Dragi Hermeneuți,
Există o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
Luminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
Mircea, eu inteleg ca tu ai vrut sa ne transmiti asa, o stare meditativa referitoare la numita Cezara dar chiar trebuia sa incepi brusc cu versul "Cezara e un inger"... pai ce sa mai citesc mai departe Luciane, ce? Eu iti recomand sa rescrii poemul folosind mai mult intuitia cititorului pentru ca ideea e buna. Cred ca l-ai scris prea grabit. Lasa-l sa se mai coaca... parerea mea si La Multi Ani cu poezie! Andu
interesant, si pe mine la fel. de aceea probabil ca saracii sint mai fascinanti decit bogatii. tot la duh ma refer. cum zicea cineva ca "nu cei sanatosi au trebuinta de doftor". si abia atunci incepe intriga si farmecul entropiei cu zbaterea ei cu tot. de aici si framintarea "daca dumnezeu e atotstiutor, de ce ne mai rugam?". si totusi...
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
Remarc o oarecare ostilitate aici catre alte site-uri culturale...sint multi agonistani pe hermeneia si multi hermenisti pe agonistan..ar trebui sa exsite un oarecare respect mutual cred, Virgil, ca sa functionam, ca sa ne simtim acceptati indiferent de cite alte grupari literaro-politice sustinem...
Cred ca ai fi putut sa te abtii de la a face remarca de mai sus..nu cred ca ar fi cerut un efort..olimpic:p.
imi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
to Andu something... "My milkshake brings all the boys to the yard, And they're like It's better than yours, Damn right it's better than yours, I can teach you, But I have to charge" dedicatie din partea autoarei (autoarelor) si bine-nteles Kelis... Enjoy! P.S. chestia cu impartitul lumii in barbati si femei a fost facuta de demult de un anonim aka Dumnezeu, God, etc...
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
despre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
mulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
Adrian,
Asa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
Matei, Moebius te salută și apreciază gestul tău Sixtus. nu pot spune decît că sînt deosebit de plăcut impresionat de comentariul tău. Și aș fi fost chiar dacă nu acordai o peniță textului. (gest pentru care îți mulțumesc). În sfîrșit întîlnesc și eu pe cineva care vorbește despre postmodernism și știe despre ce vorbește. Aproape obosisem să aud numai opinii de cîntăreți după ureche care fie confundă postmodernismul cu o gogoriță. fie vorbesc din auzite și nu l-au înțeles niciodată. Da, este foarte greu să scrii într-un „stil” postmodernist, contrar opiniei mult vehiculate și pe care am auzit-o pînă și din gura unor așa ziși critici literari. Apreciez intervenția ta și cred că mai este mult de vorbit despre asta.
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
din creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
Acesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
este totuși remarcabil cum reușești a găsi nesfârșite rezerve pentru practica acestui dans zigzagat al nimicului decorativ. și, totuși, mărturisesc, cu vinovată inconsecvență, că-mi place! e ca și cum m-aș juca de-a telefonul fără fir numai pentru că mă distrează finalitatea telegramei inițiale de la care a pornit sugestia.
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
poemul incepe și se sfârșește în aceași temă. ca într-o cochilie, ca într-o lume, ca într-un univers în care îți petreci/construiești propria lume. inspirat și frumos. felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragi Hermeneuți,
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deExistă o anumită alchimie până și în aceste atât de controversate concursuri de poezie, care volens-nolens, poartă un pic și amprenta mea din anii tinereții ca să zic așa. Și nu doar aici, ci și pe celălalt site... oricine poate verifica încercările lor actuale. Desigur, rezultatele unor astfel de acțiuni sunt mereu discutabile, dar eu prefer să rămân cu ceea ce am reușit să fac atunci când am făcut ceea ce am făcut, doar cu entuziasmul acela.
