dragul meu supraego, asta e, fiecare cu perceptiile lui si cu gradul lui de intelegere. nu iti fa probleme ca nu ma simt ranit, nu am nici timp de asta. si te asigur ca imi dau seama cum gindesti. conform mentalitatii tale toate societatile civilizate la apus de Tisa si pina in California sint un comunism ceausit pentru simplul motiv ca sint si se misca in respectul legii. dragul meu, daca asta gindesti, atunci te las cu bine si sanatos in paradisul libertatii tale dintre Tisa si Amur. sa ne auzim cu bine, virgil
„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
și acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
P.S. Recitind comentariul dumitale, mi se pare ca textul poate fi receptat si asa. Ceea ce ma bucura. Nu intotdeauna autorul spune ce vrea sa spuna. Si, uneori, asta este si bine (din punctul sau de vedere).
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
poate ca este. dar, asa cum spui, cred ca doar putin. nu imi plac nici mie formularile ultra-folosite dar nu stiu de ce dar aceasta expresie nu ma deranjeaza aici. poate din cauza imaginilor care o inconjoara. dar este foarte posibil sa fiu subiectiv. multumesc pentru observatii.
totul îmi pare sau îmi sună bine dar nu știu de ce "Lacustră de Sahara" îmi pare un fel de chestie disonantă acolo, ca un fel de persiflare a paradoxului
poetul descris de tine este din poveste! el nu poate fi altceva atâta vreme cât aduce frumos, adevăr, neobişnuit, atâta vreme cât el este altceva, altcineva, ceva care captivează cu poezia lui.
Lea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
de multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
of, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
Îţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
Ceva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
Imi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
Adriana, mulțumesc pentru lectură și părere. Plăcut surpris de aprecierile tale, asta pentru că îți cunosc exigențele. Știu că ești adepta textelor concise, lapidare, aici însă am dorit un discurs mai narativ, fără treceri bruște de la o stare la alta. Inițial textul era mai scurt(mai am încă prima variantă în word și pe blog), apoi m-am gândit să dezvolt ideea. Doar atât mai spun, chestia cu țiganizarea/logoreea sunt de fapt punctul de plecare al acestui text, așadar am hotărât să le păstrez. Mă mai gândesc oricum la spusele tale și când va fi să mai revin asupra lui, voi mai opera poate ceva modificări. Toate cele bune, Eugen.
vino s-o vezi
să o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Ce buna idee are textul acesta, ca in norii cand se duc, unde se duc? Si ce fac acolo? asta e ideea. Raspunsul e ca asteapta sa le vina randul. Chiar daca e putin anacronic, acest text ramane un frumos poem care emotioneaza sufletul, intr-o seara ploioasa de vara.
... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragul meu supraego, asta e, fiecare cu perceptiile lui si cu gradul lui de intelegere. nu iti fa probleme ca nu ma simt ranit, nu am nici timp de asta. si te asigur ca imi dau seama cum gindesti. conform mentalitatii tale toate societatile civilizate la apus de Tisa si pina in California sint un comunism ceausit pentru simplul motiv ca sint si se misca in respectul legii. dragul meu, daca asta gindesti, atunci te las cu bine si sanatos in paradisul libertatii tale dintre Tisa si Amur. sa ne auzim cu bine, virgil
pentru textul : Nimic de„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
pentru textul : De inima albastră dehai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deși acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
P.S. Recitind comentariul dumitale, mi se pare ca textul poate fi receptat si asa. Ceea ce ma bucura. Nu intotdeauna autorul spune ce vrea sa spuna. Si, uneori, asta este si bine (din punctul sau de vedere).
Cu aceleasi ganduri bune,
pentru textul : Ultima ţigară deGorun
Nuta Craciun, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
poate ca este. dar, asa cum spui, cred ca doar putin. nu imi plac nici mie formularile ultra-folosite dar nu stiu de ce dar aceasta expresie nu ma deranjeaza aici. poate din cauza imaginilor care o inconjoara. dar este foarte posibil sa fiu subiectiv. multumesc pentru observatii.
pentru textul : nevoia de predictibil II detotul îmi pare sau îmi sună bine dar nu știu de ce "Lacustră de Sahara" îmi pare un fel de chestie disonantă acolo, ca un fel de persiflare a paradoxului
pentru textul : Cântec de adormit somnul depoetul descris de tine este din poveste! el nu poate fi altceva atâta vreme cât aduce frumos, adevăr, neobişnuit, atâta vreme cât el este altceva, altcineva, ceva care captivează cu poezia lui.
mi-a plăcut.
pentru textul : poetul deEu cred ca de la asta ti se trage: "beam ceai luam aspirine până halucinam". Acu tot bei, dar bei inutil. Sunt foarte suparata pe tine, Andu.
pentru textul : pești deuneori, încăpățânarea cea bună. felicitări, Radu !
pentru textul : verificări deLea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
pentru textul : arămie dede multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
multumesc de trecere si obiectivitate, emiemi! te mai astept.
pentru textul : Descântec de leagăn deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deof, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deÎţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
Am citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deCeva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
poemul, în opinia mea este un avorton.
pentru textul : inima, fereastră deschisă den-am probleme cu invizibil/inevitabil. in schimb imi scapa logica conform careia tavanul ar fi un cearceaf invizibil.
pentru textul : crochiu I deInițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste detext slab. oare nu este evident? apoi, aș vrea să nu mai pui data și ora la sfîrșitul textelor. formatarea site-ului o presupune.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deImi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAdriana, mulțumesc pentru lectură și părere. Plăcut surpris de aprecierile tale, asta pentru că îți cunosc exigențele. Știu că ești adepta textelor concise, lapidare, aici însă am dorit un discurs mai narativ, fără treceri bruște de la o stare la alta. Inițial textul era mai scurt(mai am încă prima variantă în word și pe blog), apoi m-am gândit să dezvolt ideea. Doar atât mai spun, chestia cu țiganizarea/logoreea sunt de fapt punctul de plecare al acestui text, așadar am hotărât să le păstrez. Mă mai gândesc oricum la spusele tale și când va fi să mai revin asupra lui, voi mai opera poate ceva modificări. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă dehabar n-am, Dorine, nu le-am inventariat. Vă mulțumesc - și ție, și lui Paul. ce ciudat...chiar nu mă așteptam ca textul ăsta să placă într-atât. :)
pentru textul : simetrii devino s-o vezi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desă o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Ce buna idee are textul acesta, ca in norii cand se duc, unde se duc? Si ce fac acolo? asta e ideea. Raspunsul e ca asteapta sa le vina randul. Chiar daca e putin anacronic, acest text ramane un frumos poem care emotioneaza sufletul, intr-o seara ploioasa de vara.
pentru textul : uneori întrebările deFelicitari pentru premiul I oferit de juriul "Cenaclul de la Paltinis" !
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deAceleasi felicitari tuturor premiantilor ,precum si organizatorilor!
imi cer scuze, mie imaginea nu mi se pare prea inspirata. Mih.
pentru textul : albastru degreșeli de tipărire. Șantier
pentru textul : Transplant de... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePagini