Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
P.S. Cred că, dacă vom continua discuția, va trebui să încercăm să procedăm cartezian. Adică să facem distincția între Logica Aristotelică și problema metafizică a «substanței». Și abia apoi să le corelăm și să vedem dacă o asemenea logică, cu pretenție de universalitate se poate (sau nu) aplica Transcendentului (inclusiv asupra «substanței» ca lucru transcendental) așa cum unii logicieni au pretenția și cum am înercat și eu; urmȃndu-l pe la Priest care, însă, mi-a revelat în final paradoxul (logic) că „esența substanței este că n-are esență”.. Și mai apar încă o multime de probleme…. Dar toate la timpul lor (dacă le va veni un astfel de timp în discuția care s-a înfiripat între noi. Și care, mie personal îmi folosește imens, în sensul unor clarificări. Ȋntocmai cum începi să parcurgi un drum pe care îți face impresia că-l cunoști dar care, atunci cȃnd efectiv îl parcurgi, ai tot soiul de surprize). Cat despre "Ecumenism", asa cum il inteleg eu (si se pare ca si dumneata), nu prea are de-a face cu miscarea ecumenica initiata (cum spui) de protestanti care are un sens mult mai ingust. Din acest motiv am spus "sa-i zic Ecumenism" (mai corect ar fi fost "un fel de Ecumenism" sau poate "Ecumenism in sens larg" - dar asta ar presupune sa se vorbeasca despre ce inseamna "Ecumenism in sens ingust" si sa se dilueze discutia de dragul unor precizari istorice; eventual, treaba asta ar putea fi explicata intr-un subsol; care sa cuprinda si consideratiile legate de aparitia termenului pe care dumneata le-ai expus) - si asta in lipsa unui alt termen care sa imbrace mai bine ideea ce se vrea exprimata. Pe Gueon, clar: trebuie sa-l citesc! Dar nu stiu cand ii va mai veni tandul. Pentru ca, in joaca, spuneam uneva ca am visat o femeie care-mi tricota o vesta. Si tricota atat de repede ca abia i se mai vedeau nainile. Si am intrebat-o: de ce tricotezi asa repede? Raspunsul: ca sa-ti termin vesta inainte sa se termine lana....
Mie mi-a placut textul... e sincer si curat, o poveste care are multe multe de povestit. Nimic remarcabil, insa. Dar asta e problema acestui autor care nu sare mai departe de genunchiul broastei in poezie. Laurentiu Belizan este cel mai superb mediocru pe care l-am citit in ultimii ani. Si am citit aproape tot ce a postat pe aici si pe aiurea. Asta e BELIZAN Andu
mulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
La o lună de site, doresc să vă felicit pentru tot ce ați realizat și să vă mulțumesc pentru apropiere poetică. Mult succes și felicitări Hermeneia.com!
nu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
bucurie si aici, pentru primire. :o)
multumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
in genere sar de la una la alta, nu pot ramane intr/un loc mereu, nici nu mananc de doua ori din aceeasi mancare, am inteles ce vrei sa spui, e un text prost , nu iti place, am luat nota de asta, e ok, mi/am imaginat o mare pietrificata, nu totul e zglobiu, buratec si straveziu, cati ani ai tu matei?poti sa/ mi spui? la varsta ta viata trebe sa fie asa cum o vezi tu... dans acvatic, eu nu am varsta ta , am de multe ori mai mult iata de ce vorbesc altfel... nu ma citi acum, citeste/ma mai tarziu, cand celuilalt i se va coagula galbenusull de pasare in tine si cand vei pasi pe ulita ziditorilor de pasari/lyra, atunci iti vei dori acel ubi tu gaius, ego gaia, femeia revelatie sa/ti fie si sa te urmeze pretutindeni...
MIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
poate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
Dorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!
