Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
Pai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
Vasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
tropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
Imi place. Am citit de cateva ori si m-am tot gandit ce analiza literara sa fac textului. Dar orice tentativa critica ar fi fost ca o amputare a emoției de a fi fost in preajma unui lucru de exceptie. Asa ca prefer sa iti scriu sincer: este una din poeziile la care voi reveni sa citesc cu ochii inimii.
Aranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
doua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
Marinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.
Thanks for your comment Corina! :) I partly agree with your suggestions. I will think about it. But I need to explain to you that the part you found difficult to read is intended to be a kind of metaphor or image depicting the easiness of father's walking steps compared to the difficulty of the child's amble and movement further in life...maybe that part is indeed necessary to be reviewed in the future. The whole poem is a kind of statement about the difficulty to adapt to the normal pace with a touch of supernatural, because for the child was easier to fly in the beginning. I, too, love to read you!, Cristina
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
da, şi eu mi-am dat seama că au apărut aproape concomitent. cred că este caldă noaptea asta de mai în românia. caldă şi nemişcată. aproape. interesantă aceasta similitudine de trăiri sau percepţii. la mine este zi acum dar textul l-am "compus" astă noapte. probabil că aşa ceva nu se poate scrie decît noaptea.
tanar, deci te referi la un novice, la acea treapta in care chiar si inainte sa descoperi placerea ti-se impune ca fiind o parte obligatorie a drumului?
atunci seamana cu intrebarea in fata celei mai mari obligatii: viata?
de ce?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
pentru textul : Într-o noapte mult mai adîncă deAm uitat să remarc frumuseţea oximoronului ,,lucind mat" :)
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deun text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul dePai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
pentru textul : Plutaș decongrats!
o sa te caut in librarii adriana. imi pare bine sa pot spune ca am crescut cumva cu tine pe aici. :)
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAndu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang deVasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
pentru textul : mă dor tâmplele detropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
pentru textul : Birjarul Felice, milionul & baby Kiss deCe e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deandu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
pentru textul : în groapa cu lei albi de"e-o pace neprefăcută între mine şi...."
imi place foarte mult versul asta si nu vreau sa-ti spun despre cite conexiuni am facut !
pentru textul : urme decred ca este si foarte greu de pastrat !
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
pentru textul : De-a singurul dePentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deImi place. Am citit de cateva ori si m-am tot gandit ce analiza literara sa fac textului. Dar orice tentativa critica ar fi fost ca o amputare a emoției de a fi fost in preajma unui lucru de exceptie. Asa ca prefer sa iti scriu sincer: este una din poeziile la care voi reveni sa citesc cu ochii inimii.
pentru textul : visul unui erou de linia intai deVirgil am retușat textul, ai avut dreptate era cam telegrafică exprimarea, lipsea fluiditatea.. Acum ce zici de text?
pentru textul : [praf de nimfă] deei bine, o mica traducere a titlui nu ar strica. macar pentru mine necunoscatorul
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deAranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deMultumesc ,baieti!
pentru textul : suferinţă deLucian, efectiv ai un pasaj hilar: "Refuz toate părțile ce se numesc feminine"
pentru textul : Refuz profund depoate fi îmbunătăţită
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mulţumesc, nu ştiu dacă face sens explicaţia.
pentru textul : temeri grizate deȘi acest text încalcă același punct din regulament. Te rog să remediezi. Este o abatere repetată.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deeu cred că nu am pierdut. părerile rămân subiective...:) numai bine
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă dedoua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
pentru textul : două noi secțiuni deMarinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.
pentru textul : Oamenii se pierd deThanks for your comment Corina! :) I partly agree with your suggestions. I will think about it. But I need to explain to you that the part you found difficult to read is intended to be a kind of metaphor or image depicting the easiness of father's walking steps compared to the difficulty of the child's amble and movement further in life...maybe that part is indeed necessary to be reviewed in the future. The whole poem is a kind of statement about the difficulty to adapt to the normal pace with a touch of supernatural, because for the child was easier to fly in the beginning. I, too, love to read you!, Cristina
pentru textul : The end of the blue period deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deEmiemi, să înțeleg că pot să continui să le fac? Pentru că eu cred în amuzament...
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deMargas
un text care promite.
pentru textul : Răsuciri deda, şi eu mi-am dat seama că au apărut aproape concomitent. cred că este caldă noaptea asta de mai în românia. caldă şi nemişcată. aproape. interesantă aceasta similitudine de trăiri sau percepţii. la mine este zi acum dar textul l-am "compus" astă noapte. probabil că aşa ceva nu se poate scrie decît noaptea.
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detanar, deci te referi la un novice, la acea treapta in care chiar si inainte sa descoperi placerea ti-se impune ca fiind o parte obligatorie a drumului?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deatunci seamana cu intrebarea in fata celei mai mari obligatii: viata?
de ce?
Pagini