Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.

Dar..

„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”

merge, în schimb:

„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:

„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”

Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.

Typo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:

Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)

recomand cititorilor anteriori să fie atenţi la primele două versuri... aşa , ca un joc de glezne...

nu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.

Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...

Daniela,

.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.

Doina,

.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:

"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.

Sebi,

.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.

D-le Manolescu,

.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.

Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!

"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?

Domnule Vlad Tulbure vă mulțumesc și dumneavoastră pentru faptul că ați remarcat poemul. Recunosc că aceste texte, care încearcă să cuprindă în ele un arc de timp, sunt receptate cu dificultate sau îi lasă indiferenți pe mai tinerii mei confrați, mulți dintre ei abia trecuți de vârsta adolescenței. Probabil că pentru a fi înțeles trebuia să dau niște note de subsol, să explic ce înseamnă "zdravstvuite" și în ce limbă, probabil că ar fi trebuit să dau traducerea cuvintelor din germană etc. Până la urma mi-am asumat riscul și am publicat poemul așa cum se vede. Încă o dată mulțumiri.

este bine că aţi adus în atenţie acele evenimente. Oamenii trebuie să nu uite că lipsa solidarităţii întru binele comun are efecte pe termen lung.
Mă gândesc cu invidie la felul cum în Cehoslovacia încă nedivizată, un scriitor disident, Havel, a putut să devină şef de stat şi să reformeze societatea.

Cu respect

mie mi-a plăcut poemul ăsta e atât de georgică asztaloș încât eu cel puțin nu pot să nu-l iubesc.
poetul ăsta e un amestec de urban cu trăire autentică și are un farmec aparte, eu l-am depistat demult pe agonia pe când eu aveam nivel 120 eram steluțar iar el un biet bozgor literar. Întretimp, așa cum se întâmplă mereu în viață vorba lui Bob Dylan, eu am ajuns sub nivelul mării iar george e la putere. Și dacă ar fi să mă întrebe cineva (ceea ce nu cred că se va întâmpla) eu l-aș recomanda pe prietenul asztaloș la cultura în locul lui kelemen. Cel puțin george nu ar băga toți banii în monumente, cred că ar mai da ceva și la cultura modernă. Părerea mea.

da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!

uite ca citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super. cred ca-i suficient una aici, si chiar merita. mai trec, mai citesc.

corect.

Cat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?