Am convingerea că textul acesta e diferit faţă de ce şi cum scrii de obicei. Mai întâi, prin discurs - unul uniform/ închegat în ceea ce priveşte ideea/ conceptul şi derularea tehnico-artistică a acesteia/ acestuia. Nu mai avem fragmente care trebuie lipite/ umplute de cititor, nu mai avem imagini la limita dintre suprarealism şi fracturism. Aş spune că scrierea e de un neoromantism pur, dar a categorisi un text doar într-un curent e cumva livresc/ superficial. Îmi place mult spontaneitatea şi autenticitatea (poate a doua este rezultată din prima), îmi place cum imaginile dezvelesc idei (nu ingenioase, dar cu siguranţă personalizate), ci nu invers, îmi place emoţia resemnată din final (un final foarte bun), îmi place că slash-urile sunt mai puţine (doar trei! - record), îmi place şi titlul, pentru că îndrumă cititorul pe drumul propus de poezie, chiar dacă, luat separat, e un mic clişeu aforistic (plus de asta, nu e în engleză!), îmi plac şi altele:
"vrei nemișcare cu rasuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var"
etc.
Ai un typo în versul doi, iar aici:
"cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut" - aş rearanja, altfel topica e tare de cap.
Naomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
da, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
Să știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
Ar fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
yester, lucrurile sunt simple. dacă nu-ți place cum scriu nu mai trece pe-aici. nu te obligă nimeni să faci asta. du-te și linge cururi literare pe unde vrei tu. mie pe acest site nu-mi plac decât doi autori dar asta nu înseamnă că trebuie să merg și să fac pe literatul în stânga și-n dreapta. ești varză crede-mă. când dr popescu vorbea despre acest text(ai auzit de dr popescu?) tu probabil învățai alfabetul limbii române. te rog frumos să-ți vezi lungul nasului. pentru mine nu ești decât un șoricel care s-a urcat pe un bulgăre de brânză și se visează stăpânul lumii...
Asta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
eu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
pentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
haideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
Cine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
Doar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
acta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
Frumos delir, cu substanţă de la un capăt la altul. Văd c-ai optat pentru Gilgamesh, numele in engl., deşi ai scris textul în limba română unde aveai Ghilgameş (Ghilgamesh):)
Aş schimba "te plictiseai" cu te-ai plictisit,precum si pe celelalte verbe la imperfect, nu-mi place folosirea imperfectului ca indepărtează mult in timp.
in acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
eu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
sapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
Există un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
Călin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
multumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
parca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am convingerea că textul acesta e diferit faţă de ce şi cum scrii de obicei. Mai întâi, prin discurs - unul uniform/ închegat în ceea ce priveşte ideea/ conceptul şi derularea tehnico-artistică a acesteia/ acestuia. Nu mai avem fragmente care trebuie lipite/ umplute de cititor, nu mai avem imagini la limita dintre suprarealism şi fracturism. Aş spune că scrierea e de un neoromantism pur, dar a categorisi un text doar într-un curent e cumva livresc/ superficial. Îmi place mult spontaneitatea şi autenticitatea (poate a doua este rezultată din prima), îmi place cum imaginile dezvelesc idei (nu ingenioase, dar cu siguranţă personalizate), ci nu invers, îmi place emoţia resemnată din final (un final foarte bun), îmi place că slash-urile sunt mai puţine (doar trei! - record), îmi place şi titlul, pentru că îndrumă cititorul pe drumul propus de poezie, chiar dacă, luat separat, e un mic clişeu aforistic (plus de asta, nu e în engleză!), îmi plac şi altele:
"vrei nemișcare cu rasuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var"
etc.
Ai un typo în versul doi, iar aici:
"cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut" - aş rearanja, altfel topica e tare de cap.
Felicitări!
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat deNaomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
Ioan J
pentru textul : The river I denu, eu nu am spus ce insinuezi
pentru textul : art nouveau demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deIata si originalul. :) Dar cum dovedesti? :))
pentru textul : kreițerova sonata deda, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deSă știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității deAr fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
pentru textul : Protocolar deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deyester, lucrurile sunt simple. dacă nu-ți place cum scriu nu mai trece pe-aici. nu te obligă nimeni să faci asta. du-te și linge cururi literare pe unde vrei tu. mie pe acest site nu-mi plac decât doi autori dar asta nu înseamnă că trebuie să merg și să fac pe literatul în stânga și-n dreapta. ești varză crede-mă. când dr popescu vorbea despre acest text(ai auzit de dr popescu?) tu probabil învățai alfabetul limbii române. te rog frumos să-ți vezi lungul nasului. pentru mine nu ești decât un șoricel care s-a urcat pe un bulgăre de brânză și se visează stăpânul lumii...
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAsta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
pentru textul : atelier de vechituri deeu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deImagini tulburătoare despre un Iisus prezent și îndepărtat în același timp, pe care îl căutăm și care ne caută...
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea depentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
pentru textul : îngeri şi marmeladă dehaideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
mariana, penita de aur e la tine
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deCine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român deDoar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
acta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deFrumos delir, cu substanţă de la un capăt la altul. Văd c-ai optat pentru Gilgamesh, numele in engl., deşi ai scris textul în limba română unde aveai Ghilgameş (Ghilgamesh):)
pentru textul : Delir2 deAş schimba "te plictiseai" cu te-ai plictisit,precum si pe celelalte verbe la imperfect, nu-mi place folosirea imperfectului ca indepărtează mult in timp.
e ok!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" desuperb acest text cu berzelutze... ma mir insa ca dupa 6 ani si ceva apare pe aceasta pagina un text atat de slab
pentru textul : tablou cu berze dein acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
pentru textul : iconografie atemporală deeu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
pentru textul : Scrâșnitorul deSintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
pentru textul : Pui cu patru picioare de"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deCezar
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
pentru textul : călătorii.cioburi.zile desapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
pentru textul : În aceeași supă deExistă un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
pentru textul : metamorfoză în o deCălin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
pentru textul : Drum interior demultumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deparca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
pentru textul : opt dePagini