in acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
Francisc am sa te rog sa ma vizitezi dupa ce vei veni de la stomatolog :)) sau atunci cand te vei simti linistit. Poate sunt naiva dar eu cred ca toate problemele existente in lume (in general ) se datoreaza lipsei de dragoste si de comunicare. Tu cum stai cu comunicarea? citind poemul Francisc, in largul soaptei negura nopții
ceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
La primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
asta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
Prea mult. Nu pot comenta (deşi am citit cu atenţie totul). Fac doar precizarea că ai scos citatul din context. Îţi mai atrag atenţia că eu sunt analist, nu ideolog pătimaş. Prin urmare, îmi pot permite să fac comparaţii. Depinde la ce concluzie mă duc ele. În orice caz, nu mă duc la concluziile pe care le bănuieşti tu.
În al doilea rând, eu nu vorbeam de mafiile care-ţi bântuie ţie imaginaţia. Ci de o mafie vulgară, adică despre o clică de hoţi, care fură totul: şi ce a rămas de la epoca de tristă amintire şi ce împrumută azi şi se fac că ar investi.
În al treilea rând, mă preocupă cum va arăta ţara peste 20 de ani, pentru că am aici (şi peste Ocean) copii şi nepoţi. Din nefericire, pot să te asigur că ea şi-a amanetat viitorul pe cel puţin o jumătate de secol.
În al treilea rând, trebuie să-ţi atrag atenţia că eu m-am simţit liber şi în comunism, mă simt liber şi acum. Din păcate, şi acum, ca şi atunci, este vorba doar de libertatea interioară. Cea efectivă e aparentă. Poate vom mai vorbi despre asta, dar cu altă ocazie.
Nu-ţi port ranchiună. Te înţeleg.
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
Foarte multe typo în acest text, și mă surprinde, pentru că nu era stilul tău să postezi neîngrijit. Sper să revii dimineață, mai odihnit poate, și să re-editezi. Atunci voi reveni și eu cu ceva mai consistent.
mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
Si am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
Dar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
Alexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
Adrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
și sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
am o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
dar scris cu măiestrie. M-a impresionat felul în care ai reuşit să creionezi tuşele negre ale unui cotidian în care lumina se pierde fără putinţă de a fi răsfrântă într-o minimă doză de optimism. Aceeaşi senzaţie claustrofobică se păstrează până la final "în fiecare zi e un cutremur din care se pare/nu pot să ies decât mușcând cârpe", iar dragostea este sufocată de imaginea unui convoi parcă nesfârşit. Un poem negru, dar care ar merita pe deplin peniţa mea aurie. Din păcate nu reuşesc să o şi ataşez, aşadar să se considere a fi aşezată, cu toate felicitările mele!
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
iată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
Pariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
Francisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
este adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
pentru textul : iconografie atemporală deFrancisc am sa te rog sa ma vizitezi dupa ce vei veni de la stomatolog :)) sau atunci cand te vei simti linistit. Poate sunt naiva dar eu cred ca toate problemele existente in lume (in general ) se datoreaza lipsei de dragoste si de comunicare. Tu cum stai cu comunicarea? citind poemul Francisc, in largul soaptei negura nopții
pentru textul : Crucea - Haiku deceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
pentru textul : candelabrele deLa primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
La mulți ani, Ottilia!
pentru textul : fado dein primul rand imi pare bine sa te vad.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that deasta nu poate fi acceptată. dacă vreodată va fi, e prematur spus. pigrafa e o scriere falsă, un fel de apocrifă la urechea fundamentalistului. e o licenţă. va sta acolo pînă la verdictul final. good night.
pentru textul : restul ar fi spus prematur dePrea mult. Nu pot comenta (deşi am citit cu atenţie totul). Fac doar precizarea că ai scos citatul din context. Îţi mai atrag atenţia că eu sunt analist, nu ideolog pătimaş. Prin urmare, îmi pot permite să fac comparaţii. Depinde la ce concluzie mă duc ele. În orice caz, nu mă duc la concluziile pe care le bănuieşti tu.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deÎn al doilea rând, eu nu vorbeam de mafiile care-ţi bântuie ţie imaginaţia. Ci de o mafie vulgară, adică despre o clică de hoţi, care fură totul: şi ce a rămas de la epoca de tristă amintire şi ce împrumută azi şi se fac că ar investi.
