un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
Cred că este ciudat că am citit "păsările (în loc de pietrele") ies uneori / stinghere din colivia apelor", pentru ca apoi să citesc "amintirile sunt oglinzi / din care au zburat toate păsările". Mărturisesc că nu știu nici acum ce să cred, decât că undeva am avut probabil aceeași viziune. Poate de aceea mi-a plăcut atât de mult fragmentul acesta. Ai să mă ierți dacă îl consider doar un fragment, poate restul nu îl vei scrie, dar mie așa mi se pare, că mai este ceva. Aș renunța la explicitul "amintirile" sunt oglinzi. Aș sugera doar care este subiectul, cumva. Ai un typo în subtitlu.
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
Sper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
ca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
Chiar nu cred ca discutiile din subsolul acestui text ar trebui sa ia aceasta turnura politica, iar tu Virgile, uneori numeri mere cu pere si iti iese o suma de numai tu stii ce.. Deocamdata zau, ce-ti veni la comparatia aia cu mexicanii sau ti-au bagat astia cipul in creier cand dormeai? Sa revin, textul mi-a placut, este special chiar daca e feminist pana in maduva oaselor dar exprima o realitate frusta. Eu votez pentru, fara penita ca m-ar rade Virgil dau in scris. Andu
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
o faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
Ovidiu Nacu, apreciez faptul că ți-ai cerut scuze. Te asigur că depun un efort deliberat ca să nu mă răzbun pe Hermeneia. Tocmai de aceea mă străduiesc să las consiliul Hermeneia să ia cît mai mult decizii. Tot eu cred că am spus primul pe Hermeneia că nu omul a fost făcut pentru sabat ci sabatul pentru om și caut să aplic acest mod de interpretare a unui sistem reglementat. Evident nu sînt un om perfect și cu atît mai puțin un administrator perfect. Lăsînd la o parte faptul că mai am și eu munca mea și familia mea pe lîngă toate astea. În orice caz, sînt nevoit să îți aduc la cunoștință decizia consiliului Hermeneia de suspendare a contului tău pentru o lună de zile pentru motivul nerespectării regulamentului în mod deliberat și pentru reacțiile avute sub acest text. Vreau însă să îți mai răspund la cîteva lucruri afirmate de tine. În primul rînd mi se pare neadevărat și nedrept să fiu acuzat că „am aversiune pentru libertatea creatoare”. Pur și simplu mi se pare o vorbă fără nici un temei în realitate de vreme ce am încurajat întotdeauna și pe oricine să inoveze și să creeze pe Hermeneia. Iar dacă acuzația ta se referă la faptul că pe Hermeneia nu permitem folosirea limbajului vulgar, obscen sau profanator, atunci mă tem că avem definiții foarte diferite pentru creativitate. Acum, asta nu înseamnă că eu nu cred că există literatură pornografică sau promiscuă. Nu cred că nu există literatură sau artă erotică pînă la super-bizar. Sau profanatoare pînă la demonic. Dar deocamdată nu am de gînd să găzduiesc așa ceva pe Hermeneia. Iar dacă ne apucăm acum la discuții despre unde e linia de demarcație atunci nu mai terminăm nici pînă la ziua de apoi. Iar eu mai am și altă treabă de făcut decît să măsor cît din falus e voie să scoți la plimbare pe Hermeneia. În rest creativitatea a avut întotdeauna loc de zburdat liberă pe Hermeneia. A doua problemă pe care vreau să ți-o spun este că pe Hermeneia consiliul se străduiește din răsputeri să permită intrarea oamenilor care au măcar o brumă de talent și aplecare către arta scrisului. Nu este o treabă ușoară. Avem un proces pus la punct pentru aceasta și eu cred că sîntem și corecți și binevoitori. Eu în general nu votez ci mă străduiesc să asigur o cumpănă dreaptă și o calitate a actului literar pe Hermeneia. În același timp caut să încurajez. În ce privește remarca ta vreau să îți spun că cred că am avut poate unul sau două cazuri de retrogradare pe Hermeneia (dacă îmi aduc eu bine aminte) și decizia a fost luată după multe observații și multe dezbateri în consiliu. Te asigur că nici o decizie nu se ia în mod ușuratic în consiliul Hermeneia și absolut nimeni nu tolerează idea de răzbunare sau răfuieli personale. Am o deosebită apreciere pentru modul cumpătat și calm cu care se lucrează acolo. Noi ne dorim ca toți să fie autori dar această