as renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
Ovidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
Dar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
Ionut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
Acum, drept e, si eu ascult sex pistols si motorhead si am erectii vanjoase dar nu vad ce are sula cu prefectura. Virgil explicatia ta e subtirica, penita mea e de apreciere la adresa acestui poem de dragoste pe care l-am simtit. Iar tu cand iti pierzi atentia (in sensul dat de castaneda) devii grobian mai ceva ca un broker de asigurari literare. Bine ca nu ti-ai pierdut si simtul umorului, iar daca e sa vorbim de ego cred ca pe acest site nu exista nimeni, absolut njimeni care sa aibe un ego mai mare decat al tau, inflamat ca baloanele acelea pe care le lansau pink floyd la concerte (stii ce reprezentau nu?) si care ajungeau finalmente sa incurce zborurile regulate de pe heathrow. Revenind, sa nu amestecam autorul cu opera intr-atat incat sa ajungem sa spunem ca dali a fost schizofrenic iar van gogh nebun (poate ca au fost, dar ce importanta are asta?) Eu n-am ras ca tine, dar m-am distrat amar pe seama comentariului tau, la urma urmei fiecare cu ce-l doare. Andu
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
oarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
Dorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
M-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
cu bucuria dialogării,
Mie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
compoziţie de copil care s-a săturat să se joace cu suzeta. mă mir pînă unde vor merge inaptitudinule astea pe situri literare consacrate! ăsta-i text de arătat la o fetiţă de grădiniţă. pardon.
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Era de asteptat ca lirica ta sa devieze inspre suavitatea destainuirilor. Iata un nou curs al poemelor acestei autoare! ar putea exclama sclavii demonstratiilor imediate. S-ar putea sa fie asa, s-ar putea sa nu fie. Numai tu poti raspunde la opinia de fata. Sa ai pace, Dancus
Adriana Lisandru, solilocvială această poemă a ta! Dialogul imaginar pe care-l propui cititorului ține, nu atât de confesivitate cât de introspecție - la modul melancolic. Or melancolia, exhibată, conferă o ușoară notă de sentențiozitate zicerii poetice - în sensul bun, în acest poem - pentru că subliniază acel ton de tristețe resemnată și asumată, tristețe pentru a cărei maturitate poetică remarc și eu acest text. Preferatele mele: "același schelălăit prelung al orașului ca o eșarfă dusă de vânt" Ioan Jorz
a, ok, acum, daca tot m-am aruncat in discutia asta, sa si vorbesc, nu? :) Virgil, m-a ametit putin versul asta: "m-a privit zburător cînd pluteam" desi cred ca eram nitelus "ambetata" de micul fragment: "caut femeie cu ochii aceia de fiară cu care" inteleg ca e replica si ca ai vrut sa o dai repede (si n-a iesit deloc rau) dar nu uita ca venetienele intorc foarte limpede imaginea... mi-ati facut pofta de joaca...cred ca am si eu un text (ceva mai vechi) despre barbati (intamplator gasiti, nu cautati). ma duc sa-l scutur de praf.
