Djamal, ma tem ca tu transformi facilitatea comentariului intr-o posibilitate de revansa, iti recomand sa respecti regulamentul si sa eviti a formula aprecieri la adresa persoanei autorului si sa te contentrezi pe text si sa vii cu argumente
Ultimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
Chei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Florin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
Adrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Soarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
Există un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
Nu este din tasta caps lock, atita lucru stiam si eu, si era deja prea banal sa nu imi dau seama. Am rezolvat deja, era setat din optiunea format font, varianta "small caps", stil care se prelua automat, indiferent de tipul fontului folosit in adobe, si nu imi mai permitea scrierea cu minuscule sau majuscule, doar cu acele small-caps. Acum e ok, multumesc foarte mult. încerc să întreb și eu acolo unde știu că pot primi răspuns imediat. Mulțam încă o dată și scuze pt plasarea întrebării aici.
Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
eu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
Peisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
declar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
oamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
sinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
Ioana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
Pai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Djamal, ma tem ca tu transformi facilitatea comentariului intr-o posibilitate de revansa, iti recomand sa respecti regulamentul si sa eviti a formula aprecieri la adresa persoanei autorului si sa te contentrezi pe text si sa vii cu argumente
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deUltimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
pentru textul : colind de tristețe deAm observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
pentru textul : Un episod al veteranului deTe felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
Onorată!
pentru textul : două mâini deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia deChei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă demai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deLucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos depaul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
chapeau!
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! debine te-am regasit andule, ma bucur ca mai existi...
pentru textul : me and mr. tom waits de„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Spor la scris
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deFlorin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
pentru textul : foarfecele iubirii deLisandro,
pentru textul : fruct deai putea să iei tu baticul de pe capul acestei femei rafinate?
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
ok, Virgil, imi cer scuze, am comis-o fara buna-stiinta;
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deSoarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
pentru textul : Fiarele (I) deExistă un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
pentru textul : metamorfoză în o deNu este din tasta caps lock, atita lucru stiam si eu, si era deja prea banal sa nu imi dau seama. Am rezolvat deja, era setat din optiunea format font, varianta "small caps", stil care se prelua automat, indiferent de tipul fontului folosit in adobe, si nu imi mai permitea scrierea cu minuscule sau majuscule, doar cu acele small-caps. Acum e ok, multumesc foarte mult. încerc să întreb și eu acolo unde știu că pot primi răspuns imediat. Mulțam încă o dată și scuze pt plasarea întrebării aici.
pentru textul : no memory deIoane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
pentru textul : poveste de noiembrie deeu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
pentru textul : karuna dePeisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
pentru textul : Valea Lotusului dedeclar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
pentru textul : puloverul (the end) deoamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste de.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
sinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deIoana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
pentru textul : oul de piatră deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deAm bănuit că ar fi fratele tău. De ce nu îi faci (nu-și face) un site? Oare ar fi tentat să expună în București sau la Paris alături de mine și alții?
pentru textul : birth dePagini