Ela, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
dom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
Paule,
Nu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
Cred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
Ma intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
Virgil, desigur că nu este din tehnica site-ului, știam asta, nici nu am spus așa ceva. Era doar un efect care apărea vizibil la acea dimensiune. Mulțumesc pentru ajutorul acordat. Și că ai lăsat semn aici. Sper ca viitoarea să fie mai reușită. Aștept părerea ta pe textele mele fiindcă ai priceperea și ochiul binevăzător. Hanny, da, e un dublu: curcubeul din mare și răsărit. E ca un continuum. Și mereu răsărindul. Mulțumesc. Alma, am ales special aceste nuanțe fiindcă ele sunt ușor umbrite, iar acesta este și mesajul dorit. Combinația de nuanțe este cea la care țin deosebit și amplasarea textului cu italice în partea unde se află marea. Știu că poate nu e o realizare estetică desăvârșită, nu asta am intenționat, ci o anume armonie între stări-mesaj-culoare-timpuri-trăiri. Și pe monitorul meu se văd nuanțele cu un anume tandru-luminos. Mulțumesc. Ela Ela
Las un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
Mi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
adriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
mulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
O temă interesantă. Aș mai curăța textul pe ici pe colo: foame(a asta), poate (că) ar trebui, foamea (mea), (eu însămi) îmi mușc, (și) să îmi spui că (totul e ok) marea e în acealși vers. Atenție la „greva”.
Virgile, orice practică așa cum zici tu, ar trebui, zic eu, să aibe o noimă. Care-i noima să scrii comentariile fără diacritice și să generezi cuvinte ca 'rid' în loc de 'rîd' sau mă rog 'râd' pe un site elegant și nou și muncit și unde încerci să promovezi limba și literatura română? Iar la punctul doi dacă tu ai impresia că eu nu înțeleg despre ce vorbești altul ar zice că ai o impresie inflamată despre tine, dar nu, eu știu că nu e așa, tu doar o dai cu vrăjeala pentru aștia micii de pe site ai lu' tătucu'.
Andu
ce are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
pentru textul : Cuvinte care se fac vară dedom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
pentru textul : Q Fever dePaule,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deNu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
mersi frumos pentru semn. în cap l-am văzut mai lung, dar atât am fost stare să scriu. mă bucur totuși că l-ai citit
pentru textul : soulmates decu plăcere.
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
pentru textul : opi deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deCred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deMa intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deDomnule Gorun, sunt onorat de această subliniere.
Atunci când credem în puterea cuvântului, orice devine posibil.
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deCeva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deam citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent deVirgil, desigur că nu este din tehnica site-ului, știam asta, nici nu am spus așa ceva. Era doar un efect care apărea vizibil la acea dimensiune. Mulțumesc pentru ajutorul acordat. Și că ai lăsat semn aici. Sper ca viitoarea să fie mai reușită. Aștept părerea ta pe textele mele fiindcă ai priceperea și ochiul binevăzător. Hanny, da, e un dublu: curcubeul din mare și răsărit. E ca un continuum. Și mereu răsărindul. Mulțumesc. Alma, am ales special aceste nuanțe fiindcă ele sunt ușor umbrite, iar acesta este și mesajul dorit. Combinația de nuanțe este cea la care țin deosebit și amplasarea textului cu italice în partea unde se află marea. Știu că poate nu e o realizare estetică desăvârșită, nu asta am intenționat, ci o anume armonie între stări-mesaj-culoare-timpuri-trăiri. Și pe monitorul meu se văd nuanțele cu un anume tandru-luminos. Mulțumesc. Ela Ela
pentru textul : Renaștere deScuză-mă, Yester, am intrat de la comentarii și nici n-am observat că textul tău era unde se cuvenea, sub cel postat de mine.
pentru textul : Scrisoare deLas un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
pentru textul : cai negri, însetați deMi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I decristina nu e nicio supărare. pentru asta suntem aici să învăţăm. mă mai gândesc ce fac cu finalul
pentru textul : Un poem minimalist demulţumesc pentru sugestie
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
pentru textul : târâișul sfântului deadriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" demie-mi plac inventiile secrete si conspiratiile. s-ar putea ca la sfarsitul lui 2012 sa avem in loc de poem, meop, ş.a.m.d.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei detoate au o limită (numai cei doi n-au avut şi uite :) ). îţi mulţumesc pentru vizita în acest nou an.
La mulţi ani şi ţie şi inspiraţie!
pentru textul : fado demulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
pentru textul : sarea pămîntului deaveți dreptate amândoi. să văd ce pot face.
pentru textul : fruct deO temă interesantă. Aș mai curăța textul pe ici pe colo: foame(a asta), poate (că) ar trebui, foamea (mea), (eu însămi) îmi mușc, (și) să îmi spui că (totul e ok) marea e în acealși vers. Atenție la „greva”.
pentru textul : de foame deVirgile, orice practică așa cum zici tu, ar trebui, zic eu, să aibe o noimă. Care-i noima să scrii comentariile fără diacritice și să generezi cuvinte ca 'rid' în loc de 'rîd' sau mă rog 'râd' pe un site elegant și nou și muncit și unde încerci să promovezi limba și literatura română? Iar la punctul doi dacă tu ai impresia că eu nu înțeleg despre ce vorbești altul ar zice că ai o impresie inflamată despre tine, dar nu, eu știu că nu e așa, tu doar o dai cu vrăjeala pentru aștia micii de pe site ai lu' tătucu'.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deAndu
Poate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… dece are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dedragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești dePagini