Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
mie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
Mircea, esti dragut sa imi explici si mie ce intelegi prin expresia "textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni". Iar ca sa fie mai util (pentru mine) raspunsul, poti sa imi spui ce ai vrea tu sa "faca" textele astea? Just curious.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
Domnule Giurgesteanu, va suspectez de un talent remarcabil. Aveti un har de invidiat, iar stilul este perfect conturat. Sunt tentata sa va intreb unde va sunt volumele, cand le-ati publicat? Sunteti de departe, cel mai bun prozator intalnit pe acest site si aici sper sa nu ofensez pe nimeni. Atentie, la acest tip de ligamente: "În timpul acesta murea"...
Unii spun că dacă ai un talent ai obligația de a-l fructifica. Sunt numeroase pilde care ne-arată că a nu face tot posibilul să scoți la lumină să dezvolți și să fructifici un dar este unul dintre marile păcate. Dar ce este talentul ? Cu talentul te naști, cred eu. Nu îl vrei, nu îl cauți, dimpotrivă uneori poate fi o angoasă, sau o povară, dar titlul "Cine scrie prost, scrie prost" comportă zic! mai multe implicații. Este și cum opinează colegul de suferință Ialin, căci nu e om să nu fi scris o poezie. Mai este și inspirația, mai este și oportunitatea. O sămînță bună căzută pe-un teren ostil poate sau nu să izbândească. Nu cred că oamenii trebuie constrânși să scrie sau să nu scrie, în niciun caz într-un anume fel sau altul, pentru că în artă totul ține de percepție, de subiectivism. Ceea ce noi putem considera astăzi a fi un rebut mîîine se poate dovedi o lucrare providențială. Nu ne place nu citim, așa e mai politicos și mai bine. E eronat să credem că putem cu bunăvoința noastră ajuta, glasul interior care i-a dictat cuiva textul pe care și-l vrea publicat poate să spună altceva decât înțelegem noi pe moment. O discuție interesantă a fost zilele acestea la TV dacă, literatura de internet poate sau nu să fie considerată literatură. Opinii au fost și pro și contra. Tot zilele acestea am aflat că mari companii de presă scrisă din state își închid porțile. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Nimeni nu poate ști. Ce se simte însă la nivelul cititorului simplu, neinstruit, este un vid de literatură. Este ca și cum fiecare așteaptă ceva. Un Mesia al literaturi :) care să ne elibereze de bezna neștiinței... Despre aceste lucruri se pot scrie dizertații, compendii, tomuri întregi, eu îl parafrazez pe poet "că nimeni nu a închis în scoica mării vântul".
așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
Alma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
pentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
un poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
Interesant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
Nu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
textul este scris sub influenţa unor tablouri ale lui Dali. Ai dreptate, este foarte ermetic. L-am reîncadrat la secţiunea experiment şi poate îl voi revizui cândva.
Mulţumesc pentru eleganţa comentariului. Am înţeles ce este de făcut.
scris simplu (dar nu simplist) ar trebui citit de orice creștin, pentru că susține elegant, logic o idee la care și eu mă gândesc de ceva timp: faptul că liderii spirituali creștini trebuie să depășească această criză a fondului, care se diluează în detrimentul formei (ritualuri, canoane, dogme,etc.). Astfel de cuvinte ar trebui rostite de preoți în fața credincioșilor, nu bolboroseli sau fragmente luate la întâmplare din Biblie.
Adevărurile conținute intră în conflict cu natura umană, de aici rezultând fractura între idee și realitate.
Virgil, îți mulțumesc pentru că mi-ai dat prilejul să citesc aceste rânduri.
Anul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru deMi se pare un haiku reușit. Bun contrastul final, cu un neașteptat salt spre alt registru perceptiv.
pentru textul : Veneţia deMai adaug pentru cei care nu au avut cartea in mana: este o adevarata placere estetica; atat design-ul, cat si realizarea tipariturii
pentru textul : Inseparabila dezordine deam remarcat mai ales prima si a treia strofa. a doua mi se pare a fi mai degraba proza.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme desi as inlocui "dinsul" cu "el" in strofa a treia.
mie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
pentru textul : Suntem primul născut deMircea, esti dragut sa imi explici si mie ce intelegi prin expresia "textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni". Iar ca sa fie mai util (pentru mine) raspunsul, poti sa imi spui ce ai vrea tu sa "faca" textele astea? Just curious.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dede citit este nevoie permanent. aici aveti mai multa dreptate , datorita primului vers e cam dificil de perceput ca haiku.
