Am convingerea că textul acesta e diferit faţă de ce şi cum scrii de obicei. Mai întâi, prin discurs - unul uniform/ închegat în ceea ce priveşte ideea/ conceptul şi derularea tehnico-artistică a acesteia/ acestuia. Nu mai avem fragmente care trebuie lipite/ umplute de cititor, nu mai avem imagini la limita dintre suprarealism şi fracturism. Aş spune că scrierea e de un neoromantism pur, dar a categorisi un text doar într-un curent e cumva livresc/ superficial. Îmi place mult spontaneitatea şi autenticitatea (poate a doua este rezultată din prima), îmi place cum imaginile dezvelesc idei (nu ingenioase, dar cu siguranţă personalizate), ci nu invers, îmi place emoţia resemnată din final (un final foarte bun), îmi place că slash-urile sunt mai puţine (doar trei! - record), îmi place şi titlul, pentru că îndrumă cititorul pe drumul propus de poezie, chiar dacă, luat separat, e un mic clişeu aforistic (plus de asta, nu e în engleză!), îmi plac şi altele:

"vrei nemișcare cu rasuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var"

etc.

Ai un typo în versul doi, iar aici:

"cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut" - aş rearanja, altfel topica e tare de cap.

Felicitări!