apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
îmi pare excelent! cu toate că sesizez ironia cât și subtilitatea trimiterilor, nu pot să nu apreciez calitatea textului, deși părerea mea este diametral opusă titlului. aș aștepta și ceva mai personal, mai touchin'! nu că acesta nu ar fi!
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
și iată cum un text care nu știu dacă se remarcă prin ceva, un text care nu este decît un fel de confesiune sentimentaloidă a ajuns cel mai citit astăzi. probabil că va trebui să ajustez într-un fel acest algoritm pentru că generează aberații. și mai e ceva. textul nu merită o peniță de aur ca text al unui autor Hermeneia. poate că dacă am vorbi despre un text de novice ar fi acceptabil. dar pentru un autor sub nici o formă. deci soluția ar fi fie să o mutăm pe Ecaterina la novice, ceea ce eu consider de mai multă vreme. fie să încercă să încetăm cu încurajarea mediocrității. nu folosește nimănui și mai ales nu folosește acestui site.
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
mi-a plăcut foarte mult primul vers pe atunci soarele curgea ca mălaiul , este atât de puternic vizual...
poemul este unul cuminte, și de aceea frumos prin imaginile particulare care dau o savoare în timpul lecturii.
gând bun, Cristina!
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
perfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
as scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
mi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
De ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
Eu as incerca :)
tematică mongolă, dar granitul scăpărat de cai nu îmi induce senzația nesfârșită de stepe mongole iar pădurea de bambuși e ciudat inserată în context prima strofă e picturală, pregnantă poezie inuită nu te-ai gândit să scrii? :)
hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.
Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
lucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
sfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
pentru textul : Poem despre mama unei vieți dede ce nu „sprijină cerul” ?
pentru textul : Haiku deîmi pare excelent! cu toate că sesizez ironia cât și subtilitatea trimiterilor, nu pot să nu apreciez calitatea textului, deși părerea mea este diametral opusă titlului. aș aștepta și ceva mai personal, mai touchin'! nu că acesta nu ar fi!
pentru textul : antiblog deAdriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag deMulțumesc Victor. Mă aștept ca rezultatele finale să fie peste așteptări.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deși iată cum un text care nu știu dacă se remarcă prin ceva, un text care nu este decît un fel de confesiune sentimentaloidă a ajuns cel mai citit astăzi. probabil că va trebui să ajustez într-un fel acest algoritm pentru că generează aberații. și mai e ceva. textul nu merită o peniță de aur ca text al unui autor Hermeneia. poate că dacă am vorbi despre un text de novice ar fi acceptabil. dar pentru un autor sub nici o formă. deci soluția ar fi fie să o mutăm pe Ecaterina la novice, ceea ce eu consider de mai multă vreme. fie să încercă să încetăm cu încurajarea mediocrității. nu folosește nimănui și mai ales nu folosește acestui site.
pentru textul : rem deDaniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
pentru textul : Despărţire deCu mulţumiri...
Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.
pentru textul : e bună tipa deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : fereastră în anotimp deatentie la "privesc trupul acesta"...
pentru textul : melancolie 2.0 deRezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) demi-a plăcut foarte mult primul vers pe atunci soarele curgea ca mălaiul , este atât de puternic vizual...
pentru textul : copilărie depoemul este unul cuminte, și de aceea frumos prin imaginile particulare care dau o savoare în timpul lecturii.
gând bun, Cristina!
Scuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci deversificatie slaba, scolareasca. creatie ce nu se ridica la nivelul celorlalte, tonuri de pastisa.
pentru textul : E prea târziu deFinalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte de....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deperfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
pentru textul : 110 m garduri deas scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
pentru textul : stoned immaculate demi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc de"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
pentru textul : De anima deDe ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deEu as incerca :)
tematică mongolă, dar granitul scăpărat de cai nu îmi induce senzația nesfârșită de stepe mongole iar pădurea de bambuși e ciudat inserată în context prima strofă e picturală, pregnantă poezie inuită nu te-ai gândit să scrii? :)
pentru textul : Hoh, Tenger! dehm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.
Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine delucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
pentru textul : E prea târziu desfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
pentru textul : Deja murdar deSilvia, îţi mulţumesc.
Dle Ionuţ, sunt onorat de aprecieri. Felicitări pentru primirea in USR! Cu stimă.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii dePagini