lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
Probabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
Însă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
ah, ce mă mănîncă limba să scriu un comentariu kilometric sub textul acesta, ( o fi text?) dar dacă limba te face să faci un păcat mai bine tai-o, ceea ce şi fac, nu de alta, dar nu se merita să... după un an de vacanţă cu aşa ceva îţi tratezi cititorii, Adrian? vorba lui Silviu, o bombă. excuse-moa?
variantă
Iubitelor,
să nu mă luaţi de mână!
Cândva,
cu ea,
voi face ...urmaşi.
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
Singura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
Frumos poem! Sa ma ierti insa Virgile daca iti spun in continuarea programului ca acest text este caduc. Nu asa trebuie sa scriem daca vrem sa miscam ceva, parerea mea. Frumos poem! Andu P.S. Dar probabil ca tu nu vrei sa misti ceva. Tie iti plac lucrurile asa cum sunt ele, e un drept consfintit prin constitutia SUA, care e cea mai tare constitutie dupa poruncile aduse de Moise de pe munte care erau cinshpe de fapt dar el a scapat cinci pe jos si ne-au ramas doar zece.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
"Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară"... partea aceasta este foarte reusita. Nu inteleg insa de ce abuzezi de punctele de suspensie pentru a sugera discontinuitatile cand uneori nici macar nu este nevoie de acestea. A doua si penultima strofa mai pot fi lucrate.
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
am fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
despre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula) cumva ma trimite cu gandul la asta dar imi provoaca si rasul... cam ca Dinescu. Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
Există în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
alma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
ah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
Un text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
umorul ca blestem... Il folosesc adesea ca ambalaj. Or soundtrack-ul tau m-a atins bine de tot. Iertare, daca am declansat vreun mecanism la care bine e sa stim ca nu avem acces... Numai de bine!
Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
am citit si eu textul. si cred ca nimeni (sper ca nici paul) nu se indoieste de faptul ca am admirat intotdeauna ceea ce a scris el cind a scris bine. textul de fata insa m-a dezamagit. de fapt nu am inteles ce vrea sa spuna. si nu va grabiti sa imi spuneti ca de aici, de aiurea, din california, eu nu mai am cum sa simt cu tragedia siretului, blah, blah, blah. pentru ca e un cheap shot. nu are nici o legatura cu sentimentalismele noastre. ce vreau sa spun e ca nu am inteles ce a vrut sa spuna paul prin si in textul sau. cred ca stie el vorba aia a lui mark twain care zicea ca daca un ciine musca un om este un fapt dar daca un om musca un ciine este o stire. cam tot ce a scris el pe aici sint fapte. nici macar impresii. un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious. plictisitor. toti stim ca romanii sint asa. nu numai vladica ci si opinca. adica ni s-a reamintit ca romanii sint un popor de monsti. well, chestia asta o stiam. ce m-ar fi interesat era daca mi-ar fi spus de ce crede el ca sint ei asa. sau daca ne-ar fi descris o monstruozitate de care nu am mai auzit. adica daca ar fi facut analiza sociala sau tabloid. dar asa, e doar blog. exact ceea ce critica el.
si, sa nu fiu inteles gresit. eu sint convins ca paul (nu caracatita .. apropos, ce sideline ieftin.. te credeam paul ceva mai profund, but anyway), deci sint convins ca paul a vazut si experimentat chestii interesante, si poate chiar tragice. dar cine nu a experimentat asta..? o simpla insiruire de genul (ion creanga!) "hai sa va spun nepotii mei ce a mai vazut taica, oh boje moi!" nu cred ca prezinta mare interes.
ca sa nu mai spun ca pe alocuri anumite scapari, care isi uita modestia acasa, fac povestea sa fie cam tongue in cheek. mai raminea sa ne spuna ce Canon are paul.
eu insa mai astept. vorba lu' bobadil...
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
Teribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
well, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
aștept acest extraterestru
vreau să văd arșița după mine în ochii lui
ca o cădere de fructe bătute cu parul
acele gânduri
mă vor fascina o eternitate
mi se va ridica părul pe brațe
poate voi întinde mâna stângaci
aștept acest extraterestru
cum așteaptă o fântână prima ploaie
sau un copil prima lui zi de școală
fâstâcit poate și devorat de prezent
mă voi împiedica spre el
conștient că vin dintr-o lume
de care cu greu nu mai îmi este rușine
iar dacă îmi va zâmbi
acest extraterestru așa cum îi zâmbește
tatălui său
povara mea se va ridica
precum flacăra lumânării ori oile la munte
îl voi numi domnul meu drag
rămâi dumnezeul meu preasfânt
hai să ne plimbăm puțin
fie ca aceste rânduri, scrise azi, să își găsească rostul aici, în subsolul acestei postări.
:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
Riscanta tehnica. Acelasi repros, prea multa tehnica, prea putina simtire. Personal, eu nu prea am inteles ce vrei sa spui. Fiecare insa cu structura lui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
pentru textul : moartea înmiresmată deProbabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
pentru textul : las merii să tacă deÎnsă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
ah, ce mă mănîncă limba să scriu un comentariu kilometric sub textul acesta, ( o fi text?) dar dacă limba te face să faci un păcat mai bine tai-o, ceea ce şi fac, nu de alta, dar nu se merita să... după un an de vacanţă cu aşa ceva îţi tratezi cititorii, Adrian? vorba lui Silviu, o bombă. excuse-moa?
variantă
Iubitelor,
pentru textul : Oamenilor mei desă nu mă luaţi de mână!
