Îmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
discutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
pai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
sa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
Castigatorul (castigatoarea) concursului va fi anuntat (anuntata)i in cursul zilei de joi 24 iulie. Pana maine 23 iulie concursul ramane deschis. Va multumesc pentru participare. Andu
și cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
schimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
Kalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
Marina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
Nu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
Am citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
biletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
Textul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
Probabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
Călin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
Iată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu lasa lipsa comentariilor sa influenteze postarea:) scrie si gata! asta e rostul site-ului.cat despre sicane, e ok, nu sunt toti ortodocsi:)
pentru textul : ...dacă dedragă țăran, acesta e cnceptul la care am aajuns eu. e ceva inestetic în asta?
pentru textul : fericirea II deÎmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
pentru textul : Audibil.ro, primul serviciu românesc pentru descărcări audio online deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel dediscutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
pentru textul : hermeneia 2.0 deCe bine, băi. :)
pentru textul : cheile depai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
pentru textul : Bu Liu dein contextul 'suminagashi' poezia devine foarte sugestiva, o lectura placuta in care linistea/nelinistea cititorului este o alta picatura adaugata.
pentru textul : suminagashi 2 desa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
pentru textul : stropi de iubire demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori depoet roman sau poet român?? atenție la diacritice!
pentru textul : poet latin decostel, bate-ma, omoara-ma, numa zi mi ca nu faci misto cu textu ista!
pentru textul : Vorbitor în Numele Morților deCe mai pot să spun (?), decât că... e... romantic, dom'le!
pentru textul : ...romantic, dom'le! deam citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deCastigatorul (castigatoarea) concursului va fi anuntat (anuntata)i in cursul zilei de joi 24 iulie. Pana maine 23 iulie concursul ramane deschis. Va multumesc pentru participare. Andu
pentru textul : două mâini deși cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deschimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
Kalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deMarina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deNu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
pentru textul : Spaima drumurilor deAm citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
pentru textul : poate de"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
Cu siguranta este vorba despre Nichita Stanescu... probabil una dintre acele poezii dedicate cuiva si aflata intr-o colectie personala.
pentru textul : poezia mea de azi demi-am dat seama de asta Ioan, spuneam doar ca e cam lung si deci cam greu de receptat :)
pentru textul : despre poem deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație demulţumesc Elena pentru trecere şi părere.
pentru textul : Galben dezgustător deam gasit-o, scuzati, dupa "salveaza".
pentru textul : Copilei debiletele lasate in usa sufletului sint intotdeauna fara prea multe cuvinte, sincopate, nestiute de nimeni, citeodata ignorate...ramin acolo o mie de ani pentru a imbraca nostalgia. un poem cit o lacrima.
pentru textul : Bilet în ușă deimi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deTextul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
pentru textul : It is possible to die deProbabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
Călin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
pentru textul : Drum interior deIată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Mulţumesc pentru o lectură deosebită.
pentru textul : amanuensis dePagini