deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
Luminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
mergi pe firul apei înapoi, înspre izvor. un izvor de tristeţe secondat de întrebări. niciodată umanitatea nu va scăpa de întrebări, chiar dacă unele răspunsuri vin de la sine.
Cu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
Nimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
Versul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
Pentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
Prima și ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă și cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificațiilor, și per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de șlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi " în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ același lucru: nisip, pustiu, deșert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiție, cred că ar merge foarte bine fără "deșert".)
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
Virgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
Eu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
eu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
Nu am intenționat nimic. Am scris textul așa cum mi-a venit. După, i-am analizat, la rece, sugestiile. Evident, nun voi spune nimic. Este treaba eventualilor cititori dacă vor binevoi s-o facă. Mulțumesc pentru citire și semnalarea „typo”. Cu gȃnduri bune, Gorun
e un week-end frumos si datorita acestui poem al tau, Nuta. foarte frumos! si cu o foarte senina tristete. trebuie sa recunosc ca l-am citit cu o persoana draga in camera, iar apropierea de cei dragi face momentele memorabile. exista in poezia ta acel touch inconfundabil al unei linistite demnitati, ceea ce mie imi e tare drag. versurile curg firesc, mahnirea se ridica la cer ca magura si ramane cititorul undeva intre tinerete fara batranetesi viata fara ... o poveste , dar cat de adevarata pentru copilul ce am ramas in urma lecturii. mi-a placut tare mult! de aici si semnul auriu pe care il merita poemele tale toate. dar tu stii...
se alunecă doar dintr-un timp în altul până când oamenii din jur devin oameni normali iar normalitatea o uşă falsă mai falsă decât zâmbetul Monei Lisa - pline de miez aceste cuvinte! cu drag!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & deMarina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
pentru textul : pârâul lui iov desingurul motiv pentru care e in santier?
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deLuminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
pentru textul : Fără filtru deEi, nici chiar asa! Dar cune stie? Nepatrunse sunt etc.
Mister K, ti-ai schimbat adresa de email? Cum pot procura (contra cost) "Baletistul"? Adresa mea e [email protected].
pentru textul : Abraam, regele, a spus: demergi pe firul apei înapoi, înspre izvor. un izvor de tristeţe secondat de întrebări. niciodată umanitatea nu va scăpa de întrebări, chiar dacă unele răspunsuri vin de la sine.
pentru textul : Unii spun că viaţa e ca o apă deare atmosferă textul ~ și probabil că unul din meritele lui este că transmite mult mai mult prin ceea ce nu spune.
pentru textul : Conjunctiv deCu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
pentru textul : voluntariat pentru schimbul de noapte deNimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
pentru textul : This ain't a love song deVersul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
Atunci, pune mausul si citeste: http://www.scribd.com/doc/44998281/POvestasul-de-Mario-Vargas-Llosa
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deuraaa! las un semn de citire. nu vreau sa dezvalui opinia mea, astept continuarea cu interes...
pentru textul : Neoprotestantul deO poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical de"ati recomanda o cariera de scriitor?" c.b. daca n-o fi prea nebun..... imi place ceea ce vrei sa faci. da-i bice!
pentru textul : Orez cu apă dulce dePrima și ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă și cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificațiilor, și per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de șlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi " în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ același lucru: nisip, pustiu, deșert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiție, cred că ar merge foarte bine fără "deșert".)
pentru textul : Răsare denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac demi se pare mie sau simt ceva invidie in comentariul tau, bobadile? invidie in ce priveste cultura, evident. ca de lipsa ei nu vad sa se plinga nimeni.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I de"câtă încredere ai"
frumos... frumos...
pentru textul : mi-e părul alb deDe revăzut aici:
" totdinadinsul"
pentru textul : poetul de". Moartea este un fel de noapte ușă iar viața este"
Şi mai trebuie nişte virgule pe ici, pe colo...
unde pot fi citite textele care intra in concurs?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deVirgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
pentru textul : patul în formă de gondolă deEu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
mă desfac [...]
pentru textul : plânsul salcâmilor deca un volum de versuri pe care gândul morții
l-a tradus într-o limbă străină - un final memorabil, care iartă tot ce a fost înainte.
îsi cheamă fiul
pentru textul : Dilemă divină deeu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
recunosc
pentru textul : Te recunosc! devă mulţumesc mult pentru semne, treceri...
pentru textul : femeia cu papagali deioana - dacă e pe gustul tău, mă bucur...
d-le manolescu - încântat
:)
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
pentru textul : rosebud deNu am intenționat nimic. Am scris textul așa cum mi-a venit. După, i-am analizat, la rece, sugestiile. Evident, nun voi spune nimic. Este treaba eventualilor cititori dacă vor binevoi s-o facă. Mulțumesc pentru citire și semnalarea „typo”. Cu gȃnduri bune, Gorun
pentru textul : Viol consimțit denu pretinde că pricepi cînd nu poți, nicodeme. că dacă taci mai există o șansă ca lumea să nu vadă chiar cine ești. dar așa...
pentru textul : sequoia I dee un week-end frumos si datorita acestui poem al tau, Nuta. foarte frumos! si cu o foarte senina tristete. trebuie sa recunosc ca l-am citit cu o persoana draga in camera, iar apropierea de cei dragi face momentele memorabile. exista in poezia ta acel touch inconfundabil al unei linistite demnitati, ceea ce mie imi e tare drag. versurile curg firesc, mahnirea se ridica la cer ca magura si ramane cititorul undeva intre tinerete fara batranetesi viata fara ... o poveste , dar cat de adevarata pentru copilul ce am ramas in urma lecturii. mi-a placut tare mult! de aici si semnul auriu pe care il merita poemele tale toate. dar tu stii...
se alunecă doar dintr-un timp în altul până când oamenii din jur devin oameni normali iar normalitatea o uşă falsă mai falsă decât zâmbetul Monei Lisa - pline de miez aceste cuvinte! cu drag!
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor dePagini