popasul vostru si comentarii. Nu mai am diacritice la calculator...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deŞtiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
pentru textul : despre poem deSunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci deVladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale deRaspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo desă o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? denu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III dewell, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
Frumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II dePagini