Bianca, ce bine ai citit. A pornit ideea de la Maria și marea de Radu Tudoran, da. Pe linia unor amintiri. S-au creat însă alte legături și alte scene care revin în timpuri și locuri de-acum sau de mai departe. Tu ai văzut, mulțumesc. da, voi vedea ce fac cu acel vers. Vladimir, tu sigur ai desprins. Mintea ta este îndeajuns de înțeleaptă pentru a cunoaște trepte și trepte. Aici e simplu: un dans al formelor ce se poate întervedea în timpuri și locuri diferite, fragmentări de trăiri și imagini, care ne rămân indiferent în ce arpegii și culori ne desfășurăm la un moment dat. Este doar un punct de metamorfoză, în care cel ce se transformă în cel plecat își caută urmele printre amprente. Se "încolăcește" o vreme spre a se regăsi, ca "a doua zi", indiferent că asta poate însemna "mereu" altă zi, să revină în altă formă. Fără a se pierde pe sine. E un dialog între polarele ce se întrepătrund și ce nu pot fi desprinse. Desigur, idee banală, de când lumea. Dar așa va fi cât va fi lumea aceasta. Și, iartă-mă, dar prea mult am explicat un poem destul de limpede. Nu mai revin cu alte explicații. Uneori aș dori să îl apreciezi pe celălalt cu adevărata lui existență. P.S. - eu am spus limpede că nu am vizitat site-uirle de tarot despre care ai scris tu mai sus, ci că mă amuză ce paralele faci tu între mine și ele. dar aici, fiecare cu asocierile sale libere. și cultura e vastă. rămâi în poezie, eu pentru poezie și spirit te admir.
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vă apreciez scrisul, dar nu și acest text. pentru că nu vă reprezintă la adevărata valoare a dvs. puteți să mă contraziceți.
pentru textul : Podul Grant deŞi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. desimplu, frumos, feminin. am primit cu plăcere imaginea!
pentru textul : de dimineaţă deP.S. Cred că, dacă vom continua discuția, va trebui să încercăm să procedăm cartezian. Adică să facem distincția între Logica Aristotelică și problema metafizică a «substanței». Și abia apoi să le corelăm și să vedem dacă o asemenea logică, cu pretenție de universalitate se poate (sau nu) aplica Transcendentului (inclusiv asupra «substanței» ca lucru transcendental) așa cum unii logicieni au pretenția și cum am înercat și eu; urmȃndu-l pe la Priest care, însă, mi-a revelat în final paradoxul (logic) că „esența substanței este că n-are esență”.. Și mai apar încă o multime de probleme…. Dar toate la timpul lor (dacă le va veni un astfel de timp în discuția care s-a înfiripat între noi. Și care, mie personal îmi folosește imens, în sensul unor clarificări. Ȋntocmai cum începi să parcurgi un drum pe care îți face impresia că-l cunoști dar care, atunci cȃnd efectiv îl parcurgi, ai tot soiul de surprize). Cat despre "Ecumenism", asa cum il inteleg eu (si se pare ca si dumneata), nu prea are de-a face cu miscarea ecumenica initiata (cum spui) de protestanti care are un sens mult mai ingust. Din acest motiv am spus "sa-i zic Ecumenism" (mai corect ar fi fost "un fel de Ecumenism" sau poate "Ecumenism in sens larg" - dar asta ar presupune sa se vorbeasca despre ce inseamna "Ecumenism in sens ingust" si sa se dilueze discutia de dragul unor precizari istorice; eventual, treaba asta ar putea fi explicata intr-un subsol; care sa cuprinda si consideratiile legate de aparitia termenului pe care dumneata le-ai expus) - si asta in lipsa unui alt termen care sa imbrace mai bine ideea ce se vrea exprimata. Pe Gueon, clar: trebuie sa-l citesc! Dar nu stiu cand ii va mai veni tandul. Pentru ca, in joaca, spuneam uneva ca am visat o femeie care-mi tricota o vesta. Si tricota atat de repede ca abia i se mai vedeau nainile. Si am intrebat-o: de ce tricotezi asa repede? Raspunsul: ca sa-ti termin vesta inainte sa se termine lana....
