Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
LOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
Plus, pentru că am uitat să spun în primul comentariu, acest poem mi se pare desprins de realitatea materială. Este scris sub impuls, cred, sau călăuzit de inspiraţie sau revelat pentru că se observă lejeritatea versului. Uite, aici, de exemplu: soarele își lipește limba de cer și tace/într-o pasăre un copac fără ploi se răstignește deja/doar strigătele noastre plutesc turmă pestriță - îl simt prim "turma pestriţa" (aici, a fost un val venit pur şi simplu de sus şi scris fiind, a devenit frumos.) Consider că acesta este rolul poeziei, de a se naşte pur şi simplu prin mirarea a însuşi autorului ei. Evident, tot părere.
Mă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
Mă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
Ca și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
Imi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
apreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
deocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
Da, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc, am studiat forma haiku și mi se pare foarte accesibilă, încă mai am de lucrat la versificație și la acele clișee. Sper să progresez.
pentru textul : Teenage angst deDacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deLOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
pentru textul : în vama de la oancea demulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deCe muze ai, mai, Paule! Cum sa nu fii inspirat? Fotomodelul tau seamana cu o madonna de Cranach. Mi-a placut si textul. Shalom!
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii de:) politistul de serviciu te saluta. cu chipiu' pe-o spranceana. numai bine.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deScuze pentru dubla comentariului!
pentru textul : time passing deMultumesc, Aalizeei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare depentru valoarea "cinematografica"
pentru textul : Militianul intervine dePlus, pentru că am uitat să spun în primul comentariu, acest poem mi se pare desprins de realitatea materială. Este scris sub impuls, cred, sau călăuzit de inspiraţie sau revelat pentru că se observă lejeritatea versului. Uite, aici, de exemplu: soarele își lipește limba de cer și tace/într-o pasăre un copac fără ploi se răstignește deja/doar strigătele noastre plutesc turmă pestriță - îl simt prim "turma pestriţa" (aici, a fost un val venit pur şi simplu de sus şi scris fiind, a devenit frumos.) Consider că acesta este rolul poeziei, de a se naşte pur şi simplu prin mirarea a însuşi autorului ei. Evident, tot părere.
Mi-a plăcut foarte mult. Chiar te felicit. Bravo!
pentru textul : nesărbătoare deMă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
pentru textul : Linii deîmi pare rău, dar cântarea nu poate fi înţeleasă decât de un cântăreţ adevărat, nu de un scripcar. cam asta face diferenţa.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint dePoetul
pentru textul : cine-mi va deschide deMă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
pentru textul : i really don't think that i care deCa și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
ar fi iesit un poem frumos de aici. poemul unei vieti. incearca
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deImi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deAsta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deapreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
pentru textul : și morții salută dedeocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
Andrei Moldovan, ai grijă că ai început să hărțuiești din nou pe hermeneia.com. și nu e de bun augur.
pentru textul : Carpe Diem deAveţi dreptate, d-le Agheorghesei, mă bucur dacă am reuşit să arăt că iubirea n-are vârstă, iar durerea te poate face să dai în mintea copiilor...
pentru textul : concert pentru două pahare şi lună de1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
pentru textul : În căutarea conștiinței - V1.0 de2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg deMultumesc Maria! Voi actualiza si poza de profil :)
pentru textul : ada or ardor denu văd unde este jurnalul
pentru textul : Neschamah deerr: psihanalitice
pentru textul : It is possible to die deAdri,
nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami deda, interesantă ideea. un fel de negație a negației
pentru textul : pesimiste I deDa, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
pentru textul : mie redă-mă deMargas
Pagini