tot la fel ne minunăm şi noi, Tudor Cristea, cum de apari întotdeauna apărînd printr-o luptă la fel de "inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă" stafia comunismului românesc. înţeleg că ţi-a fost drag. dar e mort. iar a-l valida prin eşecurile post 89 este o aberaţie. dar sînt convins că nu îţi dai seama.
cred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
andu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...
Mulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
Boabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
Mulţumesc frumos, Dorin. E o poză de familie, un instantaneu de la o nuntă simplă, dar foarte frumoasă: mireasa, domnişoara de onoare şi naşa. Prinvind-o într-un moment de linişte şi de numărare a anilor, mi-am pus întrebările de mai sus.
Lucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
Virgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
multumesc frumos pentru opinie. corina nu e alina, e doar corina. cand am spus dumnezeu imperfect-m-m riferit la barbatul iubit care pentru femeia sa e un al doilea dumnezeu. Corina repetă teoria lui Sigmund Freud- o ironie, corina isi repeta faptu ca ar trebui sa uite tit ce-a fost dureror. in fine, inteleg ca nu a fost pe palcul dumneavostra si considerati textulextremde slab. multumesc frumos cu respect. adelina
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
Un joc interesant de cuvinte în titlu, pe care poți să-l învârți cum vrei (nu prea agreez eu asta). Un fel de altfel de bănci, sunt interesant privite. Finalul îmi place că se așează.
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
Reiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
bakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
Dacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
Trebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
da. un raspuns mult mai bine realizat și mai obiectiv. mi se pare, însă, ca tema este esențial schimbată. în poemul meu, Moise apare întâi pe munte, în a doua strofă propovăduitorul Cuvântului, în a treia făcătorul de minuni, iar ultima strofă: o concluzie a rostului vieții sale. tema poemului tău este concisă: Moise pe Munte primind Tablele Legii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari! ma bucur sincer.
pentru textul : Karumi detot la fel ne minunăm şi noi, Tudor Cristea, cum de apari întotdeauna apărînd printr-o luptă la fel de "inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă" stafia comunismului românesc. înţeleg că ţi-a fost drag. dar e mort. iar a-l valida prin eşecurile post 89 este o aberaţie. dar sînt convins că nu îţi dai seama.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist decred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
pentru textul : jurnal deva multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deandu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...
pentru textul : gourmet deMulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deMă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deBoabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan desă știi că s-ar putea să ai dreptate. am fost prea previzibil
pentru textul : in dio deMulţumesc frumos, Dorin. E o poză de familie, un instantaneu de la o nuntă simplă, dar foarte frumoasă: mireasa, domnişoara de onoare şi naşa. Prinvind-o într-un moment de linişte şi de numărare a anilor, mi-am pus întrebările de mai sus.
pentru textul : Feminitate sine qua non deai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deLucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
pentru textul : Cafea divină deAdrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deVirgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
pentru textul : Boală de„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
pentru textul : Alb-negru demultumesc frumos pentru opinie. corina nu e alina, e doar corina. cand am spus dumnezeu imperfect-m-m riferit la barbatul iubit care pentru femeia sa e un al doilea dumnezeu. Corina repetă teoria lui Sigmund Freud- o ironie, corina isi repeta faptu ca ar trebui sa uite tit ce-a fost dureror. in fine, inteleg ca nu a fost pe palcul dumneavostra si considerati textulextremde slab. multumesc frumos cu respect. adelina
pentru textul : kore3 deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh detextul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
pentru textul : colindul cămășii albastre deUn joc interesant de cuvinte în titlu, pe care poți să-l învârți cum vrei (nu prea agreez eu asta). Un fel de altfel de bănci, sunt interesant privite. Finalul îmi place că se așează.
pentru textul : aici e acolo e aici deai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
pentru textul : tur de orizont deiţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
pentru textul : temeri grizate deinteresantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor
pentru textul : ar-av-ăm-irp deReiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi decineva cunoscut, mai tînăr ca mine, a murit ieri. totul s-a petrecut într-o zi. se pare că și august e o lună în care se poate purta doliu.
pentru textul : doliu de iulie deAsta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii debakemono_ella, observ ca din nou incalci regulamentul. De data asta in ce priveste folosirea facilitatii de a comenta un text. te rog sa percepi aceste rinduri ca un ultim avertisment. la urmatoarea incalcare a regulamentului nu va mai exista nici un avertisment ci suspendarea contului pe hermeneia
pentru textul : Crepuscul deDacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deTrebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
da. un raspuns mult mai bine realizat și mai obiectiv. mi se pare, însă, ca tema este esențial schimbată. în poemul meu, Moise apare întâi pe munte, în a doua strofă propovăduitorul Cuvântului, în a treia făcătorul de minuni, iar ultima strofă: o concluzie a rostului vieții sale. tema poemului tău este concisă: Moise pe Munte primind Tablele Legii.
pentru textul : Despre Moise deMi-au placut reactiile cititorului. Dar ar fi existat daca textul (asa cum e el textul care este) nu exista?
pentru textul : Vis cu giugiuca și portocali dePagini