Foarte multe simboluri modeleaza trupul usor contorsionat, dar totusi viu al poeziei. Tiganca-simbolul prevestirii mortii iminente, moarte simbolizata la randul ei prin spargerea canii, este tamponata si efectul anulat de zbor, adica de desprindere. Interesant mi s-a parut si simbolul miezului sufletesc-"Pumnul meu în pumnul mamei ". In momentul acesta asa am perceput eu poemul. numai bine!
Revin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pe crucile de piatră
se şterg anii
Vă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
Am corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Nu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
uf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
îmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
Iată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
Alma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
un dialog mai mai sa nu-l descopar, o continuare frumos zisa a celebrului: - "unde esti Adame? - ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentruca eram gol si m-am ascuns..." pentru frumos si dor de lumina, fara a singulariza vreun pridvorb, totul mi-e drag, penita.
Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
tot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
hello Ioana, prudemment, je sors la tête par la fenêtre comme toi, lorsque tu sors les tiroirs à la morgue plus haut, dans un autre tiroir apparaît également la tête de mon voisin du troisième parmi les bégonias, les guêpes et les géraniums ainsi que la cendre de cigarette qui me tombe dessus - comme à l'accoutumée- tout en faisant des ronds de fumée ressemblant à des cernes de mycélium sur une tomate dans cette cendre des jours passés, je sauve mon âme regarde-toi dans ce petit miroir ainsi tu t'y verras mieux ! Aujourd'hui, je ne peux tomber nez à nez sur personne Aujourd'hui je suis un être tactile et mon horizon se finit au bout de mes doigts. :)
...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
fara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Erată:
„dar o dilemă” - „dar am o dilemă”
pentru textul : Fostei mele șótii de„și pe cineva altcineva” - „și pe cine altcineva”
Foarte multe simboluri modeleaza trupul usor contorsionat, dar totusi viu al poeziei. Tiganca-simbolul prevestirii mortii iminente, moarte simbolizata la randul ei prin spargerea canii, este tamponata si efectul anulat de zbor, adica de desprindere. Interesant mi s-a parut si simbolul miezului sufletesc-"Pumnul meu în pumnul mamei ". In momentul acesta asa am perceput eu poemul. numai bine!
pentru textul : peronul nr. 2 deRevin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pentru textul : Haiku-uri depe crucile de piatră
se şterg anii
Vă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
pentru textul : let's get together deAm corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
pentru textul : Twilight deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Dihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
pentru textul : vintage collection -audio dete rog sa adaugi traducerea si sa informezi un editor dupa ce ai facut-o
pentru textul : Caii nu au nici o vină deNu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
pentru textul : radiere deuf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
pentru textul : Iubire deMircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu
pentru textul : note deîmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deIată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Mulţumesc pentru o lectură deosebită.
pentru textul : amanuensis dele-am șters pe ultimele două. nici mie nu îmi plăceau. mulțumesc pentru opinie.
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii deMultumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deAlma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
pentru textul : salonul 22 deam corectat ceea ce s-a scris gramatical gresit si pentru asta iti multumesc. de obicei scriu direct pe site si asta intotdeauna imi cauzeaza.
pentru textul : Bunicul și Europa deNu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
pentru textul : tskhinvali deun dialog mai mai sa nu-l descopar, o continuare frumos zisa a celebrului: - "unde esti Adame? - ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentruca eram gol si m-am ascuns..." pentru frumos si dor de lumina, fara a singulariza vreun pridvorb, totul mi-e drag, penita.
pentru textul : pridvorbe deDragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
pentru textul : Tetley detextul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
pentru textul : Ce caut aici? deia te uita, scriu tanka fara sa stiu. :)
pentru textul : priveşte-ne desuna frumos in engleza...
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar demultumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
pentru textul : atunci s-a sfîrșit detot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
pentru textul : ultimele modificări pe site dehello Ioana, prudemment, je sors la tête par la fenêtre comme toi, lorsque tu sors les tiroirs à la morgue plus haut, dans un autre tiroir apparaît également la tête de mon voisin du troisième parmi les bégonias, les guêpes et les géraniums ainsi que la cendre de cigarette qui me tombe dessus - comme à l'accoutumée- tout en faisant des ronds de fumée ressemblant à des cernes de mycélium sur une tomate dans cette cendre des jours passés, je sauve mon âme regarde-toi dans ce petit miroir ainsi tu t'y verras mieux ! Aujourd'hui, je ne peux tomber nez à nez sur personne Aujourd'hui je suis un être tactile et mon horizon se finit au bout de mes doigts. :)
pentru textul : Morgă/Morgue de...deși sunt convins că am fost înțeles pe deplin... cât despre edificările unora... exact acesta este scopul vieții mele... a presto adicătelea , pe curând.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deInteresantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
pentru textul : ...I'm growing like spells... defara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
pentru textul : uneori|singurătate dePagini