decizie depinde de calitatea textelor postate, de calitatea comentariilor făcute, de seriozitatea și respectul față de limba română și nu în ultimul rînd față de regulamentul site-ului Hermeneia. În esență noi ne dorim ca titlul de autor Hermeneia să fie o carte de vizită rîvnită și respectabilă, nu o denumire bagatelizată care nu mai înseamnă nimic. Te asigur că odată ce vei reveni pe site după această lună de „exil” consiliul îți va urmări activitatea și nu există nici un motiv pentru care ei să nu dorească să propună schimbarea categoriei tale la autor Hermeneia. Dar de fapt ce se întimplă acum, faptul că te deranjează că ești novice Hermeneia și nu autor Hermeneia vorbește tocmai despre faptul că acest lucru este ceva răvnit, că politica noastră strictă și exigentă aduce roade și că între celelalte site-uri lierare românești Hermeneia are un prestigiu și un profil de elită. Pentru că te asigur că niciodată nu am invitat pe nimeni să vină aici. Singura „invitație” fiind ceea ce este Hermeneia de fapt. Iar noi ne dorim ca această creștere a calității, inovației și creativității să sporească pe Hermeneia. În final vreau să îți spun că nu sînt de acord că atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia nu te-ai angajat să respecți „regulamentul” site-ului. Procesul de înscriere este foarte clar cu privire la aceasta. Nimeni nu spune că ai semnat un „contract juridic” dar probabil că un avocat ți-ar putea spune că modul în care este realizată înscrierea pe Hermeneia te obligă să îi respecți „regulamentul”. În orice caz, îmi pare rău că s-a ajuns aici dar cred că ne vom revedea peste o lună și sper ca după aceea să avem experiențe mai puțin violente.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
Cred că textul nu are legătură cu imaginea sau nu găsesc eu acea legătură. Cred că textul de la început e un fragment dintr-un proiect mai amplu. Cred că e corect "ca pe niște sori". De altfel, e un text bun. Prea scurt însă pentru a putea dărui cititorului întregul unei poezii.
Nu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
iarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Alma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
pentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
Cinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
felicitări!!
pentru textul : totul e în noi deCred că este ciudat că am citit "păsările (în loc de pietrele") ies uneori / stinghere din colivia apelor", pentru ca apoi să citesc "amintirile sunt oglinzi / din care au zburat toate păsările". Mărturisesc că nu știu nici acum ce să cred, decât că undeva am avut probabil aceeași viziune. Poate de aceea mi-a plăcut atât de mult fragmentul acesta. Ai să mă ierți dacă îl consider doar un fragment, poate restul nu îl vei scrie, dar mie așa mi se pare, că mai este ceva. Aș renunța la explicitul "amintirile" sunt oglinzi. Aș sugera doar care este subiectul, cumva. Ai un typo în subtitlu.
pentru textul : forbidden love deDragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
pentru textul : Universul meu deSper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
Ce mai pot să spun (?), decât că... e... romantic, dom'le!
pentru textul : ...romantic, dom'le! deca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deChiar nu cred ca discutiile din subsolul acestui text ar trebui sa ia aceasta turnura politica, iar tu Virgile, uneori numeri mere cu pere si iti iese o suma de numai tu stii ce.. Deocamdata zau, ce-ti veni la comparatia aia cu mexicanii sau ti-au bagat astia cipul in creier cand dormeai? Sa revin, textul mi-a placut, este special chiar daca e feminist pana in maduva oaselor dar exprima o realitate frusta. Eu votez pentru, fara penita ca m-ar rade Virgil dau in scris. Andu
pentru textul : sandale pentru no woman's land deJuste observatii, multumesc, voi incerca o varianta.
pentru textul : șotron deAndu
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deÎn ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
pentru textul : Bestial Planet deo faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin denu stiu ce forma a mai avut textul, dar asa cum e acum imi place, concis, construit cu indrazneala, cu mai mult simt al proprietatii limbajului.
