Ai sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
Placut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
Felicitări, Sebi, dar să ştii că dacă e sau ar fi să citesc din cartea ta, aş sări peste prefaţă. Nu neapărat din motive "artistice", cât din "igienă", să-i spun aşa - ghilimelele şi parantezele sunt de-o toxicitate aproximativ criminală. Cel puţin în cazul meu.
de concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
Poemul promite mult, dar trebuie curățat serios. M-a dus cu gândul la Richter și la piesele lui care pur și simplu despică ființa. Cred că într-o zi vei fi o autoare foarte bună. :)
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
Tulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
anytime, vlad. pe mine m-a fascinat ideea de dezamăgire pe care un explorator o gustă atunci cînd este atît de aproape și totuși ratează descoperirea vieții lui. ceva cam în genul în care am ratat eu în accepțiunea lui siftimovici. deși nu despre asta am intenționat aici. există cape disappointment. există cape disappointment? există un far acolo? are o fereastră? de ce m-am oglindit în ea? ce rost are un far acolo unde este disappointment? de ce m-am oglindit în ea și nu am privit prin ea? daca priveam ma mai puteam oglindi? unde este lumina?
:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
Nu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
Cat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?
...mergând pe ideea finală, îmi place mult ambiguitatea intenționată a termenului "soluție" ce poate fi și a aripilor îngerului dar și îndreptată către protejatul lui. O idee generoasă, ilustrată modern. focul e blînd în ochii lui privește fix acele pendulei oprite în urmă cu un secol și îmi spune că oricum ziarele erau doar o soluție temporară cu gânduri bune, paul
Multumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
...dacă e vorba sau nu de ceea ce numești tu "tensiune" se pot spune multe, mai ales cel ce o percepe este îndrituit a o face. iată o opinie ce nu contravine legilor bunului simț estetic , poate doar în măsura reflexiei abrupte pe alocuri. dar să nu ne îngrijorăm, unde este ceva abrupt este loc de ...alpinism:) cam asta și ăștia existăm încă, franco&rafael, că mă zăpăcesc:)! cu gânduri bune, paul
interesant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
Revin cu o intrebare catre autorul cărții: - Pe când o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții? PS Chiar mă interesează foarte mult poezia lui Virgil Titarenco, mă interesa de înainte de a deveni cel mai puternic din acest sait." Dă Cezarului ce este al Cezarului! " așa este cel mai benefic pentru toată lumea! ( Tare aș dori să fim cu toții obiectivi,... ) Scrie bine și o spun cu obiectivitate totală.
Iată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Structura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
Vlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
iti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
Hanny, uite, vezi, aici ne deosebim. Eu mă consider bard. În momentul cînd îmi va apărea prima carte o parte din mine va muri. Nu o voi mai putea aduce înapoi. Ca bard, versurile mele sînt vii, pot să le fac și desfac cum vreau.... sînt ca o ființă vie care mă înfășoară, cu care mă alint
nu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
pentru textul : În vizită dePlacut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
Felicitări, Sebi, dar să ştii că dacă e sau ar fi să citesc din cartea ta, aş sări peste prefaţă. Nu neapărat din motive "artistice", cât din "igienă", să-i spun aşa - ghilimelele şi parantezele sunt de-o toxicitate aproximativ criminală. Cel puţin în cazul meu.
Incă o dată, congrat!
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie dede concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
pentru textul : urâții deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
dar textul mi-a apărut de trei ori...sper să fie bine.
pentru textul : muzeul neființelor denu pricep prea bine lucrurile de pe aici. sper să aveți răbdare și cu mine:)
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem deda, ai dreptate stefan, nici mie nu mi-a placut. am sa schimb. trebuie sa schimb. multumesc ca ai citit si ti-ai spus parerea.
pentru textul : orele noastre dePoemul promite mult, dar trebuie curățat serios. M-a dus cu gândul la Richter și la piesele lui care pur și simplu despică ființa. Cred că într-o zi vei fi o autoare foarte bună. :)
pentru textul : copilul de... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
pentru textul : cred că așa se întâmplă deTulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
pentru textul : inițiere deanytime, vlad. pe mine m-a fascinat ideea de dezamăgire pe care un explorator o gustă atunci cînd este atît de aproape și totuși ratează descoperirea vieții lui. ceva cam în genul în care am ratat eu în accepțiunea lui siftimovici. deși nu despre asta am intenționat aici. există cape disappointment. există cape disappointment? există un far acolo? are o fereastră? de ce m-am oglindit în ea? ce rost are un far acolo unde este disappointment? de ce m-am oglindit în ea și nu am privit prin ea? daca priveam ma mai puteam oglindi? unde este lumina?
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house detextul nu e prost dar eu am ajuns sa fac alergie cind mai citesc sau mai scriu "tăcerea", "umbre", "clipă" sau "icoană".
pentru textul : peretelui din gînd de:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
pentru textul : l’absente deNu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
Să rămâi „gol” în faţa cuvintelor şi să-l faci şi pe cititor să realizeze, simţind acest „gol”!
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deCat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?
pentru textul : Amnezie de...mergând pe ideea finală, îmi place mult ambiguitatea intenționată a termenului "soluție" ce poate fi și a aripilor îngerului dar și îndreptată către protejatul lui. O idee generoasă, ilustrată modern. focul e blînd în ochii lui privește fix acele pendulei oprite în urmă cu un secol și îmi spune că oricum ziarele erau doar o soluție temporară cu gânduri bune, paul
pentru textul : o soluție temporară deMultumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) de...dacă e vorba sau nu de ceea ce numești tu "tensiune" se pot spune multe, mai ales cel ce o percepe este îndrituit a o face. iată o opinie ce nu contravine legilor bunului simț estetic , poate doar în măsura reflexiei abrupte pe alocuri. dar să nu ne îngrijorăm, unde este ceva abrupt este loc de ...alpinism:) cam asta și ăștia existăm încă, franco&rafael, că mă zăpăcesc:)! cu gânduri bune, paul
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deinteresant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
pentru textul : Scrie în locul meu deRevin cu o intrebare catre autorul cărții: - Pe când o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții? PS Chiar mă interesează foarte mult poezia lui Virgil Titarenco, mă interesa de înainte de a deveni cel mai puternic din acest sait." Dă Cezarului ce este al Cezarului! " așa este cel mai benefic pentru toată lumea! ( Tare aș dori să fim cu toții obiectivi,... ) Scrie bine și o spun cu obiectivitate totală.
pentru textul : Mirabile Dictu deIată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
P.S. - este ea.... poezia?
pentru textul : cercuri de ape debobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Structura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) dePe aici se dau multe peniţe pentru poezici.
pentru textul : cui prodest deVlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
pentru textul : Unui mare poetastru deiti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
pentru textul : reverie fără lăutar dePai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux deHanny, uite, vezi, aici ne deosebim. Eu mă consider bard. În momentul cînd îmi va apărea prima carte o parte din mine va muri. Nu o voi mai putea aduce înapoi. Ca bard, versurile mele sînt vii, pot să le fac și desfac cum vreau.... sînt ca o ființă vie care mă înfășoară, cu care mă alint
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii denu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dePagini