Iar azi nicidecum, oricât iubesc Hermeneia (pe care chiar o iubesc) nu mai pot participa la astfel de acțiuni
Caline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze deLuminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
pentru textul : convulsii febrile deși cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp deDalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
pentru textul : o iarnă paralelă deMircea, eu inteleg ca tu ai vrut sa ne transmiti asa, o stare meditativa referitoare la numita Cezara dar chiar trebuia sa incepi brusc cu versul "Cezara e un inger"... pai ce sa mai citesc mai departe Luciane, ce? Eu iti recomand sa rescrii poemul folosind mai mult intuitia cititorului pentru ca ideea e buna. Cred ca l-ai scris prea grabit. Lasa-l sa se mai coaca... parerea mea si La Multi Ani cu poezie! Andu
pentru textul : Despre Cezara deinteresant, si pe mine la fel. de aceea probabil ca saracii sint mai fascinanti decit bogatii. tot la duh ma refer. cum zicea cineva ca "nu cei sanatosi au trebuinta de doftor". si abia atunci incepe intriga si farmecul entropiei cu zbaterea ei cu tot. de aici si framintarea "daca dumnezeu e atotstiutor, de ce ne mai rugam?". si totusi...
pentru textul : imaginea rememorată deDin regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL deVirgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
pentru textul : Jaded deRemarc o oarecare ostilitate aici catre alte site-uri culturale...sint multi agonistani pe hermeneia si multi hermenisti pe agonistan..ar trebui sa exsite un oarecare respect mutual cred, Virgil, ca sa functionam, ca sa ne simtim acceptati indiferent de cite alte grupari literaro-politice sustinem...
Cred ca ai fi putut sa te abtii de la a face remarca de mai sus..nu cred ca ar fi cerut un efort..olimpic:p.
pentru textul : l’absente deimi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
pentru textul : ana rose deca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deto Andu something... "My milkshake brings all the boys to the yard, And they're like It's better than yours, Damn right it's better than yours, I can teach you, But I have to charge" dedicatie din partea autoarei (autoarelor) si bine-nteles Kelis... Enjoy! P.S. chestia cu impartitul lumii in barbati si femei a fost facuta de demult de un anonim aka Dumnezeu, God, etc...
pentru textul : Doar femeie depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane dedespre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
pentru textul : login deziceam eu...demult...ca as fi vrut penitele inapoi. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deiata.
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti demulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : un ceas deAdrian,
pentru textul : Noapte bună, copii deAsa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deFoarte plăcut text, cu expresiile cele mai potrivite. Într-adevăr, poezia asta are anvergura şi sentimentul latent specifice poeziei mari.
"firimitură de pâine" - eu aş scrie doar "firimitură".
pentru textul : dacă deFrumoasă copertă. Virtualia va fi onorată de prezența ta și a volumului tău la Casa Pogor. Felicitări!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deMatei, Moebius te salută și apreciază gestul tău Sixtus. nu pot spune decît că sînt deosebit de plăcut impresionat de comentariul tău. Și aș fi fost chiar dacă nu acordai o peniță textului. (gest pentru care îți mulțumesc). În sfîrșit întîlnesc și eu pe cineva care vorbește despre postmodernism și știe despre ce vorbește. Aproape obosisem să aud numai opinii de cîntăreți după ureche care fie confundă postmodernismul cu o gogoriță. fie vorbesc din auzite și nu l-au înțeles niciodată. Da, este foarte greu să scrii într-un „stil” postmodernist, contrar opiniei mult vehiculate și pe care am auzit-o pînă și din gura unor așa ziși critici literari. Apreciez intervenția ta și cred că mai este mult de vorbit despre asta.
pentru textul : moebius love for angels devarianta mea,
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
pentru textul : vals pentru masha dedin creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
pentru textul : death by numbers deAcesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
remarc întoarcerea dosului pe toate fețele. original.
pentru textul : Irefutabil deeste totuși remarcabil cum reușești a găsi nesfârșite rezerve pentru practica acestui dans zigzagat al nimicului decorativ. și, totuși, mărturisesc, cu vinovată inconsecvență, că-mi place! e ca și cum m-aș juca de-a telefonul fără fir numai pentru că mă distrează finalitatea telegramei inițiale de la care a pornit sugestia.
pentru textul : masa deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie depoemul incepe și se sfârșește în aceași temă. ca într-o cochilie, ca într-o lume, ca într-un univers în care îți petreci/construiești propria lume. inspirat și frumos. felicitări!
pentru textul : Pur și simplu dePagini