simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
Cred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
Ar trebui schimbată şi încadrarea textului.
În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Prozodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
textul nu este prost dar ori de cîte ori așează împreună „aproape aproape” sună deranjant. deci, părerea mea este că ar trebui evitată această alăturare
Focusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
eu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
aşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
cum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
Nuţa Crăciun, ştiu, simt că felicitările tale vin din inimă. Cartea abia a început lungul drum al editării. Te voi ţine la curent pe tine şi pe cei interesaţi cu mersul ei. Mulţumesc pentru tot!
Cristina, ai mare dreptate în privinţa corectitudinii. Am fost tare mirat să văd că juriul nu cunoştea, la momentul comunicării oficiale, niciun detaliu despre autori. Asociaţia Catalist s-a ocupat cu o mare seriozitate, conform unor reguli foarte stricte de organizarea concursului. Îţi mulţumesc pentru aprecieri!
- să citeşi regulamentul Hermeneia!
- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
Tiberiu, Să le luăm pe rȃnd (cartezian) : 1. Sper că, în textul care urmează, multe din cele pe care le-am spus condensat aici să le lămuresc. Voi încerca, acolo, să fiu cȃt se poate de clar (pentru ca textul să poată fi înțeles de cȃți mai mulți dintre cei interesați să-l parcurgă). Renunțȃnd la unele zorzoane care l-ar face mai atractiv (dar nu la toate). Ȋn primul rȃnd, mă interesează «impredictibilitatea» din perioada în care am intrat (cea a globalizării) și care ne face, pe mulți dintre noi, să fim dezorientați. Impredictibilitate în fața căreia atȃt modelul «galileo-newtonian», cȃt și logica aristotelică (ambele mergȃnd mȃnă în mȃnă și fiind preluate într-o veselie de la «raționalismul» iluminist plus de la empirismul pozitivist, chiar și în științele semi-exacte, cum ar fi sociologia, dar și în cele “umaniste” ) clachează. 2. Nu numai majoritatea dintre noi suntem afectați de impredictibilitate, dar ea a început să muște, deteriorȃndu-le și din marile, «glorioasele» sisteme (filosofice) de gȃndire atȃt de dragi nouă ; fiecare în parte și toate la un loc avȃnd pretenție de «universalitate» și bazȃndu-se, mai mult sau mai puțin, pe o «conceptualizare», la rȃndul ei și ea de sorginte aristotelică, filtrată, mai decurȃnd, de Frege și Russell (cu toată pretenția lui de neo-platonician) ; unde nu se mai înțeleg între ele, asta se întȃmplă atunci cȃnd ajung la probleme transcendentale complicate gen divinitate, infinit, continuu etc ; propunȃnd, fiecare în parte, soluții proprii. Ori azi, din « transcendent», inclusiv din «metafizică», fizica cuantică și sub-cuantică, dar și astrofizica au început să ronțăie cȃte ceva ; deocamdată doar niște firmituri, dar suficient ca să întoarcă lumea cu fundu-n sus. Ce ne mai așteaptă – Dumnezeu cu mila ! 3. Ȋn treaba aia cu Kronstadt ai dreptate. Voi corecta imediat : în loc ’din’ voi pune ’de pe’. 4. M-am uitat (în grabă) peste text și, pe calculatorul meu, nu apar probleme cu diacriticele. Toate cele bune și mulțam pt. vizită, G. M.
ochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
Eu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
pentru textul : Sprint final, în gheare detext jenant de slab
pentru textul : chemarea primă deavers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
pentru textul : Revers deCred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” deAr trebui schimbată şi încadrarea textului.
În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Felicitări, totuşi, pentru intenţie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deProzodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
pentru textul : reader detextul nu este prost dar ori de cîte ori așează împreună „aproape aproape” sună deranjant. deci, părerea mea este că ar trebui evitată această alăturare
pentru textul : senzație dealbastră o fi! mulțumesc de lectură și de semn!
pentru textul : nuculița deNu. Nici macar un rind.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL detoata poezia asta uriasa prin nimicnicia din cuvinte incape fara niciun efort in cafeaua fierbinte amagita intre palme...
pentru textul : cine ce cum unde când deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi defără a şti...
pierderea cunoștinței - pierderea conştiinţei, mai degrabă.
pentru textul : despre fructul cunoașterii decorectie "nu srie" se va citi "nu stie"
pentru textul : carnețel deFocusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
pentru textul : Străin deeu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deaşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea de*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.
mulțumesc pentru gândurile voastre.
