frumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
Mulţumesc pentru păreri, Cristina. Prima parte e într-o manieră mai clasică, iar tu ai gusturi mai moderne. Oricum, mă bucur că ai găsit şi ceva care să-ţi placă. Cu stimă.
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
dar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
Va multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
Cred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
doamne, ce-mi place sa te vad razand... la explicatii sunt neobosita: am vrut sa raman cu un singur poem ca sa nu pun diacritice la doua. voila! dar voi pune la doua acum. fie. large smile too
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
Teribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
parerea mea.
pentru textul : hainele largi ale răsăritului deUn univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
pentru textul : the last song of Shéhérazade denu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
pentru textul : Your message has been sent deacuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă deCred că ai dreptate în privinţa acelui exces de referinţe. Voi condensa cumva acolo.
Mă onorează părerea ta şi îţi mulţumesc.
pentru textul : încă o zi perfectă de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari detextul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAlma, multumesc dar iubesc Haiku..se pare ca nu e dragoste impartasita :) am sa incerc sa modific dar nu acum se apropie dimineata :)mc
pentru textul : Onoare deun poem inspirat. mai trebuie revăzut ca formă. ca esență este strălucitor.
pentru textul : Punctul sălbatic deExcelent text, oare cum de l-am sărit? Nu se mai dau peniţe aici pe site?
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deMulţumesc pentru păreri, Cristina. Prima parte e într-o manieră mai clasică, iar tu ai gusturi mai moderne. Oricum, mă bucur că ai găsit şi ceva care să-ţi placă. Cu stimă.
pentru textul : Melancolii deIoana ar trebui să încadrezi acest text la categoria Experiment/Colaj Poetic
pentru textul : Sinistraţi deRecomand si eu evenimentul. Daca vor mai fi locuri, pe undeva prin spatele salii, in proportie de 95% voi fi si eu prezent.
pentru textul : Virtualia Nouă deNicodem, mulţam de trecere. şi eu aş fi preferat să mă simt invincibil. ioan
pentru textul : aşa a fost viaţa ta dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului desunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
pentru textul : legendă cu oameni de rând dedar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
pentru textul : Scrisoare deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul deÎmi place atmosfera pe care textul o lasă în urmă.
pentru textul : absenţi deinteresante ideile tale vladimir. Da, textul trebuie revizuit. Dar ce ai scris tu îți aparține. Și e bine așa.
pentru textul : evanghelii inoportune II deVa multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deCred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
ialin
pentru textul : în limba surdo-muţilor deparcă e mai bine acum după modificare dar sfîrșitul tot nu se arată. părerea mea
pentru textul : Golgotă dedoamne, ce-mi place sa te vad razand... la explicatii sunt neobosita: am vrut sa raman cu un singur poem ca sa nu pun diacritice la doua. voila! dar voi pune la doua acum. fie. large smile too
pentru textul : aproape noapte pe grant deÎmi place foarte mult. Imaginile mi se par inedite, dar ar trebui să citez aproape toată poezia.
pentru textul : Ana decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deTeribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri dePagini