pentru textul : Galben dezgustător deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar deOvidiu Nacu, apreciez faptul că ți-ai cerut scuze. Te asigur că depun un efort deliberat ca să nu mă răzbun pe Hermeneia. Tocmai de aceea mă străduiesc să las consiliul Hermeneia să ia cît mai mult decizii. Tot eu cred că am spus primul pe Hermeneia că nu omul a fost făcut pentru sabat ci sabatul pentru om și caut să aplic acest mod de interpretare a unui sistem reglementat. Evident nu sînt un om perfect și cu atît mai puțin un administrator perfect. Lăsînd la o parte faptul că mai am și eu munca mea și familia mea pe lîngă toate astea. În orice caz, sînt nevoit să îți aduc la cunoștință decizia consiliului Hermeneia de suspendare a contului tău pentru o lună de zile pentru motivul nerespectării regulamentului în mod deliberat și pentru reacțiile avute sub acest text. Vreau însă să îți mai răspund la cîteva lucruri afirmate de tine. În primul rînd mi se pare neadevărat și nedrept să fiu acuzat că „am aversiune pentru libertatea creatoare”. Pur și simplu mi se pare o vorbă fără nici un temei în realitate de vreme ce am încurajat întotdeauna și pe oricine să inoveze și să creeze pe Hermeneia. Iar dacă acuzația ta se referă la faptul că pe Hermeneia nu permitem folosirea limbajului vulgar, obscen sau profanator, atunci mă tem că avem definiții foarte diferite pentru creativitate. Acum, asta nu înseamnă că eu nu cred că există literatură pornografică sau promiscuă. Nu cred că nu există literatură sau artă erotică pînă la super-bizar. Sau profanatoare pînă la demonic. Dar deocamdată nu am de gînd să găzduiesc așa ceva pe Hermeneia. Iar dacă ne apucăm acum la discuții despre unde e linia de demarcație atunci nu mai terminăm nici pînă la ziua de apoi. Iar eu mai am și altă treabă de făcut decît să măsor cît din falus e voie să scoți la plimbare pe Hermeneia. În rest creativitatea a avut întotdeauna loc de zburdat liberă pe Hermeneia. A doua problemă pe care vreau să ți-o spun este că pe Hermeneia consiliul se străduiește din răsputeri să permită intrarea oamenilor care au măcar o brumă de talent și aplecare către arta scrisului. Nu este o treabă ușoară. Avem un proces pus la punct pentru aceasta și eu cred că sîntem și corecți și binevoitori. Eu în general nu votez ci mă străduiesc să asigur o cumpănă dreaptă și o calitate a actului literar pe Hermeneia. În același timp caut să încurajez. În ce privește remarca ta vreau să îți spun că cred că am avut poate unul sau două cazuri de retrogradare pe Hermeneia (dacă îmi aduc eu bine aminte) și decizia a fost luată după multe observații și multe dezbateri în consiliu. Te asigur că nici o decizie nu se ia în mod ușuratic în consiliul Hermeneia și absolut nimeni nu tolerează idea de răzbunare sau răfuieli personale. Am o deosebită apreciere pentru modul cumpătat și calm cu care se lucrează acolo. Noi ne dorim ca toți să fie autori dar această decizie depinde de calitatea textelor postate, de calitatea comentariilor făcute, de seriozitatea și respectul față de limba română și nu în ultimul rînd față de regulamentul site-ului Hermeneia. În esență noi ne dorim ca titlul de autor Hermeneia să fie o carte de vizită rîvnită și respectabilă, nu o denumire bagatelizată care nu mai înseamnă nimic. Te asigur că odată ce vei reveni pe site după această lună de „exil” consiliul îți va urmări activitatea și nu există nici un motiv pentru care ei să nu dorească să propună schimbarea categoriei tale la autor Hermeneia. Dar de fapt ce se întimplă acum, faptul că te deranjează că ești novice Hermeneia și nu autor Hermeneia vorbește tocmai despre faptul că acest lucru este ceva răvnit, că politica noastră strictă și exigentă aduce roade și că între celelalte site-uri lierare românești Hermeneia are un prestigiu și un profil de elită. Pentru că te asigur că niciodată nu am invitat pe nimeni să vină aici. Singura „invitație” fiind ceea ce este Hermeneia de fapt. Iar noi ne dorim ca această creștere a calității, inovației și creativității să sporească pe Hermeneia. În final vreau să îți spun că nu sînt de acord că atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia nu te-ai angajat să respecți „regulamentul” site-ului. Procesul de înscriere este foarte clar cu privire la aceasta. Nimeni nu spune că ai semnat un „contract juridic” dar probabil că un avocat ți-ar putea spune că modul în care este realizată înscrierea pe Hermeneia te obligă să îi respecți „regulamentul”. În orice caz, îmi pare rău că s-a ajuns aici dar cred că ne vom revedea peste o lună și sper ca după aceea să avem experiențe mai puțin violente.
pentru textul : Doină deiată un vers remarcabil. unul din acelea pe care aș fi vrut să mi le imaginez eu
pentru textul : 4 de embrie demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze deCred că textul nu are legătură cu imaginea sau nu găsesc eu acea legătură. Cred că textul de la început e un fragment dintr-un proiect mai amplu. Cred că e corect "ca pe niște sori". De altfel, e un text bun. Prea scurt însă pentru a putea dărui cititorului întregul unei poezii.
pentru textul : crucile deNu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
pentru textul : some rule rules some rules deMargas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : cercuri de ape deiarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deîmi face bine orice părere critică, din ele învățăm. vă mulțumesc.
pentru textul : psalmul apelor simple dePorumbelul
pentru textul : cine-mi va deschide dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deOvidiu, spatiul din subsolul textelor este destinat comentariilor, nu fabulatiilor.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deAlma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deneam!
pentru textul : iubito, pariază pe ultimul sebi dedar e posibil să ai dreptate. îți mulțumesc pentru semn.
pentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
pentru textul : șapte cai deCinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers demărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… detextul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
pentru textul : PRINTUL FERICIRII dePagini