fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
Care este adevarata menire a artei?
implinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
cate intrebari intr-o singura minipostare! poi, Alma, poetul e in tine, iar eu astept sa rasara, sa scrie in fiecare zi si sa il citesc cu placere:) mirarea asta... negativa se poate invinge prin scris, cred eu... zile faine sa ai!
Orice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
Oricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Dorin, cu titlurile si cu finalurile mi-s ca la loterie:) daca da, bine, daca nu, sa-i fie de bine:)
Mariana, multam pentru atenta citire! "am inceput sa explic oglinzii ceea ce tocmai am inteles eu sau ceea ce tocmai mi-a fost explicat" - in cazul asta un "i" pe-acolo mi se pare in plus, mai ales ca in urmatoarele doua versuri apare cate un i de care s-ar fi impiedicat ochiul la citire. ori faptul ca am specificat cui explic nu obliga la "i". sau mi se pare mie? ...drept e ca pentru mine gramatica e o ramura a matematicii, iar matematica se termina la tabla inmultirii... :)
Marius, mare parte din excelenta versurilor se datoreaza celui care stie sa citeasca:) multam!
Şi încă, Emil, pentru că scriam la comentariul meu, comentariul Adrianei nici nu era vizualizat de mine (bănuiesc intersecţia pe undeva cu poeta:),ai să observi în timp că nu îmi place să apar cu peniţe linguşitoare acolo unde nu mă regăsesc. Eu sunt o persoană care-mi croiesc singură drumul şi nu sunt nici făţarnică, nici nu-mi caut lauri, în schimb îmi place să mă respect pe mine atât cât pot ca să-i pot iubi pe ceilalţi sincer.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
Pentru a evita în primul vers "ip-pi", poți scrie în final "picurat". La fel "după_ploi" poate fi schimbat, în linia poetică dată mai jos. Îmi place: "sunt aripă căutată de vânt asemeni corăbiei _____așteptând pe uscat _____viitoare mări, _____ori curcubee de ape."
Asta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
H este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!
Nu îl voi şterge, Virgil. Încă din prima zi în care l-am postat am specificat, la avertizarea unui membru din administraţia siteului respectiv că îmi cer scuze, fiindcă nu verificasem dacă autorul citat de mine este sau nu membru al siteului confluenţe lirice. Văzusem doar că există acolo rubrica POLEMICI şi nu ştiam că doar autorii trecuţi în nefiinţă pot fi polemizaţi, nu şi cei vii. Nu ştiu la ce multe drepturi încălcate ale autorului Emilian de referi, dar cred că e mai logic să îmi fie textul şters de administraţia siteului confluenţe, în cazul în care textul într-adevăr încalcă vreun drept al autorului de mai sus. De ce să îl şterg? Numai fiindcă este o discuţie cu mai multe răspunsuri? De ce această ipocrizie? Presupun că dacă aş fi scris toate comentariile mele sub forma unui text personal, atunci ar fi fost acceptat. Şi de ce susţii că trebuie să îmi dai avertisment pentru ceea ce am scris pe alt site chiar dacă şterg acel text? E ca şi cum m-ai suspenda de pe siteul acesta doar fiindcă nu mi-am schimbat lenjeria intimă. Mulţumesc, poţi să îmi suspenzi contul. În ce priveşte discuţia deschisă de pe siteul Confluenţe, ea se închisese de mult, cu câteva zile în urmă. Repet, dacă vrei, le ceri administratorilor siteului să o şteargă. Eu ştiu că şi autorii în viaţă pot fi citaţi, specificând sursa, şi deci nu am încălcat drepturi de autor. Iar dacă ei o vor şterge, sper să îmi explice de ce.
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
da, romînia e țara europeană cu cele mai multe avorturi, procentual. și dintre nelegiurile făcute de străini în italia, mai mult de o treime sînt făcute de romîni. și nu mai zic că romînii rar au simțul umorului (mă refer la umor, nu la vulgarisme). apoi, despre smerenia romînilor... și nu continui. nu degeaba sîntem ultimii ori penultimii în europa la mai toate capitolele care țin de trai decent, viață civilizată
Corectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
da Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă se poate, o fotografie reprezentativă la profil. Mulțumim!
pentru textul : ada or ardor defara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
pentru textul : Vis cu genele întredeschise deCare este adevarata menire a artei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deimplinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
se prea poate să fie cum spui tu, Eugen. voi ține cont de părerea ta când voi reveni asupra poemului.
pentru textul : detalii în echilibru demulțumesc de semn!
gând bun!
Anticariatul Grumazescu - pe strada Lapusneanu - stie orice iesean.
Aici harta google:
http://maps.google.ro/maps?hl=ro&gs_upl=6434l7535l4l7749l4l4l0l0l0l0l204...
Telefonul meu: 0748.65.66.76
Va multumim pentru ajutor, aprecieri si sustinere si va asteptam la Virtualia si la Sarbatorile Iasilor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deMici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
pentru textul : Înger de veghe decate intrebari intr-o singura minipostare! poi, Alma, poetul e in tine, iar eu astept sa rasara, sa scrie in fiecare zi si sa il citesc cu placere:) mirarea asta... negativa se poate invinge prin scris, cred eu... zile faine sa ai!
