observasem si eu seria....penumbrelor. in aceasi nota, cu aceleasi senzatii. tristetea face bine poetului....

(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows

Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.

Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.

Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!

Descopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
tandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.

felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?

poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!

Elena, mulțumesc pentru viziunea interesantă asupra poemului. Te mai aștept

după câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.

"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"

aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad

am citit, Virgil... te asigur de seriozitatea mea! altfel e în detrimentul meu! mulțumesc!

atunci, daca ai inteles, te rog frumos sa iti editezi titlurile

adica, daca omu urca cu furca nucile in pod, eu sa mi iau talpasita?