Admirabil (şi dureros) poem de dragoste. Cu ceva (dar în alt stil, desigur) din blagianul "Risipei se dedă florarul" - că tot suntem în luna mai. Cum s-ar zice: "Visând, întrezarim prin doruri –/ latente-n pulberi aurii -/ Păduri ce ar putea sa fie/ si niciodată nu vor fi."
Ok, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
Adrian, năstrușnic titlu care schimbă pe "fără" în "cu". Poezie există în fiecare zi, numai că, ai observat bine, realitatea e cumplit de sărată. Te rog să ștergi toate virgulele din prima strofă, n-au ce să caute acolo!
Ialin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Oanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
dar, cine e Baraca, totusi?
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
mi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
aplauzelor...astea nu au cum sa imi fie de ajutor.
multumesc, Virgil. il las sa se aseze cateva zile si pe urma o sa vad ce schimbari ii aduc. daca merita.
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
Dar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
Lucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
Domnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
credeti sau nu credeti, cand am postat acel comentariu nu observasem suspendarea contului. nu stau tot timpul in fata calculatorului, si doar o parte din timpul acela este destinat internetului. asa ca... in alta ordine de idei, eu nu ca va cerusem sa stergeti textul. daca mai cititi o data ce-am scris, fara patima, poate remarcati asta. dar eu mi-as fi sters comentariul, daca ar fi fost posibil.
Am revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
pentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
este remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Admirabil (şi dureros) poem de dragoste. Cu ceva (dar în alt stil, desigur) din blagianul "Risipei se dedă florarul" - că tot suntem în luna mai. Cum s-ar zice: "Visând, întrezarim prin doruri –/ latente-n pulberi aurii -/ Păduri ce ar putea sa fie/ si niciodată nu vor fi."
pentru textul : amputarea literei d deOk, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
pentru textul : Drum interior deAdrian, năstrușnic titlu care schimbă pe "fără" în "cu". Poezie există în fiecare zi, numai că, ai observat bine, realitatea e cumplit de sărată. Te rog să ștergi toate virgulele din prima strofă, n-au ce să caute acolo!
pentru textul : O zi fără poezie deM-a amuzat! Bine condusă versificaţia!
pentru textul : Consuela deati facut afirmatia ca ACEST TEXT E SLAB . ok. ce argumente literare aduceti in afara propriului gust?
pentru textul : crazy party deIalin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
pentru textul : după ploaie deMie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
Aveţi dreptate, d-le Agheorghesei, mă bucur dacă am reuşit să arăt că iubirea n-are vârstă, iar durerea te poate face să dai în mintea copiilor...
pentru textul : concert pentru două pahare şi lună deOanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dedar, cine e Baraca, totusi?
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEste doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
pentru textul : Clepsidre demi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
pentru textul : despre zile ce sunt deun poem fortat. un poem sugerat de titlu.
pentru textul : excalibur deaplauzelor...astea nu au cum sa imi fie de ajutor.
pentru textul : Oala cu lapte demultumesc, Virgil. il las sa se aseze cateva zile si pe urma o sa vad ce schimbari ii aduc. daca merita.
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deDar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile deOk, am rectificat
pentru textul : nimicul dehomo homini lupus est magister ludi corectis magnus vulgus imperator
pentru textul : defunctis amor dedefunctis amor alma creator inspiratio obstructor
ave celebrator
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
pentru textul : Plaja de la Vadu într-o singură frază de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deScuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
Lucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
pentru textul : Cafea divină deDomnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. defelicitări. ar fi fost bine să pui și o poză.
pentru textul : Lansarea volumului de debut "Disectia Inocentei" decredeti sau nu credeti, cand am postat acel comentariu nu observasem suspendarea contului. nu stau tot timpul in fata calculatorului, si doar o parte din timpul acela este destinat internetului. asa ca... in alta ordine de idei, eu nu ca va cerusem sa stergeti textul. daca mai cititi o data ce-am scris, fara patima, poate remarcati asta. dar eu mi-as fi sters comentariul, daca ar fi fost posibil.
pentru textul : emanație deȘi iartă întârzierea răspunsului...
pentru textul : Haiku deAm revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deo porcarie de text si atat !
pentru textul : Ruines de Rome demultumesc Silvia. poate reusesti sa vezi si filmuletul:). Miha, mereu aproape de mine.multumesc.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila depentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
pentru textul : Feminitate sine qua non deeste remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
Pagini