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde detextul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală de"text de sertar". Marina, deci imi recomanzi sa- il sterg? in sertar nu le tin...dar imi reuseste din cand in cand aruncarea la...cos.
pentru textul : Röntgen deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku decum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
pentru textul : Cel mai, Cea mai denu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
pentru textul : confesiune de ianuarie deCred că singurul lucru care nu îmi sună în poemul tău este "ochii creați". În rest, e o construcție poetică fără reproș.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii demultumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
Nuţa Crăciun, ştiu, simt că felicitările tale vin din inimă. Cartea abia a început lungul drum al editării. Te voi ţine la curent pe tine şi pe cei interesaţi cu mersul ei. Mulţumesc pentru tot!
Cristina, ai mare dreptate în privinţa corectitudinii. Am fost tare mirat să văd că juriul nu cunoştea, la momentul comunicării oficiale, niciun detaliu despre autori. Asociaţia Catalist s-a ocupat cu o mare seriozitate, conform unor reguli foarte stricte de organizarea concursului. Îţi mulţumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deerata, acest frumos lucru, arta.
pentru textul : recreația mare de- să citeşi regulamentul Hermeneia!
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... de- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
Tiberiu, Să le luăm pe rȃnd (cartezian) : 1. Sper că, în textul care urmează, multe din cele pe care le-am spus condensat aici să le lămuresc. Voi încerca, acolo, să fiu cȃt se poate de clar (pentru ca textul să poată fi înțeles de cȃți mai mulți dintre cei interesați să-l parcurgă). Renunțȃnd la unele zorzoane care l-ar face mai atractiv (dar nu la toate). Ȋn primul rȃnd, mă interesează «impredictibilitatea» din perioada în care am intrat (cea a globalizării) și care ne face, pe mulți dintre noi, să fim dezorientați. Impredictibilitate în fața căreia atȃt modelul «galileo-newtonian», cȃt și logica aristotelică (ambele mergȃnd mȃnă în mȃnă și fiind preluate într-o veselie de la «raționalismul» iluminist plus de la empirismul pozitivist, chiar și în științele semi-exacte, cum ar fi sociologia, dar și în cele “umaniste” ) clachează. 2. Nu numai majoritatea dintre noi suntem afectați de impredictibilitate, dar ea a început să muște, deteriorȃndu-le și din marile, «glorioasele» sisteme (filosofice) de gȃndire atȃt de dragi nouă ; fiecare în parte și toate la un loc avȃnd pretenție de «universalitate» și bazȃndu-se, mai mult sau mai puțin, pe o «conceptualizare», la rȃndul ei și ea de sorginte aristotelică, filtrată, mai decurȃnd, de Frege și Russell (cu toată pretenția lui de neo-platonician) ; unde nu se mai înțeleg între ele, asta se întȃmplă atunci cȃnd ajung la probleme transcendentale complicate gen divinitate, infinit, continuu etc ; propunȃnd, fiecare în parte, soluții proprii. Ori azi, din « transcendent», inclusiv din «metafizică», fizica cuantică și sub-cuantică, dar și astrofizica au început să ronțăie cȃte ceva ; deocamdată doar niște firmituri, dar suficient ca să întoarcă lumea cu fundu-n sus. Ce ne mai așteaptă – Dumnezeu cu mila ! 3. Ȋn treaba aia cu Kronstadt ai dreptate. Voi corecta imediat : în loc ’din’ voi pune ’de pe’. 4. M-am uitat (în grabă) peste text și, pe calculatorul meu, nu apar probleme cu diacriticele. Toate cele bune și mulțam pt. vizită, G. M.
pentru textul : Gânduri deochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deEu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
pentru textul : tăcerea hienei dePagini