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? deOrice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deOricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Dorin, cu titlurile si cu finalurile mi-s ca la loterie:) daca da, bine, daca nu, sa-i fie de bine:)
Mariana, multam pentru atenta citire! "am inceput sa explic oglinzii ceea ce tocmai am inteles eu sau ceea ce tocmai mi-a fost explicat" - in cazul asta un "i" pe-acolo mi se pare in plus, mai ales ca in urmatoarele doua versuri apare cate un i de care s-ar fi impiedicat ochiul la citire. ori faptul ca am specificat cui explic nu obliga la "i". sau mi se pare mie? ...drept e ca pentru mine gramatica e o ramura a matematicii, iar matematica se termina la tabla inmultirii... :)
Marius, mare parte din excelenta versurilor se datoreaza celui care stie sa citeasca:) multam!
pentru textul : în prețul biletului deimi place numai ultima strofa
pentru textul : cuvinte de jurnal demă amuzi, silvia. evident însă, dacă tu vrei ca plopul să facă pere și răchita micșunele, cine sînt eu ca să te împiedic?!
pentru textul : oolong tea demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?
pentru textul : S.O.S. deŞi încă, Emil, pentru că scriam la comentariul meu, comentariul Adrianei nici nu era vizualizat de mine (bănuiesc intersecţia pe undeva cu poeta:),ai să observi în timp că nu îmi place să apar cu peniţe linguşitoare acolo unde nu mă regăsesc. Eu sunt o persoană care-mi croiesc singură drumul şi nu sunt nici făţarnică, nici nu-mi caut lauri, în schimb îmi place să mă respect pe mine atât cât pot ca să-i pot iubi pe ceilalţi sincer.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deInteresant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare dePentru a evita în primul vers "ip-pi", poți scrie în final "picurat". La fel "după_ploi" poate fi schimbat, în linia poetică dată mai jos. Îmi place: "sunt aripă căutată de vânt asemeni corăbiei _____așteptând pe uscat _____viitoare mări, _____ori curcubee de ape."
pentru textul : Despre om deAsta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal demultumesc Miha pentru semnul lasat!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deH este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a depe care (din nefericire) îl înțeleg...
mai bine zis, înțeleg sentimentul din care s-a născut.
(Virgil, cred ca e un tipo în strofa a șasea. și... parcă aș renunța la unul din seria de „de-uri” din ultima strofă... dacă mi-e îngăduită sugestia)
pentru textul : antirevelație deNu îl voi şterge, Virgil. Încă din prima zi în care l-am postat am specificat, la avertizarea unui membru din administraţia siteului respectiv că îmi cer scuze, fiindcă nu verificasem dacă autorul citat de mine este sau nu membru al siteului confluenţe lirice. Văzusem doar că există acolo rubrica POLEMICI şi nu ştiam că doar autorii trecuţi în nefiinţă pot fi polemizaţi, nu şi cei vii. Nu ştiu la ce multe drepturi încălcate ale autorului Emilian de referi, dar cred că e mai logic să îmi fie textul şters de administraţia siteului confluenţe, în cazul în care textul într-adevăr încalcă vreun drept al autorului de mai sus. De ce să îl şterg? Numai fiindcă este o discuţie cu mai multe răspunsuri? De ce această ipocrizie? Presupun că dacă aş fi scris toate comentariile mele sub forma unui text personal, atunci ar fi fost acceptat. Şi de ce susţii că trebuie să îmi dai avertisment pentru ceea ce am scris pe alt site chiar dacă şterg acel text? E ca şi cum m-ai suspenda de pe siteul acesta doar fiindcă nu mi-am schimbat lenjeria intimă. Mulţumesc, poţi să îmi suspenzi contul. În ce priveşte discuţia deschisă de pe siteul Confluenţe, ea se închisese de mult, cu câteva zile în urmă. Repet, dacă vrei, le ceri administratorilor siteului să o şteargă. Eu ştiu că şi autorii în viaţă pot fi citaţi, specificând sursa, şi deci nu am încălcat drepturi de autor. Iar dacă ei o vor şterge, sper să îmi explice de ce.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 defelicitări pentru tot efortul depus. și pentru frumusețea tradiției. chiar dacă „istoria literaturii” este o vorbă puțin cam prea mare. :)
p.s. ți-am modificat eu încadrarea textului
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deMă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deNu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
pentru textul : v-a murit pittiș deda, romînia e țara europeană cu cele mai multe avorturi, procentual. și dintre nelegiurile făcute de străini în italia, mai mult de o treime sînt făcute de romîni. și nu mai zic că romînii rar au simțul umorului (mă refer la umor, nu la vulgarisme). apoi, despre smerenia romînilor... și nu continui. nu degeaba sîntem ultimii ori penultimii în europa la mai toate capitolele care țin de trai decent, viață civilizată
pentru textul : Fanii lui Cristos deCorectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deProbabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer deda Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deUn poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deŞi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Pagini