această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
onorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
Emilian,
cred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
andu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
Maria, ai incercat sa asezi textul (strofele) exaact invers? uite: Să ne imaginăm cu toții o mare iubire... Lumea i-a vindecat întotdeauna greu pe cei care au rămas iubind. E ca și cum o poveste săracă nu a putut să își plătească la timp chiria. Cei doi locatari ai săi au fost evacuați din orice dragoste posibilă și de aici înainte, de aici înapoi toate îi vor ploua separat. Unul singur va lua umbrela sub care nu te ajunge din urmă nici o durere. Celălalt va achita uitat datoriile firești ale unui deznodământ. Să ne imaginăm cu toții un om care pleacă. Să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept, o palmă stângă întinsă goală, un pantof cărunt fără talpă...
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
idei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
Într-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
Nu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
cu riscul de a abuza (de un offtopic pe care nu l-am initiat) vreau doar sa spun ca a vorbi despre erorile tehnice de pe hermeneia ca despre un "insectar" (vezi numele de "bug" pentru defect tehnic in soft) mi se pare relativ agresiv. om folosi noi "limbaj poeticesc" pe aici dar nu cred ca e corect sa procedam asa. mai ales in contextul in care cred ca am fost mult mai transparent si mai deschis dialogului decit absolut oricare din creatorii sau posesorii de site-uri literare romanesti. se pare ca (asa cum spun istoriografii romani) la romani transparenta si democratia nu au fost niciodata prea mult apreciate. mai degraba au migrat catrea idealul despotului mai mult sau mai putin luminat sau catre imaginea "tatucului" care le poate si stie pe toate.
Eh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
''How light tthe strain when, decked in vernal bloom Thalia tuned her lyre of melody'' Adrian, după lunga sa perioadă de decadență, cam de prin 1900 încoace, studenta aceea a înțeles în sfîrșit cum merge lumea și de dragul decenței a început să se mai aranjeze și ea. Nu mai poartă nylon, poartă top nou din denim și-i stă destul de bine. Îți mulțumesc pentru că ai dat curs invitației la o plimbare prin piațeta cu emblemă și fier forjat, în zorii acestui oraș a cărui viață își urmează destinul, înțelegîndu-l, asumîndu-și-l. O seară de muzică ar încununa victorios o zi de mai cu salcîmi și magnolii...
Multumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
textul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
curat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
e plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Viziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
Virgil, multumesc pentru avertizare. Insa inainte de toate te rog sa mai analizezi o data temeiul primei avertizari a Arancai. Eu cred ca acesta nu exista... in virtutea spiritului liberei comunicari care exista pe Hermeneia. Daca eu ii raspund lui Vladimir cu o gluma pe masura glumei care mi s-a parut comentariul lui cel putin sarcastic, eu incalc regulamentul? De ce? Pentru ca in gluma aia apare un scafandru american si un dervis arab? Hai sa fim seriosi! Te rog daca esti asa dragut sa-ti spui parerea in legatura cu aceasta problema. Daca in chestiunea cu arabii care ne transforma casele in morminte puturoase am inteles punctul vostru de vedere (mai ales pentru ca Bianca a stiut sa explice bine), pe asta nu o mai pricep. Iar aceasta femeie se pricepe foarte bine sa ma agaseze, nu crezi? O face bine de tot aceasta Marina Nicolaev, pe care nu stiu de ce o pastrezi in echipa editoriala, ca are calitati multiple, mai putin dintre cele care au de-a face cu literatura. Ii datorezi ceva or what, man?? Zi-ne si noua ca sa stim care-i treaba :-) Cu tot dragul si respectul pentru munca ta Virgile semnez aici Andu
Fain text iar titlul e de data asta foarte potrivit (Emilian ca si alti clasici in viata :-) nu nimereste titlurile mereu) Mi s-a parut cam fortat versul "il sun pe dumnezeu pe mobil" - avangardist dar parca prea de tot. Cred ca "il sun pe dumnezeu' ar fi fost deajuns, parerea mea. In rest, foarte reusita personificarea demiurgului venita, cum altfel la Emil decat din suflet. Chapeau, Andu
Plimbandu-ma on mod virtua, desigur prin galeria pictorului Vladimir Kush's, m-am oprirt sa admir si sa reflectez in fata tabloului" Sunrize by the Ocean' O forta eliberata de constrangeri straluceste pe cer. anna. multulesc temtru vizita .
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
pentru textul : faute de mieux deonorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
pentru textul : vintage collection -audio demă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
Ce sa fac daca-s ardelean si ma prind mai greu? Da' las ca-mi trece! Doamne-ajuta.
pentru textul : domnule Labiș deEmilian,
pentru textul : fade out hotel decred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
andu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
pentru textul : candiru de"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit
pentru textul : Clivaj deMaria, ai incercat sa asezi textul (strofele) exaact invers? uite: Să ne imaginăm cu toții o mare iubire... Lumea i-a vindecat întotdeauna greu pe cei care au rămas iubind. E ca și cum o poveste săracă nu a putut să își plătească la timp chiria. Cei doi locatari ai săi au fost evacuați din orice dragoste posibilă și de aici înainte, de aici înapoi toate îi vor ploua separat. Unul singur va lua umbrela sub care nu te ajunge din urmă nici o durere. Celălalt va achita uitat datoriile firești ale unui deznodământ. Să ne imaginăm cu toții un om care pleacă. Să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept, o palmă stângă întinsă goală, un pantof cărunt fără talpă...