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMie mi-a placut textul... e sincer si curat, o poveste care are multe multe de povestit. Nimic remarcabil, insa. Dar asta e problema acestui autor care nu sare mai departe de genunchiul broastei in poezie. Laurentiu Belizan este cel mai superb mediocru pe care l-am citit in ultimii ani. Si am citit aproape tot ce a postat pe aici si pe aiurea. Asta e BELIZAN Andu
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
pentru textul : Allienter deSa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deLa o lună de site, doresc să vă felicit pentru tot ce ați realizat și să vă mulțumesc pentru apropiere poetică. Mult succes și felicitări Hermeneia.com!
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com denu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
pentru textul : anti-înger demulțumesc pentru idee și pentru apreciere.
pentru textul : Mărturia lui Iuda deam retinut o parte din observatii. multumesc.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă debucurie si aici, pentru primire. :o)
pentru textul : La capătul lumii demultumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
pentru textul : keep my secret well deCred că am postat comentariile exact în acelaşi timp.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează denu ai gresit cu nimic. absolut. scrie in continuare si ei vor deveni cititorii tai.. ma ierti, daca nu m-am priceput sa-ti raspund, erika.
pentru textul : Crucea - Haiku descuze, am uitat: pune aici ă: "să creada", ultimul vers, strofa 2.
pentru textul : apostasia deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec dein genere sar de la una la alta, nu pot ramane intr/un loc mereu, nici nu mananc de doua ori din aceeasi mancare, am inteles ce vrei sa spui, e un text prost , nu iti place, am luat nota de asta, e ok, mi/am imaginat o mare pietrificata, nu totul e zglobiu, buratec si straveziu, cati ani ai tu matei?poti sa/ mi spui? la varsta ta viata trebe sa fie asa cum o vezi tu... dans acvatic, eu nu am varsta ta , am de multe ori mai mult iata de ce vorbesc altfel... nu ma citi acum, citeste/ma mai tarziu, cand celuilalt i se va coagula galbenusull de pasare in tine si cand vei pasi pe ulita ziditorilor de pasari/lyra, atunci iti vei dori acel ubi tu gaius, ego gaia, femeia revelatie sa/ti fie si sa te urmeze pretutindeni...
pentru textul : Höre Israel deMIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Pe când un consens? deMulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
pentru textul : Iubire deObsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
pentru textul : Despre trădare deSe presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea deam tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deFiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deUn text fără nicio valenţă literară. Poate doar ca pagină de juranl...
pentru textul : Cine sunt eu?.. deMaria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei depoate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
Dorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deBianca, ce bine ai citit. A pornit ideea de la Maria și marea de Radu Tudoran, da. Pe linia unor amintiri. S-au creat însă alte legături și alte scene care revin în timpuri și locuri de-acum sau de mai departe. Tu ai văzut, mulțumesc. da, voi vedea ce fac cu acel vers. Vladimir, tu sigur ai desprins. Mintea ta este îndeajuns de înțeleaptă pentru a cunoaște trepte și trepte. Aici e simplu: un dans al formelor ce se poate întervedea în timpuri și locuri diferite, fragmentări de trăiri și imagini, care ne rămân indiferent în ce arpegii și culori ne desfășurăm la un moment dat. Este doar un punct de metamorfoză, în care cel ce se transformă în cel plecat își caută urmele printre amprente. Se "încolăcește" o vreme spre a se regăsi, ca "a doua zi", indiferent că asta poate însemna "mereu" altă zi, să revină în altă formă. Fără a se pierde pe sine. E un dialog între polarele ce se întrepătrund și ce nu pot fi desprinse. Desigur, idee banală, de când lumea. Dar așa va fi cât va fi lumea aceasta. Și, iartă-mă, dar prea mult am explicat un poem destul de limpede. Nu mai revin cu alte explicații. Uneori aș dori să îl apreciezi pe celălalt cu adevărata lui existență. P.S. - eu am spus limpede că nu am vizitat site-uirle de tarot despre care ai scris tu mai sus, ci că mă amuză ce paralele faci tu între mine și ele. dar aici, fiecare cu asocierile sale libere. și cultura e vastă. rămâi în poezie, eu pentru poezie și spirit te admir.
pentru textul : secret revelation deMi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape deDrept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePagini