nu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
în registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
scopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Voi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
Alma, când scriu pentru a posta aici sau pentru a tipări lucrez textele nanometric - dacă pot spune așa - și subtil. De aceea primul vers a trecut prin diverse forme, ca de ex. : - treci prin spectre atingând tangențial secundele - traversezi spectre atingând tangențial secundele - traversezi tangențial spectre atingând secundele Și ar mai fi. M-am hotărât pentru forma cea mai condensată. Mă voi gândi cum să o redau mai poetic, ok. Cât despre plutirea aceea are sens cu okeanos-ul de sunete și cu atolul de tăceri. Mă voi gândi să văd cum să nu sune banal. Am scris și aici variante: "te cufunzi", "înoți", "te pierzi", "planezi"... Cred că e bine să se știe că uneori migălesc cuvintele în mine, fir cu fir, dinspre latent spre manifest. Și nu întâmplător le aștern așa, atunci când le scriu. Desigur, aici nu se văd formele anterioare. Sper încă că se vede prelucrarea interioară măcar. Mulțumesc pentru sugestii, ca de obicei sunt pertinente și voi ține seama de ele.
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
Este bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
am citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
rar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
nici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
De ce? Din principiu... imi rezerv dreptul de a privi un text fara ochelarii altora si nu sunt curios de corespondenta ta cu damele... am ochi buni si ma bazez pe ei :) De parca de inteligenta e vorba in poezie...
Crin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
de acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
am senzatia ca nu ai rabdare
Amuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
o sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
Superb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
Atmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
pentru textul : tablou cu două siluete deîn registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – descopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Voi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
pentru textul : Umbra deAlma, când scriu pentru a posta aici sau pentru a tipări lucrez textele nanometric - dacă pot spune așa - și subtil. De aceea primul vers a trecut prin diverse forme, ca de ex. : - treci prin spectre atingând tangențial secundele - traversezi spectre atingând tangențial secundele - traversezi tangențial spectre atingând secundele Și ar mai fi. M-am hotărât pentru forma cea mai condensată. Mă voi gândi cum să o redau mai poetic, ok. Cât despre plutirea aceea are sens cu okeanos-ul de sunete și cu atolul de tăceri. Mă voi gândi să văd cum să nu sune banal. Am scris și aici variante: "te cufunzi", "înoți", "te pierzi", "planezi"... Cred că e bine să se știe că uneori migălesc cuvintele în mine, fir cu fir, dinspre latent spre manifest. Și nu întâmplător le aștern așa, atunci când le scriu. Desigur, aici nu se văd formele anterioare. Sper încă că se vede prelucrarea interioară măcar. Mulțumesc pentru sugestii, ca de obicei sunt pertinente și voi ține seama de ele.
pentru textul : a space between perceptions deVă mulțumesc mult de vizită, am modificat si este un poem mai melodios :) Am umblat puțin si la sfârsitul poeziei. Cum vi se pare? cu drag, erika
pentru textul : Singurătate deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deVirgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deEste bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
pentru textul : Culori deacum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc. cu prietenie.
pentru textul : Stare precară deam citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
pentru textul : alte povestiri de la Şipot derar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
imi place poemul .poate mai meditezi asupra titlului,pare banc fa/l macar sa fie banc de pesti
pentru textul : mess deUrsitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
pentru textul : poetul demulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
pentru textul : amputarea literei d dePS: as taia acel "nu" din titlu :)
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce de...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
pentru textul : Totul despre Mine denici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
pentru textul : dragoste deCezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam derefac greșelile de ortografie: "mesajul său" multumesc pt. întelegere
pentru textul : mulțimea vidă deDe ce? Din principiu... imi rezerv dreptul de a privi un text fara ochelarii altora si nu sunt curios de corespondenta ta cu damele... am ochi buni si ma bazez pe ei :) De parca de inteligenta e vorba in poezie...
pentru textul : obsesia firului deCrin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
pentru textul : autoeditare profil personal de"între ele pe drumul străjuit de copaci
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deeu doar un punct"...mi-a plăcut, Ioana, poemul are imagini frumoase.
de acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
pentru textul : novocaină printre rânduri deam senzatia ca nu ai rabdare
Amuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
pentru textul : Uneori deo sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
pentru textul : ars poetica II detoate părţuile, se sfărşească odata.. etc. Recorectează, te rog.
pentru textul : caii din viaţa mea dedragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată de... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
pentru textul : cuvintele sînt defaca-se voia ta, atunci - ce altceva pot sa mai spun? Vei fi instiintata asupra "masurilor de rigoare" pe care le va decide consiliul.
pentru textul : opi deSuperb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
pentru textul : flowers for yulia deAtmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
francisc, timpurile impun. da, trist. am facut autocritica. si, papusile au si ele onoarea lor. trebuiesc reparate, cand se strica:)
pentru textul : Eve postmoderne dePagini