În al treilea rând, mă preocupă cum va arăta ţara peste 20 de ani, pentru că am aici (şi peste Ocean) copii şi nepoţi. Din nefericire, pot să te asigur că ea şi-a amanetat viitorul pe cel puţin o jumătate de secol.
În al treilea rând, trebuie să-ţi atrag atenţia că eu m-am simţit liber şi în comunism, mă simt liber şi acum. Din păcate, şi acum, ca şi atunci, este vorba doar de libertatea interioară. Cea efectivă e aparentă. Poate vom mai vorbi despre asta, dar cu altă ocazie.
Nu-ţi port ranchiună. Te înţeleg.
te corectez Andrei, "și pe mine mă fascinează moldoveanca de peste prut" sau ai curajul să mă contrazici?:))
pentru textul : servis auto demulțam de semn! gând bun!
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
pentru textul : '80-'08 deCorina, revezi un pic distanța dintre rânduri. E greu de urmărit așa cum e acum.
pentru textul : Drapeau blanc deFoarte multe typo în acest text, și mă surprinde, pentru că nu era stilul tău să postezi neîngrijit. Sper să revii dimineață, mai odihnit poate, și să re-editezi. Atunci voi reveni și eu cu ceva mai consistent.
pentru textul : prison game I deRaul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor demulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
pentru textul : fotografie din spaţiu deSi am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
pentru textul : a doua atingere a lui moebius deDar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
pentru textul : Haiku deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deAlexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
pentru textul : Amantă spirituală deAdrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deși sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
am o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
să ai niște Sărbători liniștite.
pentru textul : dragoste origami dedar scris cu măiestrie. M-a impresionat felul în care ai reuşit să creionezi tuşele negre ale unui cotidian în care lumina se pierde fără putinţă de a fi răsfrântă într-o minimă doză de optimism. Aceeaşi senzaţie claustrofobică se păstrează până la final "în fiecare zi e un cutremur din care se pare/nu pot să ies decât mușcând cârpe", iar dragostea este sufocată de imaginea unui convoi parcă nesfârşit. Un poem negru, dar care ar merita pe deplin peniţa mea aurie. Din păcate nu reuşesc să o şi ataşez, aşadar să se considere a fi aşezată, cu toate felicitările mele!
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
iată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
cred ca e primul text pe care-l citesc de la tine, si-mi pare ok, in prima parte as fi insistat mai mult pe versurile cu umbra mortilor.
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău departea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
pentru textul : Perspectivă deaici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
ce nu face omu' pentru un fragment special? da, as putea modifica toata povestea pentru ca fragmentul ala se stea la loc de cinste:) multumesc!
pentru textul : spectacol deAcum da.
pentru textul : A native preparation of the tissue deFrancisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
pentru textul : portarul de la spital deeste adevarat, probabil titlul nu este neaparat reusit si de aici porneste si implicata foto. am vrut sa fie o continuare a seriei "despre falsele principii ale mecanismelor iubirii" pe care am inceput-o mai demult. poate nu este. problema este insa ca toate textele din serie au foto. si am vrut sa fiu consecvent. poate nu am reusit sa fiu decit artificial. sau "chinuit", cum spune leonard. dar la urma urmei nu este iubirea cel mai chinuit lucru pe lume...?
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III delate typo: a se citi in loc de "Boiersim" "Boierism". Bine asa ? Multam de atentionare...
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dee mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc
pentru textul : eu te iubesc, fă dePagini