Cristina, Hermeneia tot de pe data de 2 s-a sesizat. Că anunţul cu privire la suspendare a apărut acum, e altă treabă. Nu înţeleg acel "totuşi" ("e bine totusi..."). Ce a făcut greşit Hermeneia, pentru ca, în final, să facă, totuşi, ceva corect?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O rugăciune e întotdeauna o binecuvântare pentru orice suflet... Bine ai revenit! Cami
pentru textul : Rugăciune de zi deas renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
pentru textul : liubliu ia vas deam modificat.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deOvidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
pentru textul : Tohu vabohu deAm primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
pentru textul : poem de 70 de cenți deDar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
pentru textul : aproape departe dePaul... uimitele mele multumiri! :)
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul dechère Ottilia,
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
Julie
pentru textul : bolero detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deIonut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
pentru textul : și eu te iubesc deAcum, drept e, si eu ascult sex pistols si motorhead si am erectii vanjoase dar nu vad ce are sula cu prefectura. Virgil explicatia ta e subtirica, penita mea e de apreciere la adresa acestui poem de dragoste pe care l-am simtit. Iar tu cand iti pierzi atentia (in sensul dat de castaneda) devii grobian mai ceva ca un broker de asigurari literare. Bine ca nu ti-ai pierdut si simtul umorului, iar daca e sa vorbim de ego cred ca pe acest site nu exista nimeni, absolut njimeni care sa aibe un ego mai mare decat al tau, inflamat ca baloanele acelea pe care le lansau pink floyd la concerte (stii ce reprezentau nu?) si care ajungeau finalmente sa incurce zborurile regulate de pe heathrow. Revenind, sa nu amestecam autorul cu opera intr-atat incat sa ajungem sa spunem ca dali a fost schizofrenic iar van gogh nebun (poate ca au fost, dar ce importanta are asta?) Eu n-am ras ca tine, dar m-am distrat amar pe seama comentariului tau, la urma urmei fiecare cu ce-l doare. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip de...acolo poți lăsa restul:)!
pentru textul : țigară cu fum de caise deNu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deoarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
pentru textul : despre o femeie goală deGD Toma, nu sunt în pană de... "soluții"!
pentru textul : icoană hoinară deDorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
Cu mulţumiri tuturor, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non deM-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului denicio problemă nici pentru mine.
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
pentru textul : de iubire de timp de zei decu bucuria dialogării,
Mie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
pentru textul : oameni și pietre deimi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi decompoziţie de copil care s-a săturat să se joace cu suzeta. mă mir pînă unde vor merge inaptitudinule astea pe situri literare consacrate! ăsta-i text de arătat la o fetiţă de grădiniţă. pardon.
pentru textul : 100% safe departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie deEra de asteptat ca lirica ta sa devieze inspre suavitatea destainuirilor. Iata un nou curs al poemelor acestei autoare! ar putea exclama sclavii demonstratiilor imediate. S-ar putea sa fie asa, s-ar putea sa nu fie. Numai tu poti raspunde la opinia de fata. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Îngerii există dedin ce trece timpul, dragă bobadil, constat câtă dreptate ai.
pentru textul : amalia deAdriana Lisandru, solilocvială această poemă a ta! Dialogul imaginar pe care-l propui cititorului ține, nu atât de confesivitate cât de introspecție - la modul melancolic. Or melancolia, exhibată, conferă o ușoară notă de sentențiozitate zicerii poetice - în sensul bun, în acest poem - pentru că subliniază acel ton de tristețe resemnată și asumată, tristețe pentru a cărei maturitate poetică remarc și eu acest text. Preferatele mele: "același schelălăit prelung al orașului ca o eșarfă dusă de vânt" Ioan Jorz
pentru textul : ușor/ de-o aripă deMelancolic si subtil. Aşa aş vedea finalul:
"lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele" - e vorba, evident, doar de gust/percepţie.
Nice.
pentru textul : time passing dea, ok, acum, daca tot m-am aruncat in discutia asta, sa si vorbesc, nu? :) Virgil, m-a ametit putin versul asta: "m-a privit zburător cînd pluteam" desi cred ca eram nitelus "ambetata" de micul fragment: "caut femeie cu ochii aceia de fiară cu care" inteleg ca e replica si ca ai vrut sa o dai repede (si n-a iesit deloc rau) dar nu uita ca venetienele intorc foarte limpede imaginea... mi-ati facut pofta de joaca...cred ca am si eu un text (ceva mai vechi) despre barbati (intamplator gasiti, nu cautati). ma duc sa-l scutur de praf.
pentru textul : caut femeie deCristina, Hermeneia tot de pe data de 2 s-a sesizat. Că anunţul cu privire la suspendare a apărut acum, e altă treabă. Nu înţeleg acel "totuşi" ("e bine totusi..."). Ce a făcut greşit Hermeneia, pentru ca, în final, să facă, totuşi, ceva corect?
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont dePagini