Nu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
rim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
mai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
Roxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Am incercat sa le scot. Daca or mai fi ramas, asta e. Treaba provine din faptul ca sunt invatat sa citesc "rapid" (tehnica se cunoaste). Multumesc pentru semnalare si intelegere.
intotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
hai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
Si, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
poemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
Nu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Carmen, Virgil, mă bucură reacția voastră și vă mulțumesc.
pentru textul : grădini lângă atlantic dedin acest motiv facem pauze
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deNu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
pentru textul : fantezie dee bine daca place macar titlul... venind de la tine, ma bucur!!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deimi sugerezi subtil sa sterg poemul si sa las titlul, sau sa lucrez poemul? :)
...Marina,Vio, mi-ați adus un pic zâmbetul pe buze și vă mulțumesc.Voi salvați fabrica de bolduri. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Fabrica de bolduri deCitind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
pentru textul : A fi sau a nu fi… denicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
pentru textul : când după război se așterne liniștea derim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
pentru textul : jurnal de nesomn III deo revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
pentru textul : Revista Algoritm Literar deMultumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deo popunere ironică făcută la adresa realității și copiind, aproape până în amănunt, realitatea.
pentru textul : să schimbăm numerele la case demai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
pentru textul : în medalionul din piept deRoxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Paragraful 3: ”ale CUI au fost”, probabil.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAm incercat sa le scot. Daca or mai fi ramas, asta e. Treaba provine din faptul ca sunt invatat sa citesc "rapid" (tehnica se cunoaste). Multumesc pentru semnalare si intelegere.
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. deatunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deintotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
pentru textul : dorina dehai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
ioana, cea iubitoare de carcoteala:)
pe tipul ala cred ca il cheam ianus
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dedraga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deLa multi ani, Hermeneia!
pentru textul : The State of Hermeneia deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deîntre cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul deFelicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu decarevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deSi, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră des-a rezolvat
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dete rog sa imi spui daca mai ai probleme
pi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
pentru textul : ceainicul depoemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
pentru textul : Dumnezeu dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara deNu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
O seară frumoasă!
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae dePagini