Cândva,
cu ea,
voi face ...urmaşi.
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
pentru textul : strada mântuleasa deSingura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deFrumos poem! Sa ma ierti insa Virgile daca iti spun in continuarea programului ca acest text este caduc. Nu asa trebuie sa scriem daca vrem sa miscam ceva, parerea mea. Frumos poem! Andu P.S. Dar probabil ca tu nu vrei sa misti ceva. Tie iti plac lucrurile asa cum sunt ele, e un drept consfintit prin constitutia SUA, care e cea mai tare constitutie dupa poruncile aduse de Moise de pe munte care erau cinshpe de fapt dar el a scapat cinci pe jos si ne-au ramas doar zece.
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera de"Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară"... partea aceasta este foarte reusita. Nu inteleg insa de ce abuzezi de punctele de suspensie pentru a sugera discontinuitatile cand uneori nici macar nu este nevoie de acestea. A doua si penultima strofa mai pot fi lucrate.
pentru textul : Desculț defelicitari tuturor celor implicati in lansarea antologiei. E un efort care merita apreciat.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr dedragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
pentru textul : Doină de... dacă acest text e bun în opinia ta, primesc satifacțiile și îți sărut mâna galant! te-am citit, ai ceva talent:))!
pentru textul : blogbadil deam fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc II dedespre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula) cumva ma trimite cu gandul la asta dar imi provoaca si rasul... cam ca Dinescu. Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere deExistă în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
pentru textul : rodeo clowns dealma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
pentru textul : Aterizari Fortate deDomnule Virgil, ma bucur ca ti-a placut, multumesc de trecere si pt apreciere. cu stima
pentru textul : Haiku deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi deah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
pentru textul : Gând de vecernie deUn text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
citit cu interes,
pentru textul : covrigi calzi deEugen.
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
pentru textul : oul de piatră deumorul ca blestem... Il folosesc adesea ca ambalaj. Or soundtrack-ul tau m-a atins bine de tot. Iertare, daca am declansat vreun mecanism la care bine e sa stim ca nu avem acces... Numai de bine!
pentru textul : april soundtrack deEu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deDar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
am citit si eu textul. si cred ca nimeni (sper ca nici paul) nu se indoieste de faptul ca am admirat intotdeauna ceea ce a scris el cind a scris bine. textul de fata insa m-a dezamagit. de fapt nu am inteles ce vrea sa spuna. si nu va grabiti sa imi spuneti ca de aici, de aiurea, din california, eu nu mai am cum sa simt cu tragedia siretului, blah, blah, blah. pentru ca e un cheap shot. nu are nici o legatura cu sentimentalismele noastre. ce vreau sa spun e ca nu am inteles ce a vrut sa spuna paul prin si in textul sau. cred ca stie el vorba aia a lui mark twain care zicea ca daca un ciine musca un om este un fapt dar daca un om musca un ciine este o stire. cam tot ce a scris el pe aici sint fapte. nici macar impresii. un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious. plictisitor. toti stim ca romanii sint asa. nu numai vladica ci si opinca. adica ni s-a reamintit ca romanii sint un popor de monsti. well, chestia asta o stiam. ce m-ar fi interesat era daca mi-ar fi spus de ce crede el ca sint ei asa. sau daca ne-ar fi descris o monstruozitate de care nu am mai auzit. adica daca ar fi facut analiza sociala sau tabloid. dar asa, e doar blog. exact ceea ce critica el.
pentru textul : despre inundaţii. altfel desi, sa nu fiu inteles gresit. eu sint convins ca paul (nu caracatita .. apropos, ce sideline ieftin.. te credeam paul ceva mai profund, but anyway), deci sint convins ca paul a vazut si experimentat chestii interesante, si poate chiar tragice. dar cine nu a experimentat asta..? o simpla insiruire de genul (ion creanga!) "hai sa va spun nepotii mei ce a mai vazut taica, oh boje moi!" nu cred ca prezinta mare interes.
ca sa nu mai spun ca pe alocuri anumite scapari, care isi uita modestia acasa, fac povestea sa fie cam tongue in cheek. mai raminea sa ne spuna ce Canon are paul.
eu insa mai astept. vorba lu' bobadil...
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deTeribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! dewell, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deaștept acest extraterestru
vreau să văd arșița după mine în ochii lui
ca o cădere de fructe bătute cu parul
acele gânduri
mă vor fascina o eternitate
mi se va ridica părul pe brațe
poate voi întinde mâna stângaci
aștept acest extraterestru
cum așteaptă o fântână prima ploaie
sau un copil prima lui zi de școală
fâstâcit poate și devorat de prezent
mă voi împiedica spre el
conștient că vin dintr-o lume
de care cu greu nu mai îmi este rușine
iar dacă îmi va zâmbi
acest extraterestru așa cum îi zâmbește
tatălui său
povara mea se va ridica
precum flacăra lumânării ori oile la munte
îl voi numi domnul meu drag
rămâi dumnezeul meu preasfânt
hai să ne plimbăm puțin
fie ca aceste rânduri, scrise azi, să își găsească rostul aici, în subsolul acestei postări.
pentru textul : perpetuum mobile (II) de:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deFelicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
Riscanta tehnica. Acelasi repros, prea multa tehnica, prea putina simtire. Personal, eu nu prea am inteles ce vrei sa spui. Fiecare insa cu structura lui.
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie dePagini