cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
Virgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
Andrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
cat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
aceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
imaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
Reușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
iata queen margot cum ai reusit sa ma amuzi de dimineata. e ridicol raspunsul tau. asta trecind penste ofensa. am insa senzatia ca nu ai capacitatea sa intelegi comentariile mele. habar nu ai ce inseamna eu poetic. probabil tu iti descrii aici experientele erotice si noi nu stiam. pur si simplu comentariile mele te depasesc. imi pare rau ca mi-am irosit timpul sa il scriu. lasa, e bine cum scrii. bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti.
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie demultam de trecere si semne.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
pentru textul : În căutarea urșilor polari demie poemul imi pare matemeatic. fix. totul se petrece intre puncte ipotetice ce isi asteapta formulelele. simt ca poarta in sine un fel de orgoliu.
pentru textul : tattoos deVirgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deAndrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
cat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
pentru textul : timpanul domnului t1 deaceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală deprea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri deşti sau ştii? just askin'
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deinteresantă abundenţa asta de nervi aici.
prefer strofa I. restul se cam mărunţeşte
Nicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim deo femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
pentru textul : femeia aceea deimaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli deNu ştiu Alex ce este cu tine! Dar mă bucur să mă întâlnesc cu poezia ta în acest loc.
pentru textul : oriental red deerata: mercurul.
pentru textul : Elegie ermetică VI detext amoral. este utilizată o rimă facilă cu iz de manea. "întrun act" se scrie altfel. Recomand "Puțină gramatică" de Al. Graur.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre deAglomerat de preţiozităţi filosofice. Textul nu respiră.
pentru textul : Geometrie existenţială dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 deReușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
pentru textul : penumbră de tine deinterpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deiata queen margot cum ai reusit sa ma amuzi de dimineata. e ridicol raspunsul tau. asta trecind penste ofensa. am insa senzatia ca nu ai capacitatea sa intelegi comentariile mele. habar nu ai ce inseamna eu poetic. probabil tu iti descrii aici experientele erotice si noi nu stiam. pur si simplu comentariile mele te depasesc. imi pare rau ca mi-am irosit timpul sa il scriu. lasa, e bine cum scrii. bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti.
pentru textul : Lauryannus's Land dema voi stradui sa nu mai fie... :) multumesc, dorin
pentru textul : My Baby Ballade deIoana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deversificatie slaba, scolareasca. creatie ce nu se ridica la nivelul celorlalte, tonuri de pastisa.
pentru textul : E prea târziu deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deam spus "urnal interesant, deci care merita continuat" deci nu cred ca e spam
pentru textul : blog de iarnă deDaniela, Ionuţ, totul este perfectibil, dar irepetabil. Vă mulţumesc pentru timpul vostru!
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară demulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deScuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
Pagini