pentru textul : Haiku(2) destima
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deDomnule Giurgesteanu, va suspectez de un talent remarcabil. Aveti un har de invidiat, iar stilul este perfect conturat. Sunt tentata sa va intreb unde va sunt volumele, cand le-ati publicat? Sunteti de departe, cel mai bun prozator intalnit pe acest site si aici sper sa nu ofensez pe nimeni. Atentie, la acest tip de ligamente: "În timpul acesta murea"...
pentru textul : Tablou cu limacși deNicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată deUnii spun că dacă ai un talent ai obligația de a-l fructifica. Sunt numeroase pilde care ne-arată că a nu face tot posibilul să scoți la lumină să dezvolți și să fructifici un dar este unul dintre marile păcate. Dar ce este talentul ? Cu talentul te naști, cred eu. Nu îl vrei, nu îl cauți, dimpotrivă uneori poate fi o angoasă, sau o povară, dar titlul "Cine scrie prost, scrie prost" comportă zic! mai multe implicații. Este și cum opinează colegul de suferință Ialin, căci nu e om să nu fi scris o poezie. Mai este și inspirația, mai este și oportunitatea. O sămînță bună căzută pe-un teren ostil poate sau nu să izbândească. Nu cred că oamenii trebuie constrânși să scrie sau să nu scrie, în niciun caz într-un anume fel sau altul, pentru că în artă totul ține de percepție, de subiectivism. Ceea ce noi putem considera astăzi a fi un rebut mîîine se poate dovedi o lucrare providențială. Nu ne place nu citim, așa e mai politicos și mai bine. E eronat să credem că putem cu bunăvoința noastră ajuta, glasul interior care i-a dictat cuiva textul pe care și-l vrea publicat poate să spună altceva decât înțelegem noi pe moment. O discuție interesantă a fost zilele acestea la TV dacă, literatura de internet poate sau nu să fie considerată literatură. Opinii au fost și pro și contra. Tot zilele acestea am aflat că mari companii de presă scrisă din state își închid porțile. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Nimeni nu poate ști. Ce se simte însă la nivelul cititorului simplu, neinstruit, este un vid de literatură. Este ca și cum fiecare așteaptă ceva. Un Mesia al literaturi :) care să ne elibereze de bezna neștiinței... Despre aceste lucruri se pot scrie dizertații, compendii, tomuri întregi, eu îl parafrazez pe poet "că nimeni nu a închis în scoica mării vântul".
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deAndu: la primăvară, vii când lansez volumul meu? Te aştept cu mare drag!
Silvia! Şi tv TeleM tocmai mi-au confirmat că vor veni !
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deCred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
pentru textul : copiii erau fericiți deașa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
pentru textul : scrisori imaginare deîn ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
Alma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deuf, nu știu prea bine cum să o spun. nu e puțin clișeistic "călătoream prin zile"?
pentru textul : nevoia de predictibil II depentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
pentru textul : și soarele ca un mire depersonal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
D-le Manolescu, cine este acest Adrian A Gheorghuesi?
pentru textul : Har şi talent deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi deun poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
pentru textul : antiplatonice IV decred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deTotuși, ce vrei să spui?
pentru textul : Despre suflet deInteresant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deNu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
pentru textul : ultimul poem despre tine denu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă detextul este scris sub influenţa unor tablouri ale lui Dali. Ai dreptate, este foarte ermetic. L-am reîncadrat la secţiunea experiment şi poate îl voi revizui cândva.
Mulţumesc pentru eleganţa comentariului. Am înţeles ce este de făcut.
Cu stimă
pentru textul : albinele sigilează fagurele cu venin / de aceea ne otrăvim din când în când iubirile descris simplu (dar nu simplist) ar trebui citit de orice creștin, pentru că susține elegant, logic o idee la care și eu mă gândesc de ceva timp: faptul că liderii spirituali creștini trebuie să depășească această criză a fondului, care se diluează în detrimentul formei (ritualuri, canoane, dogme,etc.). Astfel de cuvinte ar trebui rostite de preoți în fața credincioșilor, nu bolboroseli sau fragmente luate la întâmplare din Biblie.
Adevărurile conținute intră în conflict cu natura umană, de aici rezultând fractura între idee și realitate.
Virgil, îți mulțumesc pentru că mi-ai dat prilejul să citesc aceste rânduri.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deAnul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
pentru textul : femeia și ploaia depoem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
pentru textul : cerul de onix dePagini