pentru textul : Radical din doi detot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
pentru textul : spirală deidei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
Într-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
pentru textul : Haiku deNu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
pentru textul : am privit în ochii cobrei decu riscul de a abuza (de un offtopic pe care nu l-am initiat) vreau doar sa spun ca a vorbi despre erorile tehnice de pe hermeneia ca despre un "insectar" (vezi numele de "bug" pentru defect tehnic in soft) mi se pare relativ agresiv. om folosi noi "limbaj poeticesc" pe aici dar nu cred ca e corect sa procedam asa. mai ales in contextul in care cred ca am fost mult mai transparent si mai deschis dialogului decit absolut oricare din creatorii sau posesorii de site-uri literare romanesti. se pare ca (asa cum spun istoriografii romani) la romani transparenta si democratia nu au fost niciodata prea mult apreciate. mai degraba au migrat catrea idealul despotului mai mult sau mai putin luminat sau catre imaginea "tatucului" care le poate si stie pe toate.
pentru textul : despre o femeie goală deEh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie de''How light tthe strain when, decked in vernal bloom Thalia tuned her lyre of melody'' Adrian, după lunga sa perioadă de decadență, cam de prin 1900 încoace, studenta aceea a înțeles în sfîrșit cum merge lumea și de dragul decenței a început să se mai aranjeze și ea. Nu mai poartă nylon, poartă top nou din denim și-i stă destul de bine. Îți mulțumesc pentru că ai dat curs invitației la o plimbare prin piațeta cu emblemă și fier forjat, în zorii acestui oraș a cărui viață își urmează destinul, înțelegîndu-l, asumîndu-și-l. O seară de muzică ar încununa victorios o zi de mai cu salcîmi și magnolii...
pentru textul : Art Nouveau dedaca aceasta este singura nedumerire, nu pot sa va ajut!
pentru textul : studiu pe pisici deMultumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
pentru textul : Gălbenușul detextul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
pentru textul : dacă taci nu ajung I deam renunţat la Hegel şi Kant. ce strident se certau în text!
pentru textul : ritual demulţumesc Cristina.
curat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
pentru textul : covrigi calzi dee plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
"orașul m-a pus în urechile lui ca pe o pereche de căști" --> orașul m-a pus la urechi ca pe o pereche de căști.
"și acum alerg simplu nedefinit pe un fir de ață" - un adverb ar fi de ajuns ("simplu" sau "nedefinit").
"unde mama îmi dă pe răzătoare un morcov" - fără "îmi".
"ușile se deschid haotic un miros lemnos aduce cu sine" --> ușile se deschid haotic cu miros de lemn.
"un râs asurzitor de dincolo de geamuri" --> râs asurzitor dincolo de geamuri
fără "iar eu" în ultimul vers.
o căciuliţă pe "ca" în "ca am întâlnit...".
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deViziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
pentru textul : extras de cont deva mulțumesc pentru trecere și semn stimați colegi
pentru textul : Iubirea nelimitată deNelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare demi-a placut. dar as scoate versul acela cu seva adancurilor.
pentru textul : Decofrare II deVirgil, multumesc pentru avertizare. Insa inainte de toate te rog sa mai analizezi o data temeiul primei avertizari a Arancai. Eu cred ca acesta nu exista... in virtutea spiritului liberei comunicari care exista pe Hermeneia. Daca eu ii raspund lui Vladimir cu o gluma pe masura glumei care mi s-a parut comentariul lui cel putin sarcastic, eu incalc regulamentul? De ce? Pentru ca in gluma aia apare un scafandru american si un dervis arab? Hai sa fim seriosi! Te rog daca esti asa dragut sa-ti spui parerea in legatura cu aceasta problema. Daca in chestiunea cu arabii care ne transforma casele in morminte puturoase am inteles punctul vostru de vedere (mai ales pentru ca Bianca a stiut sa explice bine), pe asta nu o mai pricep. Iar aceasta femeie se pricepe foarte bine sa ma agaseze, nu crezi? O face bine de tot aceasta Marina Nicolaev, pe care nu stiu de ce o pastrezi in echipa editoriala, ca are calitati multiple, mai putin dintre cele care au de-a face cu literatura. Ii datorezi ceva or what, man?? Zi-ne si noua ca sa stim care-i treaba :-) Cu tot dragul si respectul pentru munca ta Virgile semnez aici Andu
pentru textul : this is a film denu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deFain text iar titlul e de data asta foarte potrivit (Emilian ca si alti clasici in viata :-) nu nimereste titlurile mereu) Mi s-a parut cam fortat versul "il sun pe dumnezeu pe mobil" - avangardist dar parca prea de tot. Cred ca "il sun pe dumnezeu' ar fi fost deajuns, parerea mea. In rest, foarte reusita personificarea demiurgului venita, cum altfel la Emil decat din suflet. Chapeau, Andu
pentru textul : tabloid deErata: "Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca și cum e singura metaforă în care poți respira."
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie dePlimbandu-ma on mod virtua, desigur prin galeria pictorului Vladimir Kush's, m-am oprirt sa admir si sa reflectez in fata tabloului" Sunrize by the Ocean' O forta eliberata de constrangeri straluceste pe cer. anna. multulesc temtru vizita .
pentru textul : oul debun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea denu e nevoie să pui titlul în text
pentru textul : Pupatul la români dePagini