Eu cred ca ai doua idei in jurul carora mai poti lucra "Muze ce-mi alăptați nopțile" si "Muze ce-mi alăptați nopțile". Restul... nu prea merita. Versul "Și la tarab-am învățat marketingul." este destul de slab si non-poetic. Ti-as sugera sa transformi marketingul ala in ceva... marketingul viselor/somnului... macar sa ii dai o tenta. Din moment ce nu tii cont de prozodie este inutil sa utilizezi cratima in contextul de fata. Cred ca se poate, incearca sa lucrezi pe text mai multa vreme, nu le posta la primul impuls. Ialin

mie îmi place cuvîntul vîscos. presupune consistență, nu? despre text... probabil se mulează mai bine pe instrumentul recitării decît pe cel al citirii.

interesantă cujetarea asta de mai sus. mai ales prin ceea ce încearcă să spună dar nu face decît să sugereze.

Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.

Nu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"

Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!

Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!

nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin

:)

stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.

Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.

Am reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.

atenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”

textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”

dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.

Pai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu

am spus eu că scriu prost și nu m-ați crezut. batranutragator ne amintește și că scriu neglijent. ehei, nu toată lumea poate să scrie așa îngrijit ca domnia sa despre mațe, vagine și sexul oral. deci, trebuie să recunosc, nu mă ridic la nivelul de prețiozitate literară al domniei sale.
are dreptate și mult stimata doamnă suse, va trebui să modific. îi rămîn îndatorat pentru obiectivitate, spirit critic și perseverență.

Poezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?

Impresionat!... Cristi