Câteodată în ceea ce scrii se simte „ingineria”, în sensul unei exprimări prea exacte. Aici, apare poezia.

Nu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.

Ecaterina, te rog sa-ti editezi cu atentie comentariile. Ai atatea greseli, incat nici nu am timp sa ti le semnalez pe toate. Si cred ca tonul pe care l-ai folosit aici este potrivit pentru discutiile noastre particulare, de pe messenger. Te rog sa realizezi unde te afli. Aici nu intereseaza pe nimeni cate pachete de iubire iti doresti tu. Sa ne intoarcem la oile noastre literare, te rog. Si mai citeste odata regulamentul. Se pare ca l-ai uitat.

îmi place mult acest poem, Daniela, în special prima strofă.
gânduri bune!

după virulenţa cu care atacaţi fetelor v a stat în gât scrisoarea de după ziua îndrăgostiţilor.
virgil, era greu să pui @ la adresă?

Va trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
De evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.

aduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.

Există un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!

adriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.

și eu mă gândeam la filmul italian realizat acum câțiva ani de R.Marconi și unde era vorba de bisexualitate și altele...și nu înțelegeam...

would have kept just the title in 'beyond words'..the first and the last verse are slightly..too much or too cliché-istic.

try and read it this way:

'Beyond words

(poem by so and so:p)

love is brutal with us
blah
...

...

blah..

love so tender

becomes.'

(what love becomes???well, is for every reader to know..)

So, what say you?:p

e o poezie care...lasa urme adanci. mi-a placut mult!

Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)

Antal Celestin, acest spațiu de sub texte este destinat comentariilor referitoare la acestea. Rog a se reciti regulamentul!