In ce priveste formolul inclin sa-i dau dreptate profetului. Substanta este menita a prelungi aparenta trupului neavind nici o simbolica sufleteasca ci dimpotriva o dragoste moarta-murita conservata-n formol o reduce ( pe dragoste) la material la carnal la ceea ce o dragoste nu este sau n-ar trebui sa fie. Formolul conserva,temporar ceva mort pina ce acel ceva fi-va definitiv ingropat.
ritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
da, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
cu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
Intervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
Tocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
aceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
Las un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
Am uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
De ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult: „se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
Ai trait emotia unui scenarist care vizualizeaza un subiect impus ...inainte de a scrie. Ai talent, nu gluma... zic eu
E randul meu sa te provoc: pentru ca esti medicinista, sa-i spunem "eidetism in 2"
retin: ~curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți~ ... scrijelit, deja? Join the club!
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
Marquise, da, acolo la început se mai poate modifica. Sancho, văd că la toți ne place "departeo". Eu pe lângă iarbă mai simt și niște cochilii de melc. Vă mulțumesc amândorura pentru neașteptatele penițe. Profetule, crezi că e menit doar lor? M-ai pus serios pe gânduri, creează repulsie unui bărbat? O să mai întreb.
Treaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
Adriana nu spune nimeni sa nu le folosim, ci sa le reformulam, si sa le reformulam bine. Daca pastram exact aceeasi formulare si spunem exact acelasi lucru... nu facem nimic. Legat de "Descult" e drept ca nu te-a deranjat suficient... dar ai observat ! Ialin
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
O ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick deși acest poem m-a prins, probabil pentru apocalipsă și martiraj.
la "dar se va lumina de ziuă în mijlocul unei nopţii" cred ca "unei" trebuie eliminat, sau un "i" de la nopții. recitește fraza.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deIn ce priveste formolul inclin sa-i dau dreptate profetului. Substanta este menita a prelungi aparenta trupului neavind nici o simbolica sufleteasca ci dimpotriva o dragoste moarta-murita conservata-n formol o reduce ( pe dragoste) la material la carnal la ceea ce o dragoste nu este sau n-ar trebui sa fie. Formolul conserva,temporar ceva mort pina ce acel ceva fi-va definitiv ingropat.
pentru textul : Draperii roșii deritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
pentru textul : Hârtii deluna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna dese putea cuminti si mai mult imaginea ta, dar fie si asa.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deda, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
pentru textul : încape şi-un evantai decu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
Intervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
pentru textul : Sfoara deeu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru decred ca textul putea fi mai degraba incadrat la proza/note sau proza/jurnal
pentru textul : spovedanie deTocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu dedestul de bine inchegat acest fragment de proza. iata, aici cred ca structurezi toate gandurile tale "Durerea până la capăt".
pentru textul : Durerea până la capăt deÎmi pare rău pentru mama ta. Acum înțeleg ținutul de mâini. Bănuiam că cerul cerul acela e alb, am vrut confirmare.Numai bine!
pentru textul : rem deaceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
pentru textul : e r h a n deCa sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
pentru textul : poetul I deLas un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
pentru textul : cai negri, însetați demulțumesc de asemeni mădălinei, ioanei și lui adrian pentru citire, observații și interes
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deAm uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
pentru textul : Satul din vale decu linkul , nu?
pentru textul : kreițerova sonata dedragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
pentru textul : dulce de moarte deDe ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult:
„se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
Ai trait emotia unui scenarist care vizualizeaza un subiect impus ...inainte de a scrie. Ai talent, nu gluma... zic eu
E randul meu sa te provoc: pentru ca esti medicinista, sa-i spunem "eidetism in 2"
retin: ~curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți~ ... scrijelit, deja? Join the club!
pentru textul : dream maker dee o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
pentru textul : pescarii din nashville deMarquise, da, acolo la început se mai poate modifica. Sancho, văd că la toți ne place "departeo". Eu pe lângă iarbă mai simt și niște cochilii de melc. Vă mulțumesc amândorura pentru neașteptatele penițe. Profetule, crezi că e menit doar lor? M-ai pus serios pe gânduri, creează repulsie unui bărbat? O să mai întreb.
pentru textul : Și dacă deTreaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
„zvîniri” , evident „zvîgniri”
pentru textul : oolong tea deAdriana nu spune nimeni sa nu le folosim, ci sa le reformulam, si sa le reformulam bine. Daca pastram exact aceeasi formulare si spunem exact acelasi lucru... nu facem nimic. Legat de "Descult" e drept ca nu te-a deranjat suficient... dar ai observat ! Ialin
pentru textul : rem defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deO ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
pentru textul : multumim din inima deMulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master dePagini