gîndurile își picurau acidul
încet aproape onctuos
fierbinte
peste ventricolul zdrențuit al inimii
pauzele își amestecau preludiul sufocant
al așteptării
cu plăcerea dureros înfiptă
a unui cîrlig de carne
în epiglotă
trăia un concubinaj continuu cu moartea
îi aștepta zvîcnetele orgasmul
cu aceeași nerabdare umedă cu care
aștepți răsucirile unui prunc
în pîntece
iar ea își apăsa genunchiul
uneori mai tare
alteori mai în joacă
peste gînduri
atunci el îi săruta locul acela fin al pulpei
unde pînă și moartea se înfioară
în timp ce îi punea botnița
ca pe o mască venețiană
treptat gîndurile i se uscau
pieptul suspina rece
precum o tufă de rosmarin pe malul oceanului iarna
